AFFAIRE L.L. CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)86 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului L.L/Franța (Recherche n 7508/02, Hotărârea din 10 octombrie 2006, definitivă la 12 februarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamantului din cauza producției și a utilizării într-o procedură de divorț, a unei anumite piese medicale care îl privește (violarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa) că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)86 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza L.L/Franța Rezumatul în discuție al cauzei În cazul de față, în cazul de față este vorba despre o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamantului ca urmare a producției și a utilizării, într-o procedură de divorț care a durat patru ani, a unei piese medicale care îl privește (încălcarea articolului 8). Curtea Europeană a constatat că piesa în cauză a fost utilizată în mod subsidiar și supraaglomerat de către instanțele interne și că acestea din urmă ar fi putut să dea înapoi și să ajungă la aceeași concluzie; prin urmare, această interferență în viața privată a reclamantului nu era necesară într-o societate democratică (§46 din hotărâre). Aceasta a adăugat că un control strict al necesității unor astfel de măsuri a devenit cu atât mai necesar prin caracterul limitat al garanțiilor privind utilizarea datelor care țin de viața privată a părților în acest tip de proceduri (§47 din hotărâre). Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit. În plus, autoritățile franceze garantează, de asemenea, că datele privind viața privată incluse în dosar și hotărârea de divorț sunt protejate prin dispozițiile legislative expuse în secțiunea de mai jos referitoare la măsurile generale. Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Autoritățile au adoptat măsuri menite să asigure un control strict al necesității măsurilor care constituie o interferență în viața privată și familială, în conformitate cu cerințele Convenției. În special, hotărârea a fost adusă la cunoștința tuturor instanțelor competente pentru acest tip de afaceri și a direcțiilor relevante ale Ministerului Justiției. Un rezumat al hotărârii Curții este prezentat pe site-ul internet al Curții de Casație (a se vedea mai jos, Observatorul dreptului european). În cele din urmă, din iulie 2007, hotărârea Curții Europene a fost adresată procurorului general în apropierea Curții de Casație (și mai mult decât procurorului general în apropierea Curții de apel din Rennes). Judecătorii francezi, care conferă un efect direct convenției, sunt astfel în măsură să tragă direct consecințele prezentei hotărâri prin aplicarea dispozițiilor naționale relevante. Autoritățile au furnizat, de asemenea, informații cu privire la garanțiile privind utilizarea datelor care țin de viața privată a părților în acest tip de proceduri. În această privință, ele subliniază că art. 1082-1 din noul cod de procedură civilă (în vigoare la 1/01/2005) prevede o interdicție absolută de a difuza extrase mai largi din o hotărâre de divorț decât singurul său sistem. În termeni practici, publicul dispune de pe site-ul oficial al administrației franceze (www.service-public.fr) dintr-un prospect oficial intitulat Cererea de copiere a unei hotărâri judecătorești civile, sociale sau comerciale (documentul de referință CERFA N 50825#02). Acest document oficial indică faptul că, dacă doriți să obțineți copia legalizată a unei hotărâri judecătorești În ceea ce privește divorțul, vă poate fi eliberat numai un extras din decizie (art. 1082-1 din Codul de procedură civilă) Autoritățile subliniază, de asemenea, că, în procedurile de divorț, elementele dosarului (cum ar fi certificatul medical în cauză în cauza L.L.) sunt consultate numai de către părțile la procedură și de avocații acestora care intră sub incidența secretului profesional. Aceste dispoziții sunt aplicate strict și în conformitate cu cerințele Convenției (a se vedea mai sus, privind efectul direct al Convenției). III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)86

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

L.L contre France

(Requête n

o

7508/02, arrêt du 10 octobre 2006, définitif le 12 février 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant en raison de la production et de l’utilisation dans une procédure de divorce, d’une certaine pièce médicale le concernant (violation de l’article 8) (voir détails dans l’annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)86

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

L.L

contre France

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une atteinte au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant en raison de la production et de l’utilisation, dans une procédure de divorce qui a duré quatre ans, d’une pièce médicale le concernant (violation de l’article 8).

La Cour européenne a constaté que la pièce en question n’avait été utilisée que de manière subsidiaire et surabondante par les juridictions internes et que ces dernières auraient pu l’écarter tout en parvenant à la même conclusion ; par conséquent, cette ingérence dans la vie privée du requérant n’était pas nécessaire dans une société démocratique (§46 de l’arrêt). Elle a ajouté qu’un strict contrôle de la nécessité de telles mesures était rendu d’autant plus nécessaire par le caractère limité des garanties entourant l’utilisation de données relevant de la vie privée des parties dans ce type de procédures (§47 de l’arrêt).

I.

Mesures individuelles

La Cour européenne a considéré que le constat de violation constituait une réparation suffisante au titre du dommage moral subi. De surcroît, les autorités françaises garantissent également que les données relatives à la vie privée figurant dans le dossier et le jugement de divorce sont protégées par les dispositions législatives exposées dans la partie ci-dessous relative aux mesures générales.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.

II.

Mesures générales

Les autorités ont adopté des mesures destinées à garantir un contrôle strict de la nécessité de mesures constituant une ingérence dans la vie privée et familiale, en conformité avec les exigences de la Convention. En particulier, l’arrêt a été porté à l’attention de l’ensemble des juridictions compétentes pour ce type d’affaires, et aux directions concernées du Ministère de la Justice. Un résumé de l’arrêt de la Cour est présenté sur le site Internet de la Cour de cassation (rubrique «

Observatoire du droit européen

») depuis juillet 2007. Enfin, l’arrêt de la Cour européenne a été adressé au Procureur général près la Cour de cassation (ainsi qu’au Procureur Général près la Cour d’appel de Rennes). Les juges français, qui accordent un effet direct à la Convention, sont ainsi en mesure de tirer directement les conséquences du présent arrêt en appliquant les dispositions nationales pertinentes.

Les autorités ont aussi fourni des informations sur les garanties entourant l’utilisation de données relevant de la vie privée des parties, dans ce type de procédures. A cet égard, elles soulignent que l’article 1082-1 du nouveau code de procédure civile (entré en vigueur le 1/01/2005) prévoit une interdiction absolue de diffuser des extraits plus larges d’un jugement de divorce que son seul dispositif. En termes pratiques, le public dispose sur le site Internet officiel de l’administration française (

www.service-public.fr

) d’une notice officielle intitulée «

Demande de copie d’une décision de justice civile, sociale ou commerciale

» (document référence CERFA N

o

50825#02). Ce document officiel indique que si «

vous souhaitez obtenir la copie certifiée conforme d’une décision de justice

», et si «

vous n’avez pas été partie au procès

», «

vous pouvez obtenir la copie des décisions de justice rendues publiquement

», mais qu’ «

en matière de divorce, seul un extrait de la décision peut vous être délivré (article 1082-1 du code de procédure civile)

». Les autorités soulignent également que dans les procédures de divorce, les éléments du dossier (tel que le certificat médical en cause dans l’affaire L.L.) ne sont consultables que par les parties à l’instance et leurs avocats – soumis au secret professionnel. Ces dispositions sont appliquées strictement et en conformité avec les exigences de la Convention (voir ci-dessus, concernant l’effet direct de la Convention).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.