STRAMSKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STRAMSKA v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 24021/06, de către Čucja STRAMSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 13 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 7 iunie 2006, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Čucja Stramska, este un național polonez născut în 1953 și trăiește în Nowa Sól. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna J. Pilarska, avocat practicant în Zielona Góra. Guvernul Polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. . Circumstanțele cazului La 26 ianuarie 2001 un Consiliu de Invaliditate din Nowa Sól a dat o decizie, confirmând că fiica reclamantului a suferit de o invaliditate de severitate medie. La 1 martie 2001, reclamantul, care se bazează pe handicapul fiicei sale, a solicitat municipalității locale să-i acorde o prestație de asistență socială plătită părinților copiilor care suferă de handicap. Acest lucru a fost refuzat prin decizia din 20 martie 2001, dată de Centrul de Asistență Socială din Nowa Sól. La 5 iunie 2001, Consiliul de apel al Guvernului local din Zielona Góra a respins recursul reclamantului împotriva deciziei de primă instanță. La 9 iunie 2005, Curtea Administrativă Regională de la Poznań a permis recursul, constatand că autoritatea de la a doua instanță nu a respectat obligația de a stabili situația financiară a reclamantului și a fiicei sale prin intermediul unei anchete administrative. Prin decizia din 10 octombrie 2005, Consiliul de recurs al Guvernului local a întrerupt procedura, având în vedere faptul că, în temeiul noilor legislații care au intrat în vigoare la 1 mai 2004, reclamantul și-a pierdut dreptul de susținere la prestația de asistență permanentă din cauza handicapului fiicei sale. La 8 martie 2006, Curtea Administrativă Regională din Gorzow Wielkopolski a respins apelul, împărtășind concluziile autorității de apel. Prezenta hotărâre, cu motivele sale scrise, a fost transmisă reclamantului la 20 martie 2006. Într-o dată ulterioră neespecificată, reclamantul a fost acordat, prin decizia unui oficial al registrului instanței, asistență judiciară în scopul depunerii unui recurs de casație la Curtea Supremă de Administrație. Prin o scrisoare adresată instanței din 18 mai 2006, avocatul a informat instanța că nu a văzut motive juridice pentru care ea ar putea redacta un recurs de casație. Această scrisoare a fost transmisă reclamantului la o dată ulterioră neespecificată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în care a solicitat acordarea unei prestații de asistență socială a depășit un timp rezonabil. Avocatul ajutorului a refuzat să depună un recurs de casă instanței respective. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2007, guvernul a fost solicitat să își prezinte observațiile în acest caz până la 14 februarie 2008. Răspunsul lor a fost depus la 26 februarie 2008. Prin o scrisoare din 5 martie 2008 a fost atrasă atenția guvernului asupra faptului că observațiile lor au fost prezentate în afara termenului și că nu au fost solicitate prelungirea termenului înainte de expirarea perioadei atribuite. În acest sens, președintele Camerei a hotărât, în conformitate cu art. 38 § 1 din Regulamentul Curții, că observațiile nu ar trebui incluse în dosarul de examinare al Curții. Cu o scrisoare de aceeași dată reclamantul a fost invitat să prezinte, până la 2 Aprilie 2008, reclamațiile sale pentru satisfacție echitabilă, împreună cu orice argument pe care ar putea dori să-l prezinte, în special abordarea întrebărilor adresate de Curte guvernului. Ulterior, reclamantul a reținut un avocat și a informat Curtea în consecință. Termenul pentru prezentarea răspunsului ei a fost prelungit până la 2 mai 2008. Prin scrisoarea din 11 aprilie 2008, reprezentantul reclamantului a prezentat cereri de justă satisfacție. Prin scrisoarea din 25 aprilie 2008 reprezentantul reclamantului a fost invitat să clarifice dacă dorește să beneficieze de posibilitatea de a prezenta alte plângeri în acest caz, în special sub forma unui răspuns la întrebările adresate părților. Cu o altă scrisoare din 16 octombrie 2008 și trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost invitat din nou să clarifice poziția sa, până la 29 octombrie 2008. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 22 octombrie 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmeze cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului