Einar și Amelia Riis împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009)109 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului A. și E. Riis (n 2) împotriva Norvegiei (Recherche n 16468/05, Hotărârea din 17 ianuarie 2008, definitivă la 17 aprilie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri civile: 16 ani și trei luni pentru două niveluri de jurisdicție [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În cazul în care partea reclamantă nu este în măsură să își prezinte observațiile în termen de trei luni de la data la care a fost depusă cererea, partea reclamantă poate să își prezinte observațiile în termen de trei luni de la data la care a fost depusă cererea.

Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)109 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza A. și E. Riis (n 2) împotriva Norvegiei Sumarul introductiv al cauzei landurilor se referă la durata excesivă a unei proceduri civile (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Procedura a durat 16 ani și trei luni pentru două niveluri de jurisdicție (din iunie 1990 până în septembrie 2006). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Proaspăte și cheltuieli Total 000 EUR (b) Măsuri individuale Procedura în cauză s-a încheiat în septembrie 2006. Curtea Europeană a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

II. Măsuri generale 1) Durata procedurilor Autoritățile norvegiene consideră că acest caz nu este o problemă structurală și, prin urmare, ar trebui să fie considerat un caz izolat care nu necesită adoptarea unor măsuri specifice de ordin general; cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că guvernul norvegian a adoptat măsuri preventive pentru a garanta dreptul la un proces într-un termen rezonabil. În ceea ce privește procedurile penale, măsurile preventive introduse ca urmare a modificării în 2002 a Legii privind procedurile penale includ: stabilirea de termene pentru desfășurarea procedurilor penale (art. 275) ; numirea de către instanță a unui alt avocat, în cazul în care avocatul ales de către l ; Reducerea timpului acordat investigațiilor și procedurilor civile.

În ceea ce privește procedurile civile, măsurile preventive introduse ca urmare a adoptării, în 2005, a Legii privind procedura civilă includ: responsabilitatea explicită a judecătorilor de a trata cazurile cu celeritate; responsabilitatea președintelui Curții de a controla durata întregii proceduri ; introducerea unor termene imperative (șase luni de la introducerea acțiunii pentru acțiunea principală, cu excepția unor circumstanțe excepționale) ; noi norme de probă. 2) durata excesivă a unei proceduri penale este luată în considerare la stabilirea sancțiunii și poate justifica impunerea unei pedepse mai indulgente sau acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul material (art. 445 din Legea privind procedura penală) și, în mod excepțional, pentru prejudiciul moral (art. 447). În ceea ce privește procedurile civile, cererile de despăgubire pot fi depuse pe baza regimului compensatoriu obișnuit, interpretat în lumina articolului 13 din Convenția europeană.

3) Publicarea și difuzarea Având în vedere efectul direct al Convenției europene în Norvegia, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene în fața tuturor instanțelor competente ar trebui să fie suficiente pentru a preveni alte încălcări similare. Un rezumat al hotărârii în limba norvegiană, însoțit de un link către textul original, a fost publicat în baza de date judiciară Lovdata http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2005-016468-norge.html Această bază de date este utilizată pe scară largă de către practicienii din domeniul dreptului din Norvegia, în special avocații, funcționarii, procurorii și judecătorii din Norvegia. Centrul Norvegian pentru Drepturile Omului (o instituție națională independentă pentru Drepturile Omului) pregătește rezumatele hotărârilor Curții Europene pentru Baza de date.

III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Norvegia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 30 septembrie 2009 în cadrul celei de-a 1065-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)109 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme A. et E. Riis (n o 2) contre Norvège (Requête n o 16468/05, arrêt du 17 janvier 2008, définitif le 17 avril 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive d’une procédure civile : 16 ans et trois mois pour deux niveaux de juridiction (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré qu’à la date indiquée dans l’Annexe, après le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt, et ayant pris note du fait que le requérant s’est désisté de son droit à percevoir des intérêts moratoires du fait de leur modicité (0,94 euros) ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)109 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire A. et E. Riis (n o 2) contre Norvège Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la durée excessive d’une procédure civile (violation de l’article 6§1). La procédure a duré 16 ans et trois mois pour deux niveaux de juridiction (de juin 1990 à septembre 2006). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 20 000 euros - 20 000 euros Payé le 11/09/2008 b) Mesures individuelles La procédure en question a pris fin en septembre 2006. La Cour européenne a alloué au requérant une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi.

II. Mesures générales 1) Durée des procédures : Les autorités norvégiennes estiment que cette affaire n’est pas révélatrice d’un problème structurel et devrait, par conséquent, être considérée comme un cas isolé ne nécessitant pas l’adoption de mesures spécifiques d’ordre général. Toutefois, il est à noter que le gouvernement norvégien a adopté des mesures préventives pour garantir le droit à un procès dans un délai raisonnable. S’agissant des procédures pénales, les mesures préventives introduites suite à la modification en 2002 de la loi sur la procédure pénale incluent : la fixation de délais pour la tenue d’audiences (article 275) ; la nomination par la cour d’un autre avocat si l’avocat choisi par l’intéressé est à l’origine de retards importants (article 102) ; la réduction du temps consacré aux investigations et au contentieux.

S’agissant des procédures civiles, les mesures préventives introduites à la suite de l’adoption, en 2005, de la loi sur la procédure civile incluent : la responsabilité explicite des juges de traiter les affaires avec célérité ; la responsabilité du président de la cour de contrôler la durée de l’ensemble de la procédure ; l’introduction de délais impératifs (six mois à partir de l’introduction de l’action pour l’audience au principal sauf circonstances exceptionnelles) ; de nouvelles règles de preuves.

2) Recours effectif pour se plaindre de la durée des procédures : la durée excessive d’une procédure pénale est prise en compte lors de la détermination de la sanction et peut justifier l’imposition d’une peine plus clémente ou l’octroi d’une indemnisation pour le préjudice matériel (article 445 de la loi sur la procédure pénale), et, exceptionnellement, pour le préjudice moral (article 447). Concernant les procédures civiles, des demandes d’indemnisation peuvent être introduites sur la base du régime compensatoire ordinaire, interprété à la lumière de l’article 13 de la Convention européenne. 3) Publication et diffusion : Etant donné l’effet direct de la Convention européenne en Norvège, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne auprès de tous les tribunaux compétents devraient être suffisants pour prévenir d’autres violations similaires.

Un résumé de l’arrêt en norvégien, assorti d’un lien vers le texte original, a été publié dans la base de données judiciaires Lovdata ( http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2005-016468-norge.html ). Cette base de données est largement utilisée par les praticiens du droit en Norvège, notamment les avocats, les fonctionnaires, ainsi que le parquet et les juges. Le Centre norvégien des droits de l’Homme (une institution nationale indépendante pour les droits de l’Homme) prépare les résumés des arrêts de la Cour européenne pour la base de données. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales adoptées vont prévenir d’autres violations semblables et que la Norvège a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres