O. și Y. împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009) 8 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului O. și Y. împotriva Norvegiei (Recerne n 29327/95 și n 56568/00, Hotărârile din 11 februarie 2003, definitive la 11 mai 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la încălcări ale prezumției de nevinovăție a reclamanților din cauza urmărilor judiciare date procedurilor penale la locul în care au fost soluționate (a se vedea detaliile în lai) (violarea articolului 6 alineatul (2)). După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația Norvegiei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit,

statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile judecătorești (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009) 8 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele O. și Y. împotriva Norvegiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la încălcări ale prezumției de nevinovăție a reclamanților din cauza urmărilor judiciare date procedurilor penale pe parcursul cărora au fost soluționate (încălcarea art. 6 alin. (2)). În cauza O., Curtea Europeană a concluzionat că hotărârea pronunțată în 1995 de către instanța de judecată cu privire la cererea de despăgubire a reclamantului, în ceea ce privește prejudiciul suferit ca urmare a procedurii penale, se baza pe un raționament care conținea suspiciuni de vinovăție, la adresa reclamantului.

Într-adevăr, instanța de recurs considerase, în special, asupra articolului 444 din Codul de procedură penală că nu se dovedise că: … în cazul în care un inculpat este achitat sau în cazul în care urmărirea penală a acestuia este abandonată, acesta poate solicita despăgubiri în scris pentru orice prejudiciu suferit de acesta ca urmare a procedurii de sigilare este demonstrat că este probabil că nu a comis actul care constituie baza de fapt a acuzării În cauza Y., Curtea Europeană a concluzionat că termenii utilizați de instanțele interne pentru a accepta cererea părții civile, prin deciziile din 1998 și 1999, au depășit limitele domeniului civil, aruncând astfel o îndoială asupra binelui întemeiat al executării reclamantului.

Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli totale O. c. Norvegia 29327/95 000 EUR 52 EUR 052 EUR Plătit la 11 august 2003 Y. c. Norvegia 56568/00 000 EUR 500 EUR Plata la 11 august 2003 b) Măsuri individuale În temeiul articolului 407 din Codul de procedură civilă, reclamanții au avut posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor în cauză. În cauza Y., reclamantul a solicitat redeschiderea procesului său pe motiv că existau fapte noi în favoarea achitarea acestuia și că, fără redeschidere, nu era posibil să se repare prejudiciul cauzat de încălcarea convenției, constatată de Curtea Europeană.

Cererea sa a fost respinsă prin decizia din 17 martie 2005 a Comitetului de selecție a acțiunilor Curții Supreme. Comitetul de selecție a indicat în special că încălcarea convenției se datorează faptului că decizia instanței de apel care a tratat cauza, a pus o îndoială cu privire la dreptul întemeiat al reclamantului din cauza limbajului pe care l-a folosit și că această îndoială nu ar fi fost înlăturată de Curtea Supremă. În consecință, comitetul de selecție a considerat că consecințele încălcării au fost remediate în mod suficient prin constatarea încălcării de către Curtea Europeană și prin acordarea unei satisfacții echitabile în ceea ce privește prejudiciul moral. În plus, comitetul a constatat că la sfârșitul cazului ar fi fost aceeași în lipsa unei încălcări a convenției.

În plus, comitetul de selecție și-a exprimat acordul cu constatarea încălcării Convenției făcută de Curtea Europeană și-a pierdut dreptul de a solicita redeschiderea procedurii în cauză. II. Măsuri generale În ceea ce privește cauza O., guvernul a indicat că legea nr. 3 din 10 ianuarie 2003 modificase dispozițiile Codului de procedură penală privind despăgubirea pentru urmărirea penală, inclusiv art. 444. În temeiul acestui amendament, pentru obținerea unei compensații, persoana în cauză nu mai trebuie să demonstreze că este probabil să nu fi comis infracțiunea pentru care a fost acuzată. În ceea ce privește cauza Y, guvernul consideră că publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene reprezintă măsuri suficiente pentru a preveni noi încălcări similare ale convenției.

Într-adevăr, încălcarea prezumției de nevinovăție a reclamantului în această cauză era legată exclusiv de raționamentul instanței judecătorești, confirmat de Curtea Supremă, aruncând o îndoială asupra temeiniciei achitarea acesteia, și nu de dispozițiile legale aplicabile. Hotărârile Curții Europene au fost publicate pe site-ul internet al guvernului norvegian ( www.odin.dep.no <http://www.odin.dep.no> ) și au fost difuzate autorităților judiciare printr-un comunicat de presă al Ministerului Justiției din 11 februarie 2003. Hotărârile au ridicat un mare interes în Norvegia și au fost comentate în detaliu de principalele mijloace de comunicare. În cele din urmă, hotărârile Curții Europene au fost incluse în notele de informare electronice editate de administrația judiciară (Domstol Administrationsjonen) care sunt trimise în mod regulat tuturor instanțelor din Norvegia (cf. Medieblikk din 10, 12 și 17 februarie 2003). III.

Concluziile Curții din Norvegia (cf. Medieblikk din 10, 12 și 17 februarie 2003). Guvernul consideră că consecințele încălcării convenției constatate în cauza Y au fost remediate în mod suficient prin constatarea încălcării de către Curtea Europeană și prin plata satisfacției echitabile acordate ca urmare a prejudiciului moral. În ceea ce privește cauza O., nu este necesară nicio măsură specifică cu caracter individual, întrucât reclamantul a primit suma alocată de Curtea Europeană pentru prejudiciul moral și a avut posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii în cauză. Guvernul consideră, de asemenea, că măsurile cu caracter general adoptate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Norvegia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 cu ocazia celei de-a 1043-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)8 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme O. et Y. contre Norvège (Requêtes n o 29327/95 et n o 56568/00, arrêts du 11 février 2003, définitifs le 11 mai 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des atteintes à la présomption d’innocence des requérants en raison des suites judiciaires données aux procédures pénales à l’issue desquelles ils avaient été acquittés (voir détails dans l’Annexe) (violation de l’article 6, paragraphe 2) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Norvège de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)8 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires O. et Y. contre Norvège Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent des atteintes à la présomption d’innocence des requérants en raison des suites judiciaires données aux procédures pénales à l’issue desquelles ils avaient été acquittés (violations de l’article 6§2). Dans l’affaire O., la Cour européenne a conclu que la décision rendue en 1995 par la cour d’appel au sujet de la demande de réparation du requérant, pour le préjudice subi du fait de la procédure pénale, se fondait sur un raisonnement qui comportait des suspicions de culpabilité, nonobstant l’acquittement du requérant.

En effet, la cour d’appel avait estimé, s’appuyant sur l’article 444 du Code de procédure pénale, qu’il n’avait pas été démontré qu’il était probable que le requérant n’eût pas commis l’infraction pour laquelle il avait été inculpé. Selon cette disposition, telle qu’elle était en vigueur au moment des faits, « si un accusé est acquitté ou que les poursuites à son encontre sont abandonnées, il peut demander réparation à l’Etat pour tout préjudice subi par lui du fait de la procédure s’il est démontré qu’il est probable qu’il n’a pas commis l’acte qui formait la base factuelle de l’accusation ». Dans l’affaire Y., la Cour européenne a conclu que les termes employés par les tribunaux internes pour accepter la demande de la partie civile, par décisions de 1998 et 1999, avaient excédé les limites du domaine civil, jetant ainsi un doute sur le bien fondé de l’acquittement du requérant.

I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total O. c. Norvège 29327/95 - 5 000 euros 52 euros 5 052 euros Payé le 11 août 2003 Y. c. Norvège 56568/00 - 20 000 euros 4 500 euros 24 500 euros Payé le 11 août 2003 b) Mesures individuelles En vertu de l’article 407 du Code de procédure civile, les requérants ont eu la possibilité de demander la réouverture des procédures en question. Dans l’affaire Y., le requérant a demandé la réouverture de son procès au motif qu’il existait des faits nouveaux en faveur de son acquittement et que, sans la réouverture, il n’était pas possible de réparer le préjudice causé par la violation de la Convention, constatée par la Cour européenne.

Sa demande a été rejetée par décision du 17 mars 2005 du comité de sélection des recours de la Cour suprême. Le comité de sélection a indiqué en particulier que la violation de la Convention était due au fait que la décision de la cour d’appel qui a traité l’affaire, avait jeté un doute sur le bien fondé de l’acquittement du requérant en raison du langage qu’elle a utilisé et que ce doute n’aurait pas été dissipé par la Cour suprême. Par conséquent, le comité de sélection a estimé que les conséquences de la violation avaient été suffisamment réparées par le constat de violation par la Cour européenne et par l’octroi d’une satisfaction équitable au titre du préjudice moral. Par ailleurs, le comité a constaté que l’issue de l’affaire aurait été la même en l’absence de violation de la Convention.

De plus, le comité de sélection a exprimé son accord avec le constat de violation de la Convention fait par la Cour européenne et s’est distancié de la manière dont s’était exprimée la cour d’appel. Le requérant dans l’affaire O. n’a pas exercé son droit de demander la réouverture de la procédure concernée. II. Mesures générales Concernant l’affaire O., le gouvernement a indiqué que la loi n o 3 du 10 janvier 2003 avait modifié les dispositions du Code de procédure pénale, relatives au dédommagement au titre de poursuites pénales, y compris l’article 444. En vertu de cet amendement, pour obtenir une indemnisation, la personne acquittée n’a plus à prouver qu’il est probable qu’elle n’a pas commis l’infraction pour laquelle elle avait été inculpée.

Concernant l’affaire Y., le gouvernement considère que la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne sont des mesures suffisantes pour prévenir de nouvelles violations similaires de la Convention. En effet, la violation de la présomption d’innocence du requérant dans cette affaire était liée exclusivement au raisonnement de la cour d’appel, confirmé par la Cour suprême, jetant un doute sur le bien-fondé de son acquittement, et non aux dispositions légales applicables. Les arrêts de la Cour européenne ont été publiés sur le site Internet du gouvernement norvégien ( www.odin.dep.no <http://www.odin.dep.no> ) et ont été diffusés aux autorités judiciaires par un communiqué de presse du Ministère de la Justice du 11 février 2003. Les arrêts ont suscité un grand intérêt en Norvège et ont été commentés en détail par les principaux média.

Ils ont également fait l’objet de débats publics. En outre, des articles sur ces arrêts ont été publiés dans la revue juridique Lov og Rett (n o 4/5 de 2003). Enfin, les arrêts de la Cour européenne ont été inclus dans les notes d’information électroniques éditées par l’administration judiciaire ( Domstoladministrasjonen ) qui sont régulièrement envoyées à tous les tribunaux en Norvège ( cf. Medieblikk des 10, 12 et 17 février 2003). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les conséquences de la violation de la Convention constatée dans l’affaire Y. ont été suffisamment réparées par le constat de violation par la Cour européenne et par le paiement de la satisfaction équitable octroyée au titre du préjudice moral.

S’agissant de l’affaire O., aucune mesure spécifique de caractère individuel n’est nécessaire, étant donné que le requérant a perçu la somme allouée par la Cour européenne au titre du dommage moral et qu’il a eu la possibilité de demander la réouverture de la procédure concernée. Le gouvernement estime également que les mesures de caractère général adoptées vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la Norvège a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres