Flandin împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)51 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Flamin împotriva Franței (domanda nr. 77773/01, hotărârea din 28 noiembrie 2006, finală la 28 februarie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la nedreptatea procedurilor penale în sensul faptului că dreptul reclamantului la asistență juridică gratuită nu a fost respectat și că nu dispune de facilități adecvate pentru pregătirea apărării (violații la art. 6, alineatele (1), (3) b) și c)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită,

depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)51 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Flandin împotriva Franței Cazul introductiv Acest caz se referă la nedreptatea procedurilor penale împotriva reclamantului, deoarece dreptul său la asistență juridică gratuită de către un avocat desemnat de instanță nu a fost respectat și, prin urmare, nu dispune de facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale (violații la art. 6 alineatele (1) și (3) b) și c)). Reclamantul a primit asistență juridică prin decizia din 21/03/2000, însă această decizie a fost notificată lui și consilierului desemnat mai mult de trei săptămâni după audiere în fața instanței de recurs, ceea ce a sporit substanțial amendă impusă.

Nu a făcut nimic pentru a remedia încălcarea încălcării, respingând apelul reclamantului asupra punctelor de drept în mai 2001 din motivele că, întrucât el a fost capabil să se apere în persoană la audierea în cauză, el a renunțat la asistența avocatului. În acest sens, Curtea Europeană a remarcat că, din contră, reclamantul a exprimat în mod constant dorința de a fi apărat de consilier în fața instanței de recurs. Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că faptul că reclamantul nu a reiterat cererea de asistență judiciară la audierea în cauză nu poate duce la concluzia că a renunțat la dreptul său de a fi asistat de un avocat desemnat de instanță. Reclamantul nu a formulat nici o cerere în favoarea Curții Europene, având posibilitatea de a solicita reexaminarea condamnării sale în temeiul articolelor L 626-1 ff.

din Codul de Procedință Penală. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale În cazul respectiv, deficitul de la originea încălcării este de mult timp luat de Oficiul de Ajutor Juridic pentru a comunica decizia de acordare de asistență juridică reclamantului și avocatului său, o deficiență care nu a fost rectificată de Curtea de casă. Având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern, diseminarea hotărârii a constituit o măsură suficientă. În consecință, hotărârea a fost transmisă birourilor de urmărire penală a Cour de cassation și a Curții de Apel din Paris la 28/01/2008. De asemenea, a fost publicată de l’Observatoire de droit européen al Cour de cassation pe site-ul său intranet (accesibile tuturor instanțelor și, în special, birourilor de asistență juridică) din buletinul său din noiembrie-decembrie 2006. În plus, hotărârea este accesibilă pe site-ul Legifrance.

III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)51 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Flandin against France (Application No. 77773/01, judgment of 28 November 2006, final on 28 February 2007) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern the unfairness of criminal proceedings in that the applicant’s right to free legal assistance was not respected and he did not have adequate facilities for the preparation of the defence (violations of Article 6, paragraphs 1, 3 b) and c)) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)51 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Flandin against France Introductory case summary This case concerns the unfairness of criminal proceedings against the applicant, in that his right to free legal aid by a court-appointed lawyer was not respected and thus he did not have adequate facilities for the preparation of his defence (violations of Article 6, paragraphs 1 and 3 b) and c)). The applicant had been granted legal aid by a decision of 21/03/2000, but this decision was notified to him and to the counsel designated more than three weeks after the hearing before the court of appeal which substantially increased the fine imposed on him.

The Cour de cassation did nothing to remedy the violation, rejecting the applicant’s appeal on points on law in May 2001 on the grounds that as he had been able to defend himself in person at the hearing at issue, he had renounced assistance by counsel. On this point, the European Court noted that on the contrary the applicant had constantly expressed the wish to be defended by counsel before the court of appeal. Thus, the European Court considered that the fact that the applicant had not reiterated his request for legal aid at the hearing at issue could not lead to the conclusion that he had waived his right to be assisted by a court-appointed lawyer. I. Individual measures The applicant made no application to the European Court for just satisfaction.

He had the possibility to request the re-examination of his conviction under Articles L 626-1 ff. of the Code of Criminal Procedure. Consequently, no other individual measure was considered necessary. II. General measures In the case in point, the shortcoming at the origin of the violation is the long time taken by the Legal Aid Office to communicate the decision granting legal aid to the applicant and to his lawyer, a shortcoming which was not rectified by the Court of Cassation. Given the direct effect of the Convention and the case-law of the European Court in domestic law, the dissemination of the judgment constituted a sufficient measure. Consequently, the judgment was sent out to the prosecution offices of the Cour de cassation and of the Paris Court of Appeal on 28/01/2008.

It was also published by l’Observatoire de droit européen of the Cour de cassation on its intranet site (accessible to all courts, and in particular to legal aid offices) in its bulletin of November-December 2006. Moreover the judgment is accessible on the Legifrance website. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies