Tonsbergs Blad AS și Haukom împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009) 7 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tønsbergs Blad As și Haukom împotriva Norvegiei (solicitarea nr. 510/04, Hotărârea din 1 martie 2007, definitivă la 1 iunie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul la libertatea de exprimare în urma procedurii de calomnie penală privată în care recurentele au fost sancționate pentru publicarea articolelor privind o încălcare a obligației de reședință permanentă (violarea articolului 10), (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Norvegia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum;

și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în afara cazului. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009) 7 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Tønsbergs Blad As și Haukom împotriva Norvegiei Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la încălcarea libertății de exprimare a recurentelor, Tønsberg Blad A/S (societate editoră a cotidianului regional Tønsberg Blad) În această privință, în urma publicării unui articol privind problema proprietăților într-o stație balneară ale cărei proprietari au fost bănuiți că nu respectă cerințele privind reședința permanentă, recurentele au fost condamnate în 2002 în cadrul unei acțiuni private în calomnie introduse de către domnul Haukom.

Righ, un producător bogat care era unul dintre proprietari (încălcarea articolului 10), Curtea Europeană a considerat că obiectul articolului în litigiu era să ilustreze o problemă de interes public și a reamintit că, în acest caz, afirmațiile în litigiu erau declarații de fapt și nu hotărâri de valoare. Acestea nu se refereau la o infracțiune, ci la o posibilă încălcare a obligațiilor de reședință, precum și la oportunitatea menținerii, modificării sau eliminării dispozițiilor în cauză. În plus, afirmațiile au fost formulate în mod prudent, asigurându-se că nuanțarea declarațiilor și prezentarea de contraaprobări în același număr al cotidianului, precum și într-un articol apărut ulterior. În plus, în opinia Curții, jurnalistul nu poate fi criticat pentru că nu a verificat el însuși dacă obligațiile menționate anterior se aplicau proprietății domnului Righ.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că procedura și sancțiunile impuse recurentelor, și anume nulitatea declarațiilor făcute și plata de aproximativ 90 000 EUR pentru prejudiciile morale și cheltuielile și cheltuielile de judecată, au constituit o sarcină excesivă și disproporționată pentru acestea, astfel încât să aibă un efect disuasiv asupra libertății presei în cadrul statului pârât. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Costuri și cheltuieli de judecată Total 000 EUR 170 000 EUR 280 000 EUR Plata la 28/11/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material suferit de recurente în cadrul procedurii naționale puse în discuție.

Conform informațiilor furnizate de Ministerul Justiției din Norvegia la 3/01/2008, cazierele judiciare ale Tønsbergs Blad A/S și ale editorului său șef, dl Haukom, nu conțin nicio mențiune referitoare la această cauză. II. Măsuri generale Au fost deja adoptate măsuri pentru a facilita aplicarea directă de către instanțele norvegiene a principiilor enunțate de Curtea Europeană în materie de libertate de exprimare, în special în cadrul examinării cauzelor Blaådet Tromsø A/S și Pål Stensås, Hotărârea din 20/05/99, Nilsen și Johnsen, Hotărârea din 25/11/1999 și Bergens Tidende, a cărei examinare a fost închisă prin Rezoluțiile ResDH(2002)69, ResDH(2002)70 și ResDH(2002)71. Ca urmare a acestor cauze, în 2004, art. 100 din Constituția privind libertatea de exprimare a fost modificat.

În temeiul celui de-al doilea paragraf care este relevant în speță Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru comunicarea sau primirea de informații, idei sau mesaje, cu excepția cazului în care acest lucru poate fi justificat din motive legate de libertatea de exprimare, care sunt căutarea adevărului, apărarea democrației și libertatea oricărei persoane de a-și forma propria opinie. În opinia guvernului, formularea actuală a acestui alineat, aplicată în lumina jurisprudenței Curții Supreme și a Curții Europene a Drepturilor Omului, va asigura un echilibru bun între dreptul la libertatea de exprimare și alte drepturi, cum ar fi dreptul la respectarea vieții private. În plus, guvernul este în prezent angajat într-un proces de revizuire completă a Codul penal și civil general , în scopul de a asigura prin aceasta aplicarea dispozițiilor legale privind calomnia în conformitate cu obligațiile care revin Norvegiei conform Convenției europene a drepturilor omului.

Având în vedere măsurile deja adoptate sau în curs de adoptare și efectul direct al Convenției Europene în Norvegia, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene pe lângă toate instanțele competente ar trebui să fie suficiente pentru a asigura luarea în considerare în viitor a cerințelor articolului 10 din Convenția și jurisprudența Curții Europene, pentru a preveni noi încălcări similare. În acest context, trebuie menționat faptul că a fost publicat un rezumat al hotărârii Tønsbergs Blad A/S și Haukom în norvegiană (http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-000510-norge.html Această bază de date este utilizată pe scară largă de către toți cei care practică dreptul în Norvegia, în special avocații, funcționarii, procurorii și judecătorii.

În plus, hotărârea din prezenta cauză a fost analizată într-o revizuire juridică de mare difuzare (precum Borderline setting from Strasbourg in the case Tønsberg blad) În Jussens Venner, nr. 5/2007 și menționat în mai multe articole de pe diferite site-uri web News ale Centrului norvegian pentru Drepturile Omului (http://www.humanrights.uio.no/omenheten/nyttt/aktuelt/history.html) Norsk Redaktørforening (Asociația norvegiană a redactorilor), http://www.nored.no/mdHome.asp?aid=14489&gid=6716; Tønsberg Blad; http://www.tb.no/apps/pbcs.dll/article?AID=/20070301/NYHETER/70301003/1085/AT III.Concluziile de la Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Norvegia și-a îndeplinit, în consecință, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 9 ianuarie 2009 în cadrul celei de-a 1043-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)7 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Tønsbergs Blad As et Haukom contre la Norvège (Requête n° 510/04, arrêt du 1er mars 2007, définitif le 1er juin 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit à la liberté d’expression suite à la procédure de diffamation pénale privée où les requérantes ont été sanctionnées pour avoir publié des articles sur un manquement allégué à l’obligation de résidence permanente (violation de l’article 10), (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Norvège de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe) ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)7 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Tønsbergs Blad As et Haukom contre la Norvège Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la violation de la liberté d'expression des requérantes, Tønsberg Blad A/S (société éditrice du quotidien régional Tønsberg Blad ), et Mme Haukom (rédactrice en chef du journal à l'époque des faits). A cet égard, suite à la publication d'un article sur la question des propriétés dans une station balnéaire dont les propriétaires étaient soupçonnés de ne pas respecter les exigences de résidence permanente, les requérantes furent condamnées en 2002 dans le cadre d'une action privée en diffamation introduite au pénal par M. Righ, riche industriel qui était un des propriétaires (violation de l'article 10). La Cour européenne a estimé que l'objet de l'article litigieux était d'illustrer un problème d'intérêt public.

Elle a rappelé qu'en l'espèce, les affirmations litigieuses étaient des déclarations factuelles et non des jugements de valeur. Elles ne portaient pas sur une infraction pénale mais sur un éventuel manquement aux obligations en matière de résidence ainsi que sur l'opportunité de maintenir, de modifier ou de supprimer les dispositions en cause. De plus, les allégations avaient été formulées de manière prudente, en veillant à nuancer les propos et à présenter des contre-arguments dans le même numéro du quotidien ainsi que dans un article paru ultérieurement. De plus, de l'avis de la Cour, on ne saurait reprocher au journaliste de ne pas avoir vérifié par lui-même, si les obligations susmentionnées s'appliquaient à la propriété de M. Righ.

La Cour a donc conclu que la procédure et les sanctions imposées aux requérantes, à savoir la nullité des déclarations faites et le paiement de 90 000 euros environ au titre du préjudice moral et des frais et dépens, avaient constitué une charge excessive et disproportionnée pour eux, de nature à avoir un effet dissuasif sur la liberté de la presse au sein de l'Etat défendeur. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Frais & dépens Intérêt supplémentaire Total 90 000 EUR 170 000 EUR 20 000 EUR 280 000 EUR Payé le 28/11/2007 b) Mesures individuelles La Cour européenne a accordé une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel subi par les requérantes dans le cadre de la procédure nationale mise en cause.

Selon les informations fournies par le Ministère de la Justice norvégien le 3/01/2008, les casiers judiciaires de Tønsbergs Blad A/S et de son éditeur en chef M. Haukom ne contiennent aucune mention relative à cette affaire. II. Mesures générales Des mesures visant à faciliter l’application directe par les tribunaux norvégiens des principes énoncés par la Cour européenne en matière de liberté d’expression ont déjà été adoptées, notamment dans le cadre de l'examen des affaires Blådet Tromsø A/S et Pål Stensås, arrêt du 20/05/1999, Nilsen et Johnsen, arrêt du 25/11/1999 et Bergens Tidende, arrêt du 2/05/2000, dont l'examen a été clos par les Résolutions ResDH(2002)69, ResDH(2002)70 et ResDH(2002)71.

A la suite de ces affaires, en 2004, l’article 100 de la Constitution sur la liberté d’expression a été amendé. En vertu de son second paragraphe qui est pertinent en l'espèce : « Nul ne peut être tenu responsable d'avoir communiqué ou reçu des informations, des idées ou des messages à moins que cela puisse être justifié pour des motifs liés à la liberté d'expression, que sont la recherche de la vérité, la défense de la démocratie et la liberté de toute personne de former sa propre opinion. Cette responsabilité légale doit être prévue par la loi ». De l’avis du gouvernement, le libellé actuel de ce paragraphe, appliqué à la lumière de la jurisprudence de la Cour Suprême et de la Cour européenne des droits de l’homme, assurera un bon équilibre entre le droit à la liberté d’expression et d’autres droits, comme le droit au respect de la vie privée.

Par ailleurs, le Gouvernement est actuellement engagé dans un processus de révision complète du Code pénal et civil général , en vue d’assurer par ce biais l'application des dispositions légales sur la diffamation conformément aux obligations qui incombent à la Norvège selon la Convention européenne des droits de l’homme. Etant donné les mesures déjà adoptées, ou en cours d’adoption, et l’effet direct de la Convention européenne en Norvège, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne auprès de tous les tribunaux compétents devraient être suffisantes afin de garantir la prise en compte à l'avenir des exigences de l’article 10 de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne, pour prévenir de nouvelles violations similaires.

Dans ce contexte il convient de noter qu’un résumé de l’arrêt Tønsbergs Blad A/S et Haukom en norvégien a été publié dans la base de données judiciaires Lovdata ( http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-000510-norge.html ). Cette base de données est largement utilisée par tous ceux qui pratiquent le droit en Norvège, notamment les avocats, les fonctionnaires, le parquet et les juges.

De plus, l’arrêt dans la présente affaire a été analysé dans une revue juridique à grande diffusion (« Borderline setting from Strasbourg in the case Tønsberg blad », dans Jussens Venner, N° 5/2007), et mentionné dans plusieurs articles sur différents sites Internet : Nouvelles du Centre norvégien pour les droits de l’homme, ( http://www.humanrights.uio.no/omenheten/nytt/aktuelt/history.html ); Norsk Redaktørforening (Association norvégienne de rédacteurs), ( http://www.nored.no/mdHome.asp?aid=14489&gid=6716 ); Tønsberg Blad, ( http://www.tb.no/apps/pbcs.dll/article?AID=/20070301/NYHETER/70301003/1085/AT ). III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures adoptées ont entièrement remédié aux conséquences de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Norvège a en conséquence rempli ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres