CASE OF MEHEMI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)1 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mehemi împotriva Franței (domanda nr. 25017/94, hotărârea din 26 septembrie 1997, finală la 26 septembrie 1997) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului în temeiul articolului 54 din Convenție; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului la viața privată și de familie al reclamantului, un cetățen algerian, care a fost obiectul unei ordonanțe finale care l-a interzis de pe teritoriul Franței după condamnarea sa a infracțiunilor de droguri (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care sunt aplicabile, prin decizia Comitetului miniștrilor la deciziile transmise în temeiul articolului 54 anterior; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și de a șterge consecințele acestora, în vederea realizării, cât mai mult posibil, a reintegrării în integritate; și - a măsurilor generale, prevenirea încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și prin examinarea deciziei luate în cadrul celei de-a 783-a ședințe a deputaților miniștri (6 martie 2002), că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)1 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Mehemi împotriva Franței Cazul introductiv Cazul se referă la o încălcare a dreptului la viața privată și de familie al reclamantului, un național algerian, care a fost obiectul unei ordine finale care l-a interzis de pe teritoriul Franței după condamnarea sa a infracțiunilor de droguri (violația articolului 8) Curtea a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție prin referire la faptul că reclamantul nu a avut legături cu Algeria, ci legături puternice cu Franța, și faptul că interzicerea neprevăzută împotriva acestuia ar duce la separarea sa de soția sa și copiii săi. Costurile și cheltuielile Total 000 FF 000 FF plătite în termenul stabilit b) Măsurile individuale În urma hotărârii Curții Europene, reclamantul, care a fost expulzat în Algeria, a fost autorizat să se întoarcă în Franța și să locuiască acolo. La 25 februarie 1998, el a primit o viză specială de autorizare a returnării sale și a fost supus unui ordin de reședință obligatoriu, aceasta fiind ultima condiție necesară pentru a solicita anularea interdicției. La 24 martie 1998, Curtea de Apel a Lyonului, înființată de cererea dlui Mehemi de a ridica ordinul de interdicție, a înlocuit interdicția cu o interdicție limitată la 10 ani. Această decizie a fost confirmată de Curtea de Casație la 26 mai 1999. Interdicția de zece ani a expirat la 10 iulie 2001. La 31 octombrie 2001, ordinul de reședință obligatoriu împotriva dlui Mehemi a fost respins. El a fost eliberat un certificat de reședință cu cuvântul „salaré ” („ angajat”) (a se vedea, de asemenea, hotărârea din Mehemi nr. 2 53470/99 din 10/04/2003). II. Măsuri generale La 17 noiembrie 1999, Garde des sceaux (Ministrul Justiției) a trimis o circulară privind „Politica penală în ceea ce privește impunerea și ridicarea ordinilor de excludere” procurorilor la instanțele de recurs și la instanțele regionale și primii președinte al aceleași instanțe. ) reamintește importanța dreptului la viața privată și de familie prevăzut la art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, jurisprudența instanței europene în acest domeniu și menționează în special anumite pasaje din hotărârea Mehemi din 26 septembrie 1997. În plus, hotărârea Curții a fost publicată și comentată, în special în cadrul Cahiers du CREDHO nr. 10/2004. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări noi și similare și că, prin urmare, Franța și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 54 anterior din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 la a 1043-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)1

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Mehemi against France

(Application No. 25017/94, judgment of 26 September 1997, final on 26 September 1997)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee pursuant to Article 54 of the Convention;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a violation of the right to private and family life of the applicant, an Algerian national, who was the object of final order banning him from the territory of France following his conviction of drugs offences (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention which are applicable, by decision of the Committee of Ministers to decisions transmitted pursuant to former Article 54;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies (6 March 2002), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)1

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Mehemi against France

Introductory case summary

The case concerns

a violation of the right to private and family life of the applicant, an Algerian national, who was the object of final order banning him from the territory of France following his conviction of drugs offences (violation of Article 8)

.

The Court found a violation of Article 8 of the Convention by reference to fact that the applicant had no links with Algeria but strong bonds with France, and the fact that the outright ban against him would result in his separation from his wife and small children.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

-

50

000 FF

50

000 FF

Paid within the time-limit set

b) Individual measures

Following the European Court’s judgement the applicant, who had been expelled to Algeria, was authorised to return to France and to live there.

On 25 February 1998, he received a special visa authorising his return and was subject to a compulsory residence order, this last being a necessary condition for applying to have the ban lifted.

On 24 March 1998, the Lyons Appeal Court, seised of Mr Mehemi’s request to lift the banning order, replaced the outright ban by a ban limited to 10 years. This decision was confirmed by the court of Cassation on 26

May 1999.

The ten-year ban expired on 10 July 2001.

On 31 October 2001 the compulsory residence order against Mr Mehemi was lifted. He was issued a residence certificate bearing the word “

salarié

” (“employee”) (see also the judgement in Mehemi No. 2 No. 53470/99 of 10/04/2003).

II.

General measures

On 17 November 1999 the

Garde des sceaux

(Minister of Justice) sent a circular on “Criminal policy with regard to the imposition and lifting of exclusion orders” to prosecutors at appeal courts and at regional courts and the first presidents of the same courts.

The circular (reference NOR:

JUSD9930176C

) recalls the importance of the right to private and family life set out in Article 8 of the European Convention on Human Rights, the European court’s case-law in this area and mentions in particular certain passages in the Mehemi judgment of 26 September 1997.

In addition, the Court’s judgment was published and commented upon, in particular in the

Cahiers du CREDHO

No. 10/2004.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under former Article

54 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 9 January 2009 at the 1043rd meeting of the Ministers’ Deputies