AFFAIRE SCHMIDT CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)49 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Schmidt/Franța (Recherche n 35109/02, Hotărârea din 26 iulie 2007, definitivă la 31 martie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc: în primul rând, absența caracterului efectiv al unui recurs în casație, care nu a fost tratat de urgență, în timp ce procedura privind atribuirea autorității părintești reclamanților [încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 combinate] și, în al doilea rând, lipsa de comunicare a raportului consilierului raportor al Curții de Casație [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție; după examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)49 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Schmidt/Franța Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la caracterul efectiv al unui recurs în casație introdus de reclamanți în ceea ce privește atribuirea autorității părintești față de copilul a cărui custodie le fusese retrasă din 1993 până în 2000 (pentru mamă) și 2001 (pentru tată) (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 combinate). Curtea Europeană a constatat că Curtea de Casație și-a pronunțat hotărârea în 2002, la aproximativ trei ani după sesizarea sa și că, având în vedere că custodia fusese deja restituită reclamanților, Curtea de Casație a putut concluziona că recursurile au devenit fără obiect și că nu mai era necesar să se pronunțe. Curtea Europeană a subliniat că, în cazul în care Curtea de Casație a fost pronunțată mai repede, acest lucru ar fi permis reclamanților, în funcție de rezultatul procedurii, fie să scurteze perioada în care aceștia ar fi trebuit să suporte măsurile de asistență educativă, în cazul în care le-ar fi fost favorabil, fie să desfacă remușcarea reclamanților în ceea ce privește soarta copilului, în cazul în care acesta ar fi fost defavorabil. În cazul în care un membru al consiliului de administrație nu a fost informat cu privire la o astfel de decizie, acesta nu poate fi informat cu privire la motivele care au stat la baza unei astfel de decizii. Curtea Europeană a considerat, de asemenea, că prejudiciul lor moral este suficient de remediat de constatările încălcărilor. II. Măsuri generale 1) Eficacitatea acțiunii în fața Curții de Casație Curtea Europeană a reamintit că procedurile privind atribuirea autorității părintești necesită un tratament urgent, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părinții care nu locuiesc cu ei O serie de măsuri (angajarea, măsurile bugetare și procedurale etc.) au fost deja luate pentru a evita durata excesivă a procedurilor civile (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2008)39, în cauza C.R. și alte 9 cauze similare). Pe de altă parte, având în vedere specificitatea încălcării în cauză în această cauză, a părut, de asemenea, important ca Curtea de Casație să aibă cunoștință de această hotărâre, astfel încât să poată ține seama de aceasta în practică. Prin urmare, în conformitate cu practica autorităților franceze de a difuza în mod sistematic hotărârile Curții către instanțele și direcțiile Ministerului Justiției în cauză, hotărârea a fost difuzată la Curtea de Casație. 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29507/95) și din alte cauze similare, închise prin Rezoluția finală CM/ResDH(2008)13. Raportul elaborat de consilierul raportor este comunicat în prezent procurorului public și părților. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu există nicio măsură individuală care să impună ca măsurile generale luate să prevină alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 aprilie 2009 în cadrul celei de-a 1051-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)49

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Schmidt contre France

(Requête n

o

35109/02, arrêt du 26 juillet 2007, définitif le 31 mars 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concernent

: premièrement, l’absence de caractère effectif d’un pourvoi en cassation, non traité en urgence alors que la procédure concernait l’attribution de l’autorité parentale

aux requérants (violation de l’article 6, paragraphe 1, et 13 combinés) et, deuxièmement, le défaut de communication du rapport du conseiller rapporteur de la Cour de cassation (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)49

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Schmidt

contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l’ineffectivité d’un pourvoi en cassation introduit par les requérants au sujet de l’attribution de l’autorité parentale à l’égard de leur enfant dont la garde leur avait été retiré de 1993 à 2000 (pour la mère) et 2001 (pour le père) (violation des articles 6, paragraphe 1, et 13 combinés). La Cour européenne a constaté que la Cour de cassation avait rendu son arrêt en 2002, environ trois ans après sa saisine et que, vu que la garde avait déjà été restituée aux requérants, la Cour de cassation n’avait pu que conclure que les pourvois étaient devenus sans objet et qu’il n’y avait plus lieu à statuer. La Cour européenne a souligné que si la Cour de cassation s’était prononcée plus rapidement, cela aurait permis aux requérants, en fonction de l’issue de la procédure, soit d’écourter la période pendant laquelle ils avaient dû subir les mesures d’assistance éducative, si l’issue leur avait été favorable, soit d’atténuer l’angoisse des requérants quant au sort réservé à l’enfant, si l’issue leur avait été défavorable.

L’affaire concerne également une atteinte au droit à un procès équitable devant la Cour de cassation, en raison de la non-communication du rapport du conseiller rapporteur aux parties (violation de l’article 6, paragraphe 1).

I.

Mesures individuelles

Les procédures en cause n’ont plus d’objet, les requérants ayant à nouveau la garde de leur enfant.

La Cour européenne a par ailleurs jugé que leur dommage moral était suffisamment réparé par les constats de violations.

II.

Mesures générales

1) Effectivité du recours devant la Cour de cassation

:

La Cour européenne a rappelé que «

les procédures relatives à l’attribution de l’autorité parentale exigent un traitement urgent, car l’écoulement du temps peut avoir des conséquences irrémédiables sur les relations entre les enfants et celui des parents qui ne vit pas avec eux

».

Un certain nombre de mesures (embauches, mesures budgétaires et procédurales, etc.) a déjà été pris pour éviter les durées excessives de procédures civiles (voir la Résolution finale CM/ResDH(2008)39, dans l’affaire C.R. et 9 autres affaires similaires).

Par ailleurs, vu la spécificité de la violation en jeu dans cette affaire, il a également semblé important que la Cour de cassation ait connaissance de cet arrêt, afin de pouvoir en tenir compte en pratique. C’est pourquoi, conformément à la pratique des autorités françaises de diffuser systématiquement les arrêts de la Cour aux juridictions et directions du ministère de la justice concernés, l’arrêt a été diffusé auprès de la Cour de cassation.

2) Caractère inéquitable de la procédure

:

L’affaire est à rapprocher de l’affaire Slimane-Kaid (requête n

o

29507/95) et d’autres affaires similaires, closes par la résolution finale CM/ResDH(2008)13. Le rapport établi par le conseiller rapporteur est désormais communiqué au ministère public comme aux parties.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle ne s’impose

,

que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables

,

et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 2 avril 2009 lors de la 1051e réunion des Délégués des Ministres