AFFAIRE A. ET E. RIIS CONTRE LA NORVEGE

Rezoluția CM/ResDH(2009)10 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului A. și E. Riis împotriva Norvegiei (Cercetarea nr. 9042/04, Hotărârea din 31 mai 2007, definitivă la 31 august 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri civile [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din mai jos); După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Norvegia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examinare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)10 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza A. și E. Riis împotriva Norvegiei Rezumat al cauzei În acest caz se referă la durata excesivă a unei proceduri civile (încălcarea articolului 6§1). Procedura a durat 17 ani și 5 luni pentru trei grade de jurisdicție (din martie 1986 până în august 2003). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale proaspete și de cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR plătit la 3/09/2007 (b) Măsuri individuale Procedura în cauză s-a încheiat în august 2003. II. Măsuri generale 1) Durata procedurilor Autoritățile norvegiene consideră că această cauză nu este o problemă structurală și, prin urmare, ar trebui considerată un caz izolat care să nu necesite adoptarea unor măsuri specifice de ordin general; cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că guvernul norvegian a adoptat măsuri preventive pentru a garanta dreptul la un proces într-un termen rezonabil. În ceea ce privește procedurile penale, ca urmare a modificării Legii privind procedurile penale în 2002, au fost introduse măsuri care vizează accelerarea procedurilor, cum ar fi stabilirea de termene pentru ținerea în cuști (art. 275) ; nominalizarea prin instanță a unui alt avocat, dacă avocatul ales de la .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... : responsabilitatea explicită a judecătorilor de a trata cazurile cu celeritate, responsabilitatea președintelui Curții de a controla durata întregii proceduri , introducerea unor termene imperative (șase luni de la introducerea acțiunii pentru acțiunea principală, cu excepția unor circumstanțe excepționale), și a noilor norme de gestionare a probelor. 2) Acțiune efectivă pentru a se plânge de durata procedurilor Măsurile în despăgubire privind durata excesivă a procedurilor penale constau în reducerea pedepsei sau acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul material (art. 445) și, în mod excepțional, pentru prejudiciul moral (art. 447). La art. 20-12 din Legea privind procedura civilă din 2005 permite despăgubirea prejudiciilor materiale suferite în cazul întârzierilor în procedura civilă imputate în principal Curții. 3) Publicație: Având în vedere efectul direct al Convenției europene în Norvegia, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene în fața tuturor instanțelor competente ar trebui să fie suficiente pentru a preveni noi încălcări similare. Un rezumat al hotărârii în limba norvegiană, însoțit de un link către textul original, a fost publicat în baza de date judiciară Lovdata http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-0111106-2-norge.html Această bază de date este utilizată pe scară largă de către practicienii din domeniul dreptului din Norvegia, în special avocații, funcționarii publici, precum și procurorii și judecătorii. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Norvegia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)10

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

A. et E. Riis contre la Norvège

(Requête n

o

9042/04, arrêt du 31 mai 2007, définitif le 31 août 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive d’une procédure civile (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe);

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Norvège de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)10

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

A. et E. Riis contre la Norvège

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la durée excessive d’une procédure civile (violation de l’article 6§1). La procédure a duré 17 ans et 5 mois pour trois degrés de juridiction (de mars 1986 à août 2003).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

15

000 euros

4

000 euros

19

000 euros

Payé le 3/09/2007

b) Mesures individuelles

La procédure en question a pris fin en août 2003.

II.

Mesures générales

1) Durée des procédures

:

Les autorités norvégiennes estiment que cette affaire n’est pas révélatrice d’un problème structurel et devrait par conséquent être examinée comme un cas isolé ne nécessitant pas l’adoption de mesures spécifiques d’ordre général. Toutefois, il est à noter que le Gouvernement norvégien a adopté des mesures préventives pour garantir le droit à un procès dans un délai raisonnable.

S’agissant des procédures pénales, suite à l’amendement de la loi sur la procédure pénale en 2002, des mesures visant l’accélération des procédures ont été introduites, telles que

la fixation de délais pour la tenue d’audiences (article 275)

; la nomination par la cour d’un autre avocat si l’avocat choisi par l’intéressé est à l’origine de retards importants (article 102) et la réduction du temps consacré aux investigations et au contentieux.

S’agissant des procédures civiles, les mesures préventives introduites à la suite de l’adoption de la loi sur la procédure civile en 2005 incluent

: la responsabilité explicite des juges de traiter les affaires avec célérité, la responsabilité du président de la cour de contrôler la durée de l’ensemble de la procédure

; l’introduction de délais impératifs (six mois à partir de l’introduction de l’action pour l’audience au principal sauf circonstances exceptionnelles), et des nouvelles règles de gestion des preuves.

2) Recours effectif pour se plaindre de la durée des procédures

:

Les mesures en réparation concernant la durée excessive des procédures pénales consistent en la réduction de la peine ou l’octroi d’une indemnisation pour le préjudice matériel (article 445), et, exceptionnellement, pour le préjudice moral (article 447). L’article 20-12 de la loi sur la procédure civile de 2005 permet l’indemnisation du préjudice matériel subi en cas de retards dans la procédure civile imputables principalement à la cour.

3) Publication:

Etant donné l’effet direct de la Convention européenne en Norvège, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne auprès de tous les tribunaux compétents devraient être suffisants pour prévenir de nouvelles violations similaires. Un résumé de l’arrêt en norvégien, assorti d’un lien vers le texte original, a été publié dans la base de données judiciaires Lovdata

(

http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-011106-2-norge.html

).

Cette base de données est largement utilisée par les praticiens du droit en Norvège, notamment les avocats, les fonctionnaires, ainsi que le parquet et les juges.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la Norvège a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres