Rezoluția CM/ResDH(2009)2 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Franței (Recherche n 33834/03, Hotărârea din 11 iulie 2006, definitivă la 11 octombrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește tratamentul inuman și degradant aplicat reclamantului din cauza condițiilor sale de detenție, care nu sunt adecvate pentru afecțiunile sale mintale (încălcarea articolului 3) (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluia CM/ResDH(2009) 2 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza împotriva Franei Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la tratamentul inuman și degradant aplicat reclamantului, din cauza menținerii acestuia în detenție în condiții incompatibile cu tulburările sale mintale (încălcarea articolului 3). Curtea Europeană este conștientă de faptul că autoritățile din statele membre erau obligate, din punct de vedere medical, să remedieze gravitatea afecțiunii mentale de care suferea reclamantul, dar a considerat totuși că domeniul medical de care dispunea la data la care aceasta a avut loc nu era adecvat. Aceasta s-a referit în special la dispozițiile dreptului francez referitoare la spitalizarea anumitor tipuri de deținuți care suferă de tulburări mentale, precum și la Recomandarea Rec. (98) 7 a Comitetului miniștrilor din statele membre privind aspectele etice și organizaționale ale asistenței medicale în penitenciare. Recomandarea prevede că deținuții care suferă de afecțiuni mentale grave ar trebui să poată fi plasați și îngrijiți într-un serviciu spitalicesc cu echipament adecvat și cu personal calificat. Curtea a amintit că, în cazul în care nu se poate deduce din art. 3 o obligație generală de a elibera un deținut din motive de sănătate sau de a-l transfera într-un spital civil, chiar și în cazul în care acesta suferă de o boală deosebit de dificil de tratat, acest articol impune, în orice caz, o obligație pozitivă de a se asigura că toți deținuții sunt reținuți în condiții compatibile cu respectarea demnității umane și că, având în vedere cerințele practice de închisoare, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător, în special prin administrarea îngrijirii medicale necesare. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR Platit la 06/07/2007 b) Măsuri individuale La aprecierea caracterului adecvat al preluării reclamantului și, prin urmare, al executării hotărârii Curții Europene implică punerea în balanță a măsurilor aplicate cu starea de sănătate a deținuților. În ceea ce privește locul de detenție al reclamantului, ca urmare a hotărârii Curții Europene, autoritățile franceze au avut în vedere transferul acestuia de la sediul din Riom la cel din Chateau-Thierry, specializat în îngrijirea bolnavilor psihopați. Cu toate acestea, acest transfer nu s-a concretizat în măsura în care reclamantul și-a exprimat dezacordul încă din luna octombrie 2006. Prin urmare, este încă reținut la Riom (așa cum era deja cazul atunci când Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea); în plus, menținerea acestuia în detenție la Riom îi permite, pe de o parte, să beneficieze de o formare profesională și, pe de altă parte, să aibă contact cu o prietenă care îl vizitează cu regularitate, ceea ce nu ar mai fi posibil în caz de transfer. 06/04/2007, directorul centrului de detenție Riom, a declarat în scris că reclamantul nu a dorit încă să fie transferat, ceea ce este confirmat de o scrisoare din aceeași zi a reclamantului. În ceea ce privește monitorizarea medicală a reclamantului și, în general, starea sa de sănătate, reclamantul se întâlnește în fiecare săptămână cu o asistentă psihiatrică, precum și cu psihiatrul local la cererea acesteia sau la notificarea asistentei medicale, în orice caz cel puțin o dată pe lună. Contextul a evoluat, în măsura în care starea de sănătate a reclamantului este stabilizată la un nivel cu totul mai satisfăcător decât la data hotărârii Curții Europene. Directoarea centrului de detenție Riom a declarat în scris acest lucru, precum și psihiatrul care urmează reclamantului. Acesta din urmă a indicat, printr-un certificat medical din 29/03/7/2007, că se întâlnea cu reclamantul în mod regulat și că starea sa de sănătate este compatibilă cu menținerea sa în detenție la centrul de detenție din Riom. În cele din urmă, autoritățile au asigurat că, în cazul în care starea de sănătate a domnului Riviere se degradează, se vor lua măsuri specifice, în cadrul legislativ și de reglementare existent, pentru a asigura o îngrijire medicală adecvată a persoanei respective, de exemplu transferându-l într-o structură adecvată, dacă este necesar prin internare din oficiu. II. Măsuri generale Încălcarea în cauză în acest caz este legată de dificultățile structurale legate de îngrijirea psihiatrică a deținuților, constatate atât de organisme publice, cât și de organizații neguvernamentale în ultimii ani. Pentru a remedia această situație și pentru a îmbunătăți îngrijirea psihiatrică a deținuților, autoritățile au lansat un nou program. Acesta prevede un nou sistem de spitalizare pentru toți deținuții cu afecțiuni psihice, indiferent de patologia psihiatrică și de durata șederii, în cazul în care există o decizie medicală de îngrijire cu timp integral. Acesta se bazează pe Legea nr. 2002-1138 din 9/0/93 a cărei punere în aplicare este în curs. Se vor înființa unități de spitalizare special amenajate (UHSA), care vor fi plasate sub responsabilitatea medicală a instituțiilor de sănătate și securizarea acestora va fi asigurată de administrația penitenciară. Spitalizările pacienților deținuți pot fi efectuate în cadrul acestor unități cu consimțământul pacienților sau din oficiu (prin decizie prefecțională). 17 UHSA, cu o capacitate totală de 705 paturi vor fi instalate în două tranșe: prima tranșă de lucrări se referă la înființarea a 9 unități (440 paturi) începând din 2008; a doua tranșă este prevăzută pentru 2010-2011. Proiectul în ansamblu a fost validat de organizațiile profesionale și sindicale reprezentative pentru mediul psihiatric în mai 2006 și de reprezentanții sindicali ai personalului penitenciar în iunie 2006. Propunerile făcute de autoritățile competente cu privire la viitoarele locații ale UHSA au fost validate de cei doi miniștri implicați în această toamnă 2006. Două caiete de sarcini (tehnică și funcțională) au fost transmise agențiilor regionale de spitalizare care, începând din octombrie 2006, au lansat cereri de proiecte pentru orașele celor 9 UHSA din prima tranșă. În 2007, au fost alocate credite în valoare totală de 12,6 milioane de euro pentru finanțarea studiilor prealabile de proiectare și programare. Impunerile decise în cadrul primei tranșe acoperă toate direcțiile regionale ale serviciilor penitenciare din metropolă. Autoritățile franceze au subliniat că vor veghea la buna desfășurare a punerii în aplicare a acestor măsuri. În acest sens, acestea atrag atenția asupra răspunsului guvernului la raportul CPT privind vizita sa în Franța din 2006 (documentul CPT/Inf(2007)45 din 10/12/2007). În special, rezultă că această nouă etapă de îmbunătățire a îngrijirii pacienților va fi însoțită de o reflecție asupra evoluției serviciilor medico-psihologice regionale (SMPR, serviciile spitalicești de consultații ambulatorii din cadrul instituției naționale) și a coordonării acestora cu UHSA. Eforturile autorităților franceze de a îmbunătăți condițiile de îngrijire a persoanelor private de libertate vor fi continuate, în special în cadrul cooperării lor cu CPT. În această privință, autoritățile reamintesc că, în răspunsul său la raportul CPT, guvernul indică faptul că fiind convins că vizitele CPT, combinate cu alte mecanisme similare relevante, contribuie la îmbunătățirea condițiilor de îngrijire a persoanelor private de libertate și la respectarea drepturilor lor fundamentale. În conformitate cu Protocolul opțional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, autoritățile franceze au demonstrat, de asemenea, voința de a acționa și mai mult pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate. Pe scurt, îmbunătățirea îngrijirii psihiatrice este parte integrantă a acestui proces. În sfârșit, trebuie să se țină seama de faptul că hotărârea Curții Europene a fost comunicată în mod corespunzător serviciilor în cauză ale Ministerului Justiției și că a fost publicată și comentată pe site-ul web al Ministerului Justiției. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2009)2
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
Rivière contre la France
(Requête n
o
33834/03, arrêt du 11 juillet 2006, définitif le 11 octobre 2006)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le traitement inhumain et dégradant infligé au requérant en raison de ses conditions de détention, non appropriées à ses troubles mentaux (violation de l’article 3) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)2
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Rivière
contre la France
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne le traitement inhumain et dégradant infligé au requérant, en raison de son maintien en détention dans des conditions incompatibles avec ses troubles mentaux (violation de l’article 3). La Cour européenne s’est déclarée consciente du fait que les autorités pénitentiaires s’étaient efforcées de pallier, sur le plan médical, la gravité de l’affection mentale dont souffrait le requérant, mais elle a néanmoins estimé que l’encadrement médical dont il bénéficiait à la date à laquelle elle a statué n’était pas approprié.
Elle s’est notamment référée à des dispositions du droit français concernant l’hospitalisation de certains types de détenus atteints des troubles mentaux, ainsi qu’à la Recommandation Rec(98)7 du Comité des Ministres aux Etats membres relative aux aspects éthiques et organisationnels des soins de santé en milieu pénitentiaire. Cette Recommandation prévoit que les détenus souffrant de troubles mentaux graves devraient pouvoir être placés et soignés dans un service hospitalier doté de l’équipement adéquat et disposant d’un personnel qualifié.
La Cour a rappelé que si l’on ne pouvait déduire de l’article 3 une obligation générale de libérer un détenu pour motifs de santé ou de le transférer dans un hôpital civil, même s’il souffre d’une maladie particulièrement difficile à soigner, cet article impose en tout cas à l’Etat l’obligation positive de s’assurer que tout prisonnier soit détenu dans des conditions compatibles avec le respect de la dignité humaine, et que, eu égard aux exigences pratiques de l’emprisonnement, la santé et le bien-être du prisonnier soient assurés de manière adéquate, notamment par l’administration des soins médicaux requis.
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
5
000 euros
-
5
000 euros
Payé le 06/07/2007
b) Mesures individuelles
L’appréciation du caractère approprié de la prise en charge du requérant et, partant, de l’exécution de l’arrêt de la Cour européenne suppose une mise en balance des mesures appliquées avec l’état de santé du détenu.
Concernant le lieu de détention du requérant, suite à l’arrêt de la Cour européenne, les autorités françaises ont envisagé son transfert de l’établissement pénitentiaire de Riom vers celui de Château-Thierry, spécialisé dans la prise en charge des malades psychopathes. Ce transfert ne s’est toutefois pas concrétisé dans la mesure où le requérant s’y est opposé dès le mois d’octobre 2006. Il est donc toujours détenu à Riom (tel que c’était déjà le cas lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt). Par ailleurs, son maintien en détention à Riom lui permet, d’une part, de bénéficier d’une formation professionnelle et, d’autre part, d’avoir des contacts avec une amie qui lui rend régulièrement visite ce qui ne serait plus possible en cas de transfert. Le 06/04/2007, la directrice du centre de détention de Riom a attesté par écrit que le requérant ne souhaitait toujours pas être transféré, ce qui est corroboré par une lettre du requérant datée du même jour.
Concernant le suivi médical du requérant et plus généralement son état de santé, le requérant rencontre une infirmière psychiatrique chaque semaine ainsi que le psychiatre de l’établissement à sa demande, ou sur signalement de l’infirmière, soit en tout état de cause au moins une fois par mois. Le contexte a par ailleurs évolué, dans la mesure où l’état de santé du requérant s’est stabilisé à un niveau indéniablement plus satisfaisant qu’à la date de l’arrêt de la Cour européenne. La directrice du centre de détention de Riom en a attesté par écrit ainsi que le psychiatre qui suit le requérant. Ce dernier a indiqué, par certificat médical du 29/03/2007, qu’il voyait le requérant régulièrement en consultation et que «
son état de santé est compatible avec son maintien en détention au centre de détention de Riom
».
Enfin, les autorités ont donné l’assurance que si l’état de santé de M. Rivière devait se dégrader, des mesures spécifiques seraient prises, dans le cadre législatif et réglementaire existant, afin d’assurer une prise en charge médicale appropriée de l’intéressé, par exemple en le transférant dans une structure adaptée, si nécessaire par voie d’hospitalisation d’office.
II.
Mesures générales
La violation en cause dans cette affaire est liée à des difficultés structurelles concernant les soins psychiatriques apportés aux détenus, constatées à la fois par des organismes publics et des organisations non gouvernementales au cours des dernières années.
En vue de remédier à cette situation et d’améliorer les soins psychiatriques apportés aux détenus, les autorités ont lancé un nouveau programme d’envergure. Celui-ci prévoit un nouveau schéma d’hospitalisation pour tous les détenus atteints de troubles psychiatriques, quelle que soit la pathologie psychiatrique et quelle que soit la durée du séjour, dès lors qu’il existe une décision médicale de prise en charge à plein temps. Il repose sur la loi n
o
2002-1138 du 9/09/2002 dont la mise en œuvre est en cours.
Des unités d’hospitalisation spécialement aménagées (UHSA) seront mises en place. Elles seront placées sous la responsabilité médicale des établissements de santé et leur sécurisation sera assurée par l’administration pénitentiaire. Les hospitalisations de patients détenus pourront se faire au sein de ces unités avec le consentement des patients ou d’office (sur décision préfectorale).
17 UHSA, d’une capacité totale de 705 lits seront mises en place en deux tranches : la première tranche de travaux concerne la mise en place de 9 unités (440 lits) à compter de 2008 ; la seconde tranche est prévue pour 2010-2011. Le projet dans son ensemble a été validé par les organisations professionnelles et syndicales représentatives du milieu psychiatrique en mai 2006 et par les représentants syndicaux du personnel pénitentiaire en juin 2006. Les propositions faites par les autorités compétentes concernant les futurs sites d’implantation des UHSA ont été validées par les deux ministres concernés à l’automne 2006. Deux cahiers des charges (technique et fonctionnel) ont été transmis aux agences régionales de l’hospitalisation qui ont lancé, dès octobre 2006, les appels à projets pour les villes des 9 UHSA de la première tranche. En 2007, des crédits portant sur une somme totale de 12,6 millions d’euros ont été consacrés au financement des études préalables de conception et de programmation. Les implantations décidées dans le cadre de la première tranche couvrent l’ensemble des directions régionales des services pénitentiaires de la métropole.
Les autorités françaises ont souligné qu’elles veilleront au bon déroulement de la mise en œuvre de ces mesures. A cet égard, elles attirent l’attention sur la réponse du Gouvernement au rapport du CPT relatif à sa visite en France de 2006 (document CPT/Inf(2007)45 du 10/12/2007). Il en ressort notamment que cette nouvelle étape d’amélioration de la prise en charge des patients s’accompagnera d’une réflexion sur l’évolution des services médico–psychologiques régionaux (SMPR, services hospitaliers de consultations ambulatoires implantés au sein de l’établissement pénitentiaire) et leur coordination avec les UHSA.
Les efforts des autorités françaises tendant à l’amélioration des conditions de prise en charge des personnes privées de liberté seront poursuivis, notamment dans le cadre de leur coopération avec le CPT. A cet égard, les autorités rappellent que
,
dans sa réponse au rapport du CPT, le Gouvernement indique être «
persuadé que les visites du CPT, combinées avec les autres mécanismes analogues pertinents, contribuent à l’amélioration des conditions de prise en charge des personnes privées de liberté et au respect de leurs droits fondamentaux. L’adoption par le Parlement français de la loi 2007-1545 du 30 octobre 2007 instaurant un «
contrôleur général des lieux de privation de liberté
», en application du Protocole facultatif à la Convention des Nations Unies contre la torture et les peines ou traitements inhumains ou dégradants, montre également la volonté des autorités françaises d’œuvrer encore davantage en vue de faire respecter les droits fondamentaux des personnes privées de liberté
». A l’évidence, l’amélioration des soins psychiatriques est partie intégrante de ce processus.
Il doit enfin être noté que l’arrêt de la Cour européenne a été dûment communiqué aux services concernés du Ministère de la Justice et qu’il a été publié et commenté sur le site intranet du Ministère de la Justice.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres