CASE OF FARHI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)216 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Farhi împotriva Franței (documentul nr. 1770/05, hotărârea din 16/01/2007, finală din 23/05/2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului de a fi judecat de către un tribunal imparțial, datorită refuzului unei instanțe de asizie de a lua notă oficială, la aplicarea avizului reclamantului, a unei comunicări ilegale, în sensul articolului 304 din Codul de Procedură Penală, care a avut loc între unii membri ai juriului și avocatul general în timpul suspendării audierii în cadrul procedurii din iunie 2004 (violarea articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile în apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)216 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Farhi împotriva Franței, rezumatul cazului introductiv Cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a fi judecat de către un tribunal imparțial din cauza refuzului depus de o Curtea de Assize de a lua notă oficială, la cererea avocatului reclamantului, a unei comunicări ilegale, în sensul articolului 304 din Codul de Procedură Penală, între anumite jurători și avocatul general în cursul unei amânări în cursul procedurii din iunie 2004 (violație la art. 6§1). Curtea Europeană a considerat că acuzatul și procurorul public, care au interese separate și concurente, ar putea fi considerate „partide opuse” în cadrul procedurii. A considerat că afirmația că avocatul general a avut contact cu membrii juriului a fost suficient de gravă pentru ca președintele Curții Assize să ordone o anchetă. Potrivit Curții, numai o audiere a juraților ar fi fost probabilă să aprindă natura remarcilor schimbate și influența pe care le-ar fi avut-o, dacă ar fi avut-o, asupra avizelor lor. Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție pentru prejudiciile morale suportate de reclamant. În aplicarea articolului 626-1 din Codul de Procedință Penală, reclamantul ar putea solicita redeschiderea procedurii. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu pare necesară. II. Măsuri generale Dispozițiile legislative nu sunt puse în discuție în acest caz, în schimb, este modul în care art. 304 din Codul de Procedură Penală a fost aplicat de către instanțele interne care au fost criticate de Curtea Europeană. Acesta este motivul pentru care au fost luate măsuri de către autoritățile franceze pentru a asigura publicitatea largă pentru hotărârea Curții Europene, astfel încât instanța competentă, prin aplicarea directă a Convenției, să poată ține seama de aceasta în practică. Astfel, hotărârea Curții Europene a fost publicată pe Legifrance site-ul web (public și gratuit) și difuzat către toate instanțele interne prin intermediul site-ului Departamentului Afaceri Europene și Internaționale. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală specifică în acest caz, că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)216

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Farhi against France

(Application No. 17070/05, judgment of 16/01/2007, final on 23/05/2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the breach of the right to be tried by an impartial tribunal, due the refusal by an assisze court to take formal note, upon application of the applicant’s counsel, of an unlawful communication, within the meaning of Article 304 of the Code of Criminal Procedure, which had taken place between some members of the jury and the advocate-general during an adjournment of the hearing in the course of proceedings in June 2004 (violation of article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)216

Information about the measures to comply with the judgment

in the case of Farhi against France

Introductory case summary

The case concerns a breach of the applicant’s right to be tried by an impartial tribunal due to the refusal by an Assize Court to take formal note, upon application of the applicant’s counsel, of an unlawful communication, within the meaning of Article 304 of the Code of Criminal Procedure, between certain jurors and the advocate-general during an adjournment in the course of proceedings in June 2004 (violation of Article 6§1).

The European Court considered that the defendant and the public prosecutor, who have separate and competing interests, could be regarded as “opposing parties” in the proceedings. It considered that the allegation that the advocate-general had had contact with members of the jury was sufficiently serious for the President of the Assize Court to order an inquiry. According to the Court, only a hearing of the jurors would have been likely to shed light on the nature of the remarks exchanged and the influence they might have had, if any, on their opinions.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The European Court awarded no just satisfaction.

b) Individual measures

The European Court considered that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicant. In application of Article 626-1 of the Code of Criminal Procedure, the applicant might request reopening of the proceedings.

In these circumstances, no other individual measure seems necessary.

II.

General measures

The legislative provisions are not called into question in this case. On the contrary it is the way in which Article 304 of the Code of Criminal Procedure was applied by the domestic courts which was criticised by the European Court. This is why measures have been taken by the French authorities to ensure broad publicity for the judgment of the European Court, so that the competent courts, through the direct application of the Convention, may take it into account in practice.

Thus the judgment of the European Court has been published on the

Legifrance

website (public and free of charge) and disseminated to all domestic courts via the website of the European and International Affairs Department.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no specific individual measure is required in this case, that the measures adopted will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies