Palau-Martinez împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)94 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Palau-Martinez/Franța (Recherche n 64927/01, Hotărârea din 16 decembrie 2003, definitivă la 16 martie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare discriminatorie a dreptului la viața de familie al recurentei (încălcarea articolelor 8 și 14) (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 940-a reuniuni a Delegaților ministrului (11 octombrie 2005) pentru cauza Palau-Martinez, pe care l-a îndeplinit în conformitate cu articolul Õ alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE den . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)94 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Palau-Martinez împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la o încălcare discriminatorie a dreptului la viața de familie al reclamantei, întrucât, în cadrul unei proceduri de divorț, în 1998,

instanța de judecată a decis să modifice locul de reședință al copiilor care locuiau de mai bine de trei ani în casa sa, datorită apartenenței sale la Martorii lui Iehova. Potrivit Curții Europene, instanța de apel s-a pronunțat in abstracto, în funcție de considerații generale, fără a stabili o legătură între condițiile de viață ale copiilor față de mama lor și interesul lor real. În special, Comisia a refuzat să dea curs cererii recurentei de a efectua o anchetă socială, practică curentă în materie de îngrijire a copiilor, care ar fi permis probabil să se reunească elemente concrete de apreciere a situației (încălcarea articolului 8 coroborat cu art. 14 din Convenție).

Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 125 EUR 125 EUR Plata în condiții acceptate de reclamant b) Măsuri individuale Prin scrisoarea din 17/06/2004, avocatul recurentei a informat Secretariatul că copiii sunt încă domiciliați cu tatăl lor, dar că reclamanta nu dorește să întreprindă o acțiune în vederea obținerii unei schimbări a acestei situații. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Guvernul a confirmat că această hotărâre a fost bine difuzată tuturor serviciilor și instanțelor care ar putea avea legătură cu o cauză similară.

În plus, această hotărâre a fost publicată pe site-ul Intranet al Ministerului Justiției; în consecință, este accesibilă tuturor magistraților. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că a executat hotărârea Curții prin faptul că a luat, pe de o parte, măsurile individuale necesare pentru repararea, în măsura posibilului, a prejudiciului suferit de reclamant și, pe de altă parte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010 în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)94 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Palau-Martinez contre France (Requête n o 64927/01, arrêt du 16 décembre 2003, définitif le 16 mars 2004) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte discriminatoire au droit à la vie familiale de la requérante (violation des articles 8 et 14) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu sa décision prise lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres (11 octobre 2005) pour l’affaire Palau-Martinez, qu’il a rempli ses fonctions conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)94 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Palau-Martinez contre France Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne une atteinte discriminatoire au droit à la vie familiale de la requérante, en ce que, dans le cadre d’une procédure de divorce, en 1998, la cour d’appel a décidé de modifier le lieu de résidence des enfants qui vivaient depuis plus de trois ans chez elle, en raison de son appartenance aux Témoins de Jéhovah. Selon la Cour européenne, la juridiction d’appel s’est prononcée in abstracto , en fonction de considérations générales, sans établir de lien entre les conditions de vie des enfants auprès de leur mère et leur intérêt réel.

En particulier, elle a refusé de donner suite à la demande de la requérante tendant à ce qu’une enquête sociale soit menée, pratique courante en matière de garde d’enfants qui aurait sans doute permis de réunir des éléments concrets d’appréciation de la situation (violation de l’article 8 combiné avec l’article 14 de la Convention). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 10 000 EUR 4 125 EUR 14 125 EUR Payé dans des conditions acceptées par le requérant b) Mesures individuelles Par lettre du 17/06/2004, l’avocat de la requérante a indiqué au Secrétariat que les enfants étaient toujours domiciliés chez leur père, mais que la requérante ne souhaitait pas entreprendre de démarche en vue d’obtenir un changement de cette situation.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales Le gouvernement a confirmé que cet arrêt avait bien été diffusé à tous les services et juridictions qui pourraient connaître d’une affaire similaire. De surcroît, cet arrêt a été publié sur le site Intranet du Ministère de la Justice ; il est en conséquence accessible à l’ensemble des magistrats. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’il a exécuté l’arrêt de la Cour en cela qu’il a, d’une part pris les mesures individuelles nécessaires à la réparation, dans la mesure du possible, du préjudice subi par le requérant et d’autre part, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres