AFFAIRE KASTE ET MATHISEN CONTRE LA NORVEGE

Rezoluția CM/ResDH(2009)88 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kaste și Mathisen împotriva Norvegiei (Recherche n 18885/04, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, definitivă la 9 februarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la dreptul reclamanților la un proces echitabil, din cauza faptului că este vorba despre obținerea de declarații și interogarea martorilor (încălcarea articolului 6§§1 și a articolului 3 litera (d)))) (a se vedea detaliile în mai multe detalii); După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în mai . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)88 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kaste și Mathisen împotriva Norvegiei Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil în măsura în care nu au putut interoga direct unul dintre co-inculpații ale căror declarații către poliție fuseseră citite în instanță în fața Curții, la începutul anului 2003, acesta din urmă a invocat dreptul de a păstra tăcerea (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (d)). Curtea Europeană a considerat că nu era convinsă că posibilitatea pentru instanele de a-l interoga direct pe co-inculpat ar fi fost inconciliabilă cu dreptul acestuia de a nu răspunde la întrebările care ar fi putut fi incriminate. Curtea a observat că instana de apel a considerat că un co-acuzat nu putea fi considerat un martor. Cu toate acestea, în sensul Convenției, Comisia a precizat că, din moment ce o depoziție făcută fie de un martor stricto sensu, fie de un co-inculpat poate constitui în mod substanțial o condamnare, aceasta constituie o mărturie în judecată și garanțiile prevăzute în art. 6§§1 și 3 litera (d) îi sunt aplicabile. Prin urmare, Curtea Europeană a concluzionat că nu au beneficiat de o ocazie adecvată și suficientă de a contesta declarațiile pe care se baza condamnarea lor (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (d)). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Cheltuielile și cheltuielile totale 400 EUR 400 EUR Plătit la 13/03/2007 b) Măsuri individuale Comisia de revizuire a cauzelor penale a primit dreptul, în decembrie 2006 și ianuarie 2007, la cererile depuse de cei doi solicitanți în vederea redeschiderii procedurilor. Noua procedură împotriva domnului Mathisen a fost închisă printr-o hotărâre a Curții Supreme Norvegiane la 3 decembrie 2008. Noua procedură împotriva dlui Kaste nu s-a încheiat încă. În ambele proceduri, co-inculpatul care a invocat dreptul de a păstra tăcerea în procedura sancționată, a fost prezent personal și a răspuns la toate întrebările adresate de Parchet și de pârât. II. Măsuri generale 1) Context juridic: Dispozițiile relevante privind citirea în instanță a declarațiilor făcute poliției sunt cuprinse în articolele 290 și 291 din Legea privind procedura penală. Aceste dispoziții au fost ulterior interpretate de Curtea Supremă în lumina jurisprudenței Curții Europene (Decizia din 19/12/2003, Norsk Retstidende) În urma examinării, Ministerul Regal al Justiției și Poliției a concluzionat că nu era necesar să fie modificate. Hotărârea Curții Europene este considerată ca fiind cunoscută de practicienii din domeniul dreptului din Norvegia și este luată în considerare de instanțele naționale atunci când aplică legea privind procedura penală. 2) Publicarea și difuzarea Lawrence de la Curtea Europeană a fost publicat cu comentarii pe site-urile internet ale poliției și Ministerului Public, pe site-ul internet al instanțelor și, de asemenea, în versiunea norvegiană în baza de date judiciară http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-018885-norge.html O scrisoare conținând comentarii mai detaliate asupra hotărârii a fost trimisă tuturor birourilor Ministerului de Stat și tuturor districtelor de poliție și a fost publicată, de asemenea, pe site-urile lor de internet. L a fost discutată în cadrul mai multor reuniuni și seminarii și consecințele sale au fost descrise în mai multe articole. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Norvegia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 30 septembrie 2009, cu ocazia celei de-a 1065-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)88

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

Kaste et Mathisen contre Norvège

(Requête n

o

18885/04, arrêt du 9 novembre 2006, définitif le 9 février 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit des requérants à un procès équitable en raison de l’impossibilité d’obtenir la convocation et l’interrogation de témoins (violation de l’article 6§§1 et 3 d)) (voir détails dans l’Annexe);

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)88

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Kaste et Mathisen contre la Norvège

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne la violation du droit des requérants à un procès équitable dans la mesure où ils n’ont pu interroger directement l’un des co-accusés dont les dépositions faites à la police avait été lues à l’audience devant la Cour d’Appel, début 2003, ce dernier ayant invoqué le droit de garder le silence

(violation de l’article 6§§1 et 3 d)).

La Cour européenne a estimé qu’elle n’était pas convaincue que la possibilité pour les requérants d’interroger directement le co-accusé aurait été inconciliable avec le droit de celui-ci de ne pas répondre aux questions qui auraient pu l’incriminer. La Cour a observé que la cour d’appel avait estimé qu’un co-accusé ne pouvait être considéré comme un «

témoin

» au sens de la Convention. Elle a précisé toutefois que, dès lors qu’une déposition faite soit par un témoin

stricto sensu

soit par un co-accusé, est susceptible de fonder de manière substantielle une condamnation, elle constitue un témoignage à charge et les garanties prévues par l’article

6§§1 et 3 d) lui sont applicables. La Cour européenne a donc conclu que les requérants n’avaient pas bénéficié d’une occasion adéquate et suffisante de contester les déclarations sur lesquelles leur condamnation était fondée (violation de l’article 6§§1 et 3 d)).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

13

400 euros

13

400 euros

Payé le 13/03/2007

b) Mesures individuelles

La Commission de révision des affaires pénales a fait droit, en décembre 2006 et janvier 2007, aux demandes faites par les deux requérants en vue de la réouverture des procédures. La nouvelle procédure dirigée contre M. Mathisen a été close par un arrêt de la Cour Suprême norvégienne le 3 décembre 2008. La nouvelle procédure dirigée contre M. Kaste n’est pas encore terminée. Dans les deux procédures, le co-accusé qui avait invoqué le droit de garder le silence dans la procédure sanctionnée, était présent personnellement et a répondu à toutes les questions posées par le parquet et l’accusé.

II.

Mesures générales

1) Contexte juridique :

Les dispositions pertinentes concernant la lecture à l’audience des dépositions faites à la police sont contenues aux articles 290 et 291 de la loi sur la procédure pénale. Ces dispositions ont été, par la suite, interprétées par la Cour Suprême à la lumière de la jurisprudence de la Cour européenne (Décision du 19/12/2003, dans

Norsk Retstidende

2003, p.1808). Après examen, le Ministère royal de la justice et de la police a conclu qu’il n’était pas nécessaire de les modifier. L’arrêt de la Cour européenne est considéré comme étant connu par les praticiens du droit en Norvège et il est pris en compte par les tribunaux nationaux lors de l’application de la loi sur la procédure pénale.

2) Publication et diffusion

:

L’arrêt de la Cour européenne a été publié avec des commentaires sur les sites Internet de la police et du Ministère public, sur le site Internet des tribunaux et également en version norvégienne dans la base de données judiciaires

(

http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-018885-norge.html

).

Une lettre contenant des commentaires plus détaillés sur l’arrêt a été envoyée à tous les bureaux du Ministère public et à tous les districts de police, et elle a également été publiée sur leurs sites Internet. L’arrêt a été discuté lors de plusieurs réunions et séminaires et ses conséquences ont été décrites dans plusieurs articles.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les requérants de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la Norvège a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres