Ekeberg și alții împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009)9 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ekeberg și altele împotriva Norvegiei (Recherche n 11106/04, Hotărârea din 31 iulie 2007, definitivă la 31 octombrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la lipsa de injumătățire a instanței judecătorești care hotărăște cu privire la vinovăția unuia dintre reclamanți din cauza participării unui judecător care știa anterior a fost pronunțată cu privire la prelungirea detenției provizorii a acestui reclamant [violarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în mai jos) ; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Norvegia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa),

că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009) 9 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Ekeberg și alții împotriva Norvegiei Recapitulare preliminară a cauzei la care se face referire se referă la lipsa de imparțialitate a instanței judecătorești, care l-a condamnat pe cel de-al patrulea reclamant în 2003, din cauza participării judecătorului G., în timp ce aceasta din urmă se afla anterior în colegiul de judecători care, în 2002, a decis prelungirea detenției provizorii a reclamantului (încălcarea articolului 6§1). Curtea Europeană a considerat că cel de-al patrulea reclamant ar putea avea îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea instanței de recurs din cauza rolului decisiv jucat de judecătorii profesioniști, cum ar fi judecătorul G., în procedurile în fața instanței de apel cu juriul.

În plus, Curtea a indicat că diferența de rol asumată de judecătorul G. în ambele proceduri a fost destul de neclară, fie în cadrul deciziei privind menținerea în detenție a reclamantului, care trebuia să se bazeze pe suspiciuni întemeiate în materie de vinovăție (art. 172 din Codul de procedură penală), fie în decizia de a confirma sau nu verdictul juriului. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă în această cauză. b) Măsuri individuale Când Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea, al patrulea reclamant a executat o pedeapsă de 12 ani de închisoare. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, Comisia de revizuire a cauzelor penale a decis la 12/10/2007 să accepte cererea reclamantului privind redeschiderea cauzei sale.

În aceeași decizie, Curtea Supremă a dispus eliberarea sa în măsura în care detenția era în prezent lipsită de temei juridic. II. Măsuri generale Având în vedere efectul direct al Convenției Europene în Norvegia, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene în fața tuturor instanțelor competente ar trebui să fie suficiente pentru a asigura luarea în considerare a cerințelor Convenției și a jurisprudenței Curții Europene și, prin urmare, pentru a preveni noi încălcări similare. În acest context, trebuie remarcat faptul că a fost publicat în norvegiană un rezumat al hotărârii Ekeberg în baza de date judiciară Lovdata http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-0111106-2-norge.html Această bază de date este utilizată pe scară largă de către practicienii din domeniul dreptului din Norvegia, în special avocații, funcționarii, procurorii și judecătorii.

În plus față de o copie a hotărârii judecătorești, judecătorii au primit o notă explicativă care conține rezumatul deciziei Curții Europene și care precizează consecințele acesteia asupra interpretării legii de procedură penală. Nota subliniază faptul că regula care exclude un judecător care a participat la o hotărâre de detenție provizorie adoptată în temeiul articolului 172 din această lege, a participării la tribunalul principal în aceeași cauză se aplică, de asemenea, cauzelor care sunt audiate de un juriu, și nu numai judecătorului care prezidează, ci și altor judecători profesioniști. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Norvegia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)9 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Ekeberg et autres contre la Norvège (Requête n o 11106/04, arrêt du 31 juillet 2007, définitif le 31 octobre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut d’impartialité de la cour d’appel statuant sur la culpabilité d’un des requérant en raison de la participation d’une juge qui s’était prononcée auparavant sur la prolongation de la détention provisoire de ce requérant (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Norvège de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)9 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Ekeberg et autres contre la Norvège Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le défaut d’impartialité de la cour d’appel, ayant condamné le quatrième requérant en 2003, en raison de la participation de la juge G., alors que cette dernière avait siégé auparavant dans le collège de juges ayant décidé, en 2002, de prolonger la détention provisoire du requérant (violation de l’article 6§1). La Cour européenne a estimé que le quatrième requérant pouvait avoir des doutes légitimes quant à l’impartialité de la cour d’appel en raison du rôle décisif joué par les juges professionnels, telle que la juge G., dans les procédures devant la cour d’appel avec jury.

Elle a en outre indiqué que la différence de rôle assumée par la juge G. dans les deux procédures était assez ténue, que ce soit dans le cadre de la décision sur le maintien en détention du requérant, laquelle devait être basée sur des soupçons étayés en matière de culpabilité (article 172 du Code de procédure pénale), ou dans la décision de confirmer ou non le verdict du jury. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable La Cour n’a pas octroyé de satisfaction équitable dans cette affaire. b) Mesures individuelles Lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt, le quatrième requérant purgeait une peine de 12 ans d’emprisonnement. Suite à l’arrêt de la Cour européenne, la Commission de Révision des affaires pénales a décidé le 12/10/2007 d’accepter la demande du requérant concernant la réouverture de son affaire.

L’affaire a été transférée à la Cour Suprême qui, par décision du 19/11/2007, a cassé l’arrêt de la cour d’appel dans la partie concernant le requérant. Dans cette même décision, la Cour Suprême a ordonné sa libération dans la mesure où la détention était désormais dépourvue de base légale. II. Mesures générales Etant donné l’effet direct de la Convention européenne en Norvège, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne auprès de tous les tribunaux compétents devraient être suffisants afin de garantir la prise en compte des exigences de la Convention et la jurisprudence de la Cour européenne et, par conséquent, prévenir de nouvelles violations similaires.

Dans ce contexte il convient de noter qu’un résumé de l’arrêt Ekeberg a été publié en norvégien dans la base de données judiciaires Lovdata ( http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-011106-2-norge.html ) . Cette base de données est largement utilisée par les praticiens du droit en Norvège, notamment les avocats, les fonctionnaires, ainsi que le parquet et les juges. L’arrêt a également été communiqué à toutes les juridictions et aux juges dans un courrier électronique envoyé par l’Administration nationale des juridictions. En plus d’une copie de l’arrêt, les juges ont reçu une note explicative contenant le résumé de la décision de la Cour européenne et détaillant ses conséquences pour l’interprétation de la loi de procédure pénale.

La note souligne que la règle excluant un juge qui a participé à une décision de détention provisoire prise en vertu de l’article 172 de cette loi, de la participation à l’audience principale dans la même affaire s’applique également aux affaires qui sont entendu par un jury, et non seulement au juge qui préside, mais également aux autres juges professionnels. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la Norvège a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres