AFFAIRE CLEMENT CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)128 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Clement împotriva Franței (Recherche n 37876/02, Hotărârea din 6 iunie 2006, definitivă la 6 septembrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative [art. 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 1028-a reuniuni a Delegaților miniștrilor (3 iunie 2008) pentru cauza Clement, pe care și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)128 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Clement împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative (încălcarea articolului 6§1). Procedura în cauză a început în 1995 și a durat mai mult de 8 ani și 2 luni, în special în fața Consiliilor Regionale și Naționale de Ordinea Doctorilor. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale și morale Costuri și cheltuieli totale 5 000 EUR 1 000 EUR 000 EUR Plătit la 13/12/2006 dobânzi plătite la 13/12/2006 b) Măsuri individuale Nu sunt necesare măsuri individuale în măsura în care procedura în litigiu s-a încheiat. II. Măsuri generale 1) Durata excesivă a procedurilor În general, această cauză trebuie să se apropie de cauza Raffi și de alte cauze de durată a procedurii în fața instanțelor administrative. Aceste cauze au fost închise prin Rezoluția finală CM/ResDH(2008)12, adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 în cadrul celei de-a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor, având în vedere măsurile adoptate, în special: adoptarea legii nr. 2002-1138 din 09/09/2002, care prevede, printre altele, angajări, înființarea de instanțe și alocații bugetare; adoptarea de măsuri de ordin juridic pentru a permite cursurilor de apel să reducă stocurile de dosare vechi într-un mod mai rapid și să reducă fluxul de dosare noi. La articolul R 112-2 din Codul de justiție administrativă, în redactarea sa din Decretul din 9 decembrie 2005 prevede că orice parte care menționează durata excesivă a unei proceduri inițiate în fața unei instanțe administrative sau a unei instanțe administrative de recurs poate sesiza șeful misiunii permanente de inspecție a instanțelor administrative, care are dreptul de a face recomandări pentru remedierea acestei situații. Șeful misiunii permanente de inspecție a instanțelor administrative este, de asemenea, destinatar al deciziilor administrative sau judiciare de acordare a unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de o durată excesivă de procedură în fața instanțelor administrative. Astfel, în cazul în care consideră oportun, acesta poate semnala șefilor de instanțe cazurile care indică o lipsă de funcționare a serviciului public de justiție. Având în vedere specificitatea procedurii în prezenta cauză, hotărârea a făcut, de asemenea, obiectul unei difuzări la Consiliul național de ordine a medicilor prin scrisoarea din 25/02/2008. Informat de concluziile Curții, acesta este în poziția de a ține seama de acest lucru în viitor pentru a evita încălcări similare. 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cauza Broca și Texier-Micault (hotărârea din 21/10/2003), Curtea Europeană a constatat că a existat în dreptul francez o cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata rezonabilă a unei proceduri în fața instanțelor administrative, dar că, în ceea ce privește cererile introduse înainte de 01/01/2003 (ceea ce se întâmplă în prezenta cauză), nu putea fi solicitat din partea întreprinderilor pe care le epuizează. Începând cu 01/09/2005, această acțiune în răspundere intră în competența Consiliului în primă și în ultimă instanță (articolul R 311-1, 7 din Codul Justiției Administrative). Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)128

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Clément contre France

(Requête n

o

37876/02, arrêt du 6 juin 2006, définitif le 6 septembre 2006)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive d’une procédure relative aux droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir annexe) et vu sa décision prise lors de la 1028e réunion des Délégués des Ministres (3 juin 2008) pour l’affaire Clément, qu’il a rempli ses fonctions conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)128

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Clément contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne la durée excessive d’une procédure relative à des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives (violation de l’article 6§1). La procédure en cause a débuté en 1995 et a duré plus de 8 ans et 2 mois, essentiellement devant les Conseils régional et national de l’ordre des médecins.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel et moral

Frais & dépens

Total

5 000 EUR

1 000 EUR

6

000 EUR

Payé le 13/12/2006, intérêts payés le 13/12/2006

b) Mesures individuelles

Aucune mesure n’est nécessaire dans la mesure où la procédure litigieuse est terminée.

II.

Mesures générales

1) Durée excessive de procédures

De façon générale, cette affaire est à rapprocher de l’affaire Raffi et d’autres affaires de durée de procédure devant les juridictions administratives. Ces affaires ont été closes par la résolution finale CM/ResDH(2008)12, adoptée par le Comité des

Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des délégués des ministres

au vu des mesures adoptées, notamment : l’adoption de la loi n

o

2002-1138 du 09/09/2002 qui prévoit entre autres des embauches, des créations de juridictions et des allocations budgétaires ; l’adoption de mesures d’ordre procédural afin de permettre aux cours d’appel de réduire leurs stocks de dossiers anciens de manière plus rapide et de voir le flux de nouveaux dossiers se réduire.

L’article R 112-2 du code de justice administrative, dans sa rédaction issue du décret du 9

décembre

2005, prévoit que toute partie qui fait état de la durée excessive d’une procédure engagée devant un tribunal administratif ou une cour administrative d’appel peut saisir le chef de la mission permanente d’inspection des juridictions administratives. Ce dernier a la faculté de faire des recommandations pour remédier à cette situation.

Le chef de la mission permanente d’inspection des juridictions administratives est également rendu destinataire des décisions administratives ou juridictionnelles allouant une indemnité en réparation du préjudice causé par une durée excessive de procédure devant les juridictions administratives. Il peut ainsi, s’il l’estime opportun, signaler aux chefs de juridictions les dossiers faisant apparaître une insuffisance du fonctionnement du service public de la justice.

Compte tenu de la spécificité de la procédure dans la présente affaire, l’arrêt a également fait l’objet d’une diffusion auprès du Conseil national de l’ordre des médecins par courrier du 25/02/2008. Informé des conclusions de la Cour, celui-ci est en position d’en tenir compte à l’avenir pour éviter des violations similaires.

2) Recours effectif pour s’en plaindre

Dans l’affaire Broca et Texier-Micault (arrêt du 21/10/2003), la Cour européenne a constaté qu’il existait en droit français un recours effectif pour se plaindre de la durée déraisonnable d’une procédure devant les juridictions administratives mais que, pour les requêtes introduites avant le 01/01/2003 (ce qui est le cas dans la présente affaire), il ne pouvait être exigé des requérants qu’ils l’épuisent. Depuis le 01/09/2005, cette action en responsabilité relève désormais de la compétence du Conseil d’Etat en premier et dernier ressort (article R 311-1, 7

o

, du code de justice administrative). L’objectif recherché par cette mesure est que les requêtes déposées sur cette base trouvent ainsi rapidement un règlement définitif en un nouveau contentieux sur la durée de l’instance.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1 de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.