CASE OF MOKRANI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)160 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mokrani împotriva Franței (domanda nr. 52206/99, hotărârea din 15 iulie 2003, finală la 15 octombrie 2003) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la riscul de încălcare a drepturilor la viață și la viața privată și de familie a reclamantului, un național algerian, în cazul în care ar trebui să fie pusă în aplicare o decizie de expulzare împotriva acestuia, în special datorită întăririi acestor legături personale cu Franța; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)160 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Mokrani împotriva Franței Cazul introductiv Cazul se referă la o ordonanță de expulzare (neexecutată) emise în 1995 împotriva reclamantului, un național algerian. Deși Curtea Europeană recunoaște că statele contractante ar putea arăta o fermitate considerabilă în ceea ce privește traficul de droguri, a constatat că, în cazul executării ordinului de expulsie, aceasta nu ar fi proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere în special puterea legăturilor personale ale reclamantului cu Franța și absența legăturilor stabilite în Algeria (violația articolului 8). Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 500 EUR 970 EUR 470 EUR Plătit la 19/07/2004 b) Măsuri individuale În conformitate cu informațiile furnizate de autoritățile franceze, un ordin de ședere obligatorie a fost eliberat în ceea ce privește reclamantul la 30/10/2003, privand măsura de expulzare a oricărui efect juridic. Reclamantul are, de asemenea, dreptul de a lucra în condițiile stabilite de o circulară emise de Ministrul Solidarității, Sănătății și Protecției Sociale din 23/01/1990. În plus, potrivit avocatului reclamantului, reclamantul a depus o cerere de anulare a ordinului de expulsie. În acest sens, autoritățile franceze au subliniat că, ținând seama de garanțiile acordate de lege din 26/11/2003, a avut dreptul să obțină această anulare, precum și un permis de ședere regulat. În orice caz, autoritățile franceze s-au angajat să nu pună în aplicare ordinul de expulzare. Având în vedere aceste informații, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de miniștri. II. Măsuri generale Articolul L.521-3 din Codul privind intrarea și șederea și dreptul de azil oferă protecția consolidată a străinilor care ar putea fi în aceeași situație ca reclamantul, împotriva unei posibile ordine de expulzare. În plus, înainte de eliberarea unei ordine de expulsie, autoritățile administrative (prefectul sau Ministerul Internului) efectuează o examinare individuală a fiecărui caz, astfel încât să evalueze impactul măsurii asupra vieții private și familiale a persoanei în cauză și să supravegheze respectarea articolului 8 din Convenție. Apoi, în contextul monitorizării întreprinse cu privire la licența ordinelor administrative de expulzare, instanțele administrative examinează conformitatea acestor măsuri cu Convenția, prin anularea ordinilor de expulzare care depășesc necesitatea de a apăra ordinul public în ceea ce privește gravitatea încălcării vieții private și de familie. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)160

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Mokrani against France

(Application No. 52206/99, judgment of 15 July 2003, final on 15 October 2003)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the risk of violation of the rights to life and to private and family life of the applicant, an Algerian national, if an expulsion order against him were to be enforced, due in particular to the strength of this personal links with France;

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)160

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Mokrani against France

Introductory case summary

The case concerns an expulsion order (not executed) issued in 1995 against the applicant, an Algerian national. Although the European Court admits that contracting states might show considerable firmness as regards drug trafficking, it found that if the expulsion order were executed, it would not be proportionate to the aims pursued, given in particular the strength of the applicant’s personal ties with France and the absence of established ties in Algeria (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

2

500 EUR

3

970 EUR

6

470 EUR

Paid on 19/07/2004

b) Individual measures

Pursuant to the information provided by the French authorities, a compulsory residence order was issued in respect of the applicant on 30/10/2003, depriving the expulsion measure of any legal effect. The applicant is also entitled to work under the conditions set by a circular issued by the Minister of Solidarity, Health and Social Protection dated 23/01/1990. Besides, according to the applicant’s lawyer, the applicant lodged a claim to annul the expulsion order. In this respect, the French authorities pointed out that, taking into account the guarantees granted by the law dated 26/11/2003, he was entitled to obtain this annulment as well as a regular residence permit. In any event, the French authorities undertook not to implement the expulsion order.

In the light of this information, no further individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

Article L.521-3 of the Foreigners’ Entrance and Stay and Asylum Right Code provides reinforced protection of foreigners who might be in the same situation as the applicant, against a potential expulsion order.

Besides, prior to the delivery of an expulsion order, the administrative authorities (the prefect or the Ministry of the Interior) carries out an individual examination of each case so as to assess the impact of the measure on the private and family life of the concerned person and to watch over the respect of Article 8 of the Convention. Then, in the context of the monitoring undertaken of the lawfulness of administrative expulsion orders, the administrative courts examine the conformity of these measures with the Convention, by annuling of expulsion orders which surpass the need to defend public order with regard to the seriousness of the breach of private and family life.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies