AFFAIRE FLANDIN CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)51 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Flandin împotriva Franței (Recherche n 77773/01, Hotărârea din 28 noiembrie 2006, definitivă la 28 februarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o procedură penală din cauza încălcării dreptului la asistență gratuită de către un avocat și a absenței facilităților necesare pregătirii apărării (încălcarea art. 6 alin. (1), (3) lit. (b) și (c))) (a se vedea detaliile în lit. (a))) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa) că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d Această cauză se referă la o procedură penală împotriva reclamantului, dreptul său la asistență gratuită de către un avocat din oficiu care nu a fost respectat, ceea ce i-a privat de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (b) și (c)). În această privință, ajutorul juridic a fost acordat reclamantului printr-o decizie din 21/03/2000, care i-a fost notificată, precum și avocatului desemnat, la mai mult de trei săptămâni de la desfășurarea unei ședințe de către instanța de judecată. Aceasta din urmă a majorat în mod semnificativ pedeapsa cu moartea impusă reclamantului. Curtea de Casație, pe de altă parte, nu a soluționat încălcarea convenției: prin respingerea recursului reclamantului în mai 2001, aceasta a considerat că, în măsura în care reclamantul se putea apăra singur în instanța în cauză, el renunțase la deținerea unui avocat. În această privință, Curtea Europeană a constatat, dimpotrivă, că reclamantul și-a exprimat în mod constant dorința de a fi apărat de un avocat în fața instanței judecătorești. Prin urmare, Curtea Europeană a concluzionat că singurul motiv pentru care reclamantul nu și-a reiterat cererea de asistență în cadrul acestei ședințe nu ar putea permite să se ajungă la concluzia că acesta își renunță la dreptul de a fi apărat de un avocat în litigiu. Măsuri individuale Reclamantul nu a făcut nicio cerere de satisfacție echitabilă în fața Curții Europene și a avut posibilitatea de a solicita revizuirea condamnării sale, în conformitate cu art. L 626-1 din Codul de procedură penală. În consecință, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale În cazul de față, disfuncția la locul de origine a încălcării este termenul lung acordat de biroul de asistență judiciară pentru a comunica reclamantului și avocatului său decizia privind asistența judiciară, care nu a fost pusă în aplicare de Curtea de Casație. Având în vedere efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern, difuzarea hotărârii constituie o măsură suficientă. Astfel, aceaceasta a fost difuzată la Parchetul Curții de Casație și al Curții de Apel de la Paris la 28/01/2008. De asemenea, acesta a fost difuzat de către Observatorul de drept european al Curții de Casație pe site-ul său intranet (accesibil tuturor instanțelor și, prin urmare, birourilor de asistență juridică) în buletinul său din noiembrie- Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 cu ocazia celei de-a 1086-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)51

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Flandin contre France

(Requête n

o

77773/01, arrêt du 28 novembre 2006, définitif le 28 février 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’iniquité d’une procédure pénale en raison de la violation du droit à une assistance gratuite par un avocat et de l’absence de facilités nécessaires à la préparation de la défense (violations de l’article 6, paragraphes 1, 3 b) et c)) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)51

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Flandin contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure pénale diligentée contre le requérant, son droit à une assistance gratuite par un avocat d’office n’ayant pas été respecté, ce qui l’a privé des facilités nécessaires à la préparation de sa défense (violations de l’article 6§§1 et 3 b) et c)).

A cet égard, l’aide juridictionnelle a été accordée au requérant par une décision du 21/03/2000, qui lui a été notifiée, ainsi qu’à l’avocat désigné, plus de trois semaines après la tenue d’une audience par la cour d’appel. Cette dernière a sensiblement augmenté la peine d’amende imposée au requérant. La Cour de cassation, quant à elle, n’a pas remédié à la violation de la Convention : en rejetant le pourvoi du requérant en mai

2001, elle a estimé que, dans la mesure où le requérant avait pu se défendre seul à l’audience en question, il avait renoncé à l’assistance d’un avocat. Sur ce point, la Cour européenne a constaté, au contraire, que le requérant avait exprimé de manière constante le souhait d’être défendu par un avocat devant la cour d’appel. Dès lors, la Cour européenne a conclu que le seul fait que le requérant n’ait pas réitéré sa demande d’assistance lors de cette audience ne pouvait permettre de conclure à sa renonciation à son droit à être défendu par un avocat commis d’office.

I.

Mesures individuelles

Le requérant n’a fait aucune demande de satisfaction équitable devant la Cour européenne. Il avait la possibilité de demander le réexamen de sa condamnation, en vertu des articles L 626-1 ss. du code de procédure pénale. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire.

II.

Mesures générales

En l’espèce, le dysfonctionnement à l’origine de la violation est le long délai mis par le bureau d’aide juridictionnelle pour communiquer au requérant et à son avocat la décision accordant l’aide juridictionnelle, dysfonctionnement auquel la Cour de cassation n’a pas remédié. Vu l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en droit interne, la diffusion de l’arrêt constitue une mesure suffisante. Ainsi, celui-ci a été diffusé aux parquets de la Cour de cassation et de la Cour d’appel de Paris le 28/01/2008. Il a par ailleurs été diffusé par l’Observatoire de droit européen de la Cour de Cassation sur son site intranet (accessible à toutes les juridictions, et donc aux bureaux d’aide juridictionnelle) dans son bulletin de novembre-décembre 2006. L’arrêt est en outre accessible sur le site

Legifrance

.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres