AFFAIRE SANTONI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)48 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Santoni împotriva Franței (Recherche n 49580/99, Hotărârea din 29 iulie 2003, definitivă la 29 octombrie 2003, revizuită la 1 iunie 2004, definitivă la 1 septembrie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor de securitate socială [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d La data de 6 alineatul (1) se referă la durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor de securitate socială referitoare la un accident de muncă (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Procedura a început la data de 15/02/1988 și a fost încheiată la data de 11/12/1998 (10 ani, 9 luni și 25 de zile). Curtea Europeană a considerat că nici o întârziere nu putea fi imputată instanțelor interne și că perioadele de inactivitate erau imputabile Comisiei Naționale pentru Accidente de Muncă (§48). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total 000 EUR 000 EUR Plătit la 3/01/2005 (b) Măsuri individuale Procedura în litigiu s-a încheiat, iar moștenitorilor reclamantului li s-a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. Nu pare necesară nicio măsură individuală. II. Măsuri generale Pentru a evita încălcări similare, Comisia Națională pentru Accidente de Muncă a fost informată cu privire la cerințele Convenției astfel cum decurg din hotărârea Curții Europene în această cauză. În plus, hotărârea a fost trimisă la Ö Õ Õ asigurare de sănătate Õ . Acesta a fost, de asemenea, publicat pe site-ul Legifrance și difuzat tuturor instanțelor naționale prin intermediul site-ului Serviciului pentru afaceri europene și internaționale. În plus, pentru cazurile de durată excesivă a procedurilor în fața instanțelor de securitate socială, există o acțiune în despăgubire întemeiată pe articolul L 781-1 din Codul Organizației Judiciare. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 cu ocazia celei de-a 1086-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)48

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Santoni contre France

(Requête n

o

49580/99, arrêt du 29 juillet 2003, définitif le 29 octobre 2003,

révisé le 1er juin 2004, définitif le 1er septembre 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive d’une procédure devant les juridictions de sécurité sociale (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)48

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Santoni contre France

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la durée excessive d’une procédure devant les juridictions de sécurité sociale relative à un accident du travail (violation de l’article 6§1). La procédure a débuté le 15/02/1988 et s’est achevée le

11/12/1998 (10 ans, 9 mois et 25 jours).

La Cour européenne a considéré qu’aucun retard ne pouvait être imputé aux juridictions internes et que les périodes d’inactivités étaient imputables à la Commission nationale des accidents du travail (§48).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

6

000 EUR

-

6

000 EUR

Payé le 3/01/2005

b) Mesures individuelles

La procédure litigieuse est terminée et les héritiers du requérant se sont vu accorder une satisfaction équitable au titre du préjudice moral.

Aucune mesure individuelle ne semble nécessaire.

II.

Mesures générales

Pour éviter des violations similaires, la Commission nationale des accidents du travail a été informée des exigences de la Convention telles qu’elles découlent de l’arrêt de la Cour européenne dans cette affaire. De plus, l’arrêt a été envoyé à la Caisse nationale d’assurance maladie. Il a également été publié sur le site

Legifrance

et diffusé à l’ensemble des juridictions nationales via le site du Service des affaires européennes et internationales.

Par ailleurs, pour les cas de durée excessive de procédures devant les juridictions de sécurité sociale, il existe un recours en indemnisation fondé sur l’article L 781-1 du code de l’organisation judiciaire.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres