Schemkamper împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)47 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Schemkamper/Franța (Recherche n 75833/01, Hotărârea din 18 octombrie 2005, definitivă la 18 ianuarie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la lipsa unei căi de atac efective care să permită reclamantului să conteste o ordonanță a instanței de aplicare a pedepsei (încălcarea art. 13) (a se vedea detaliile în lit. (a)); După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale.

- măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE dÂn . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)47 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Schemkamper/Franța Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la lipsa unei căi de atac efective, în 2001, care să permită reclamantului care a executat o pedeapsă de 20 de ani de condamnare penală, să conteste o ordonanță a judecătorului cu privire la aplicarea pedepselor care i-a refuzat permisiunea de a ieși din închisoare din motive familiale pe o perioadă determinată (violarea articolului 13). Curtea Europeană a subliniat în special că, la momentul faptelor, ordonanțele pronunțate de către mine cu privire la aplicarea pedepselor în materie de permisiuni de ieșire erau calificate prin lege drept măsuri de administrație judiciară și nu puteau face obiectul unei acțiuni în fața instanței corecționale decât de către procurorul Republicii (și nu de către cel condamnat).

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 793,13 EUR 793,13 EUR Plătit la 26/06/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a respins pretențiile reclamantului cu privire la pretinsul prejudiciu material și a considerat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitant. Nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale, astfel cum rezultă din hotărârea, legea nr. 2004-204 din 09/03/2004 a efectuat o jurisdicționalizare completă a hotărârilor judecătorului cu privire la aplicarea pedepselor. Astfel, de la 31.12.2002, hotărârile acestui judecător pot fi contestate de către condamnat prin intermediul recursului (în cazuri similare cu cele ale reclamantului, acestea sunt aduse în fața președintelui camerei de recurs a Tribunalului).

În plus, de la 01/01/2005, este posibil să ne putem apăra împotriva hotărârilor pronunțate în recurs. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului Õ alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 3 iunie 2010 în cadrul celei de-a 1086-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)47 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Schemkamper contre France (Requête n o 75833/01, arrêt du 18 octobre 2005, définitif le 18 janvier 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’absence de recours effectif permettant au requérant de contester une ordonnance du juge de l’application des peines (violation de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)47 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Schemkamper contre France Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne l’absence de recours effectif, en 2001, permettant au requérant qui purgeait une peine de 20 ans de réclusion criminelle, de contester une ordonnance du juge de l’application des peines lui refusant une permission de sortir de prison pour des raisons familiales pendant une durée déterminée (violation de l’article 13). La Cour européenne a relevé en particulier qu’à l’époque des faits, les ordonnances rendues par je juge de l’application des peines en matière de permissions de sortie étaient qualifiées par la loi elle-même de mesures d’administration judiciaire et ne pouvaient faire l’objet d’un recours devant le tribunal correctionnel que de la part du Procureur de la République (et non du condamné).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 793,13 EUR 793,13 EUR Payé le 26/06/2006 b) Mesures individuelles La Cour européenne a rejeté les prétentions du requérant concernant le préjudice matériel allégué, et a estimé que le constat de la violation constituait en soi une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par le requérant. Aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire. II. Mesures générales Tel que cela ressort de l’arrêt, la loi n o 2004-204 du 09/03/2004 a procédé à une juridictionnalisation complète des décisions du juge de l’application des peines.

Ainsi, depuis le 31/12/2005, les décisions de ce juge peuvent être contestées par le condamné par la voie de l’appel (dans les cas similaires à celui du requérant, elles sont portées devant le président de la chambre de l’application des peines de la cour d’appel). De surcroît, depuis le 01/01/2005, il est possible de se pourvoir en cassation contre les décisions rendues en appel. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres