CASES OF VATURI AND ZENTAR AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)143 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Vaturi și Zentar împotriva Franței (Vaturi, cerere nr. 75699/01, hotărârea din 13 aprilie 2006, finală la 13 iulie 2006) (Zentar, cerere nr. 17902/02, hotărârea din 13 aprilie 2006, finală la 13 iulie 2006 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale împotriva reclamanților (violații la art. 6 alineatele (1) și 3d) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile atribuite de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și de a șterge consecințele acestora, în vederea realizării, cât mai mult posibil, a reintegrării în integritate; și - a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și prin luarea în considerare a deciziei luate în cazul Vaturi și Zentar la a 1065-a ședință a Deputaților Miniștri (15 septembrie 2009), că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)143 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Vaturi și Zentar împotriva Franței Aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, în cadrul procedurii penale împotriva reclamanților, condamnate (în 2000 și, respectiv, 2001) fără a fi putut examina martori sau să le examineze în orice etapă a procedurii. În cauza Vaturi, Curtea a susținut că, chiar dacă declarațiile depuse de martorii în cauză nu constituie singura bază pentru condamnarea reclamantului, audițiile solicitate de acesta din urmă ar fi putut contribui în circumstanțele cauzei la echilibrul și egalitatea care ar trebui să prevaleze între urmărirea penală și apărarea pe parcursul procedurii În cauza Zentar, Curtea a susținut că declarațiile martorilor au jucat un rol decisiv în evaluarea judecătorilor de proces și că, chiar dacă constatarea vinovăției împotriva reclamantului nu s-a bazat într-o măsură decisivă pe aceste declarații, este un fapt inevitabil că autoritățile interne nu au luat măsuri pentru localizarea celor doi martori ai procesului în cauză. Plăți pentru satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și nr. de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Vaturi – 75699/01 000 EUR 000 EUR Pagate la 13/11/2006, dobânzi plătite la 21/10/2008 Zentar – 17902/021 000 EUR 653,35 EUR 653,35 EUR Pagate la 7/11/2006, dobânzi plătite la 1/06/2007 b) Măsuri individuale Curtea a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale susținute. Reclamanții au avut posibilitatea de a solicita reexaminarea deciziilor penale finale pe baza articolelor L 626-1 ff din Codul de procedură penală. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Aceste cazuri ar trebui comparate cu cazul Rachdad (nr. 71846/01) și cu cazul Mayali (jugament de 14/06/2005, Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)46). Se va reaminti că hotărârea Rachdad a fost publicată și distribuită tuturor instanțelor care ar putea avea ocazia de a auzi cazuri similare și că această măsură a fost considerată satisfăcătoare, având în vedere efectul direct acordat de instanțele franceze la Convenția, interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ținând cont de faptul că acest tip de încălcare nu rezultă din dispozițiile legislative relevante, ci din punerea lor în aplicare de către instanțe. Hotărârea Mayali a fost, de asemenea, transmisă instanțelor competente. Având în vedere caracteristicile specifice ale acestor cazuri, hotărârea Zentar a fost transmisă la 24/04/2006 procurorului principal de stat la Cour de Cassation , Procurorul principal al statului de la Curtea de Apel al Aix-en-Provencei și Hotărârea Generală a Cazurilor și Scuzațiilor Penale (Ministul Justiției). Hotărârile Zentar și Vaturi au fost, de asemenea, publicate de Observatorul Legii Europene din iulie 2007 pe site-ul Cour de Cassation Aceste măsuri specifice sunt în plus față de măsurile obișnuite luate pentru a publica hotărâri și a le distribui între autoritățile competente. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că a executat hotărârea în sensul că a luat măsuri individuale pentru remedierea, în măsura posibilului, a prejudiciului susținut de reclamant și în sensul că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, în consecință, obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)143

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Vaturi and Zentar against France

(Vaturi, Application No 75699/01, judgment of 13 April 2006, final on 13 July 2006)

(Zentar, Application No 17902/02, judgment of 13 avril 2006, final on 13 juillet 2006

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern a breach of the right to a fair trial in criminal proceedings against the applicants (violations of Article 6, paragraphs 1 and 3d) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken in the Vaturi and Zentar case at the 1065th meeting of the Ministers’ Deputies (15 September 2009), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)143

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Vaturi and Zentar against France

Introductory case summary

These cases concern a breach of the right to a fair trial, in breach of Article 6, paragraphs 1 and 3(d) of the Convention, in criminal proceedings against the applicants, convicted (in 2000 and 2001 respectively) without having been able to examine witnesses, or have them examined, at any stage of the proceedings.

In the Vaturi case the Court held that, even if the statements made by the witnesses in question were not the sole basis for the applicant’s conviction, the hearings requested by the latter could have contributed in the circumstances of the case to the balance and equality which should prevail between the prosecution and the defence throughout the proceedings

In the Zentar case the Court held that the witness statements had played a decisive role in the trial judges’ assessment and that even if the finding of guilt against the applicant not been based to a decisive extent on those statements, it was an inescapable fact that the domestic authorities had taken no steps to locate the two prosecution witnesses concerned.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and no. of application

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Vaturi – 75699/01

3

000 EUR

3

000 EUR

Paid on 13/11/2006, interest paid on 21/10/2008

Zentar – 17902/021

3

000 EUR

1

653,35 EUR

4

653,35 EUR

Paid on 7/11/2006, interest paid on 1/06/2007

b) Individual measures

The Court awarded the applicants just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage sustained. The applicants had the possibility to apply for reconsideration of the final criminal decisions on the basis of Articles L 626-1 ff of the Code of Criminal Procedure.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

These cases should be compared with the Rachdad case (No. 71846/01) and the Mayali case (judgment of 14/06/2005, Final Resolution CM/ResDH(2007)46). It will be recalled that the Rachdad judgment was published and circulated to all courts which might have occasion to hear similar cases and that this measure was considered satisfactory, in view of the direct effect given by the French courts to the Convention as interpreted by the European Court of Human Rights and bearing in mind that this type of violation does not result from the relevant legislative provisions but from their implementation by the courts.

The Mayali judgment was also circulated to the competent courts.

In view of the specific characteristics of these cases, the Zentar judgment was transmitted on 24/04/2006 to the Principal State Prosecutor at the

Cour de Cassation

, the Principal State Prosecutor at the Court of Appeal of Aix-en-Provence and the Directorate General of Criminal Cases and Pardons (Ministry of Justice). The Zentar and Vaturi judgments have also been posted by the Observatory of European Law since July 2007 on the website of the

Cour de Cassation

.

These specific measures are in addition to the usual measures taken to publish judgments and circulate them among the competent authorities.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that it has executed the judgment in that it has taken individual measures to redress as far as possible the prejudice sustained by the applicant and in that the general measures adopted will prevent similar violations and that France has accordingly fulfilled its obligations pursuant to Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies