SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 19586/02 prezentată de Lucia Patricia MANOLE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 ianuarie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 20 aprilie 2002, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: reclamanta, dl Lucia Patricia Manole, este un cetățean român, născut în 1965 și rezident la Timișoara. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Florin și Gabriela Kovacs, avocați la Timișoara. Guvernul român ( La 18 ianuarie 2001, reclamanta a publicat în ziarul local Prima oră. apărută la Timișoara, un articol sub titlul "Obiectivul acerb pentru conducerea Inspectoratului Universitar al Departamentului Timiș" (Lupta aprige pentru șefia I.S.J.T.). Acest articol a fost însoțit de o fotografie a O.S., inspector general, director al Inspectoratului, și astfel a fost redactat în părțile relevante ale acestuia. Debandada care a avut loc în cadrul Inspectoratului Universitar al Departamentului Timiș în ultimele două luni, și anume de când au fost publicate rezultatele alegerilor generale din România, are drept cauză principala incertitudine care planează în cadrul instituției în ceea ce privește numele celui care va ocupa scaunul general De exemplu, ceea ce s-a întâmplat la cea mai recentă ediție a premiilor Pro Juventute, inițiate de Birou și de Comisia de Cultură a Consiliului Departamental din Timiș.... Generalul O.S. nu a luat (încă) calea PDSR [Partea Democrației Sociale din România] ] petrecut în ministerul condus de fostul ministru al educației naționale, membru al PNTCD, rectorul Cluj, A.M., de profesorul O.S., fost inspector școlar Banat, care a devenit membru al PNTCD în timpul alegerilor din noiembrie 1996 (aproape de data la care beneficiul CDR era obținut) și care a renunțat la registrul de membri ai partidului în urmă cu zece zile, în cursul unei reuniuni tumultoase de soluționare a conturilor între membrii PNTCD din Timiș. Evident, demisia sa din PNTCD poate avea ca rezultat nemulțumirile cauzate de ofertele politice ale partidului (a 10-a poziție, în funcție de votul intern democratic, pe lista Consiliului departamental din Timiș, ascensiunea sa în a 8-a poziție după negocieri Între liderii partidului, lipsa de a-l include în delegația care va reprezenta filiala din Timiș la congresul extraordinar al partidului, în defavoarea operelor sale de artă, a predării preuniversitare a lui Timiș etc.) sau transformarea PNTCD a fratelui mai mare De la coaliția de guvern până acum două luni, într-o persoană care a văzut închiderea în fața ta a porților Parlamentului. (...) La 16 martie 2001, O.S. sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara cu o plângere penală însoțită de constituirea unei părți civile îndreptate împotriva reclamantei pentru insultă și calomnie, infracțiuni pedepsite prin art. 205 și 206 din Codul Penal. O.S. a reproșat recurentei că toate afirmațiile care îl privesc, cuprinse în articolul publicat la 18 ianuarie 2001, erau mincinoase și calomniatoare. În cursul ședinței din 5 iunie 2001, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara a respins cererea avocatului recurentei de a audia doi martori, pentru a dovedi că afirmațiile cuprinse în articol corespundeau realității, pe motiv că această dovadă ar fi inutilă, deoarece dispunea deja de articolul incriminat, de un raport de evaluare a activității O.S. Tribunalul a autorizat recurenta pe care o depune la dosar extrase de presă cu privire la același subiect. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, Tribunalul de Primă Instanță a soluționat aceasta din urmă cu privire la acuzațiile penale aduse acesteia, considerând că faptele nu prezentau gravitatea necesară pentru a constitui o infracțiune, ci i-a aplicat o amendă administrativă de 1 000 000 de lei românești (ROL), în conformitate cu articolele 18 Tribunalul i-a aplicat această sancțiune administrativă pentru afirmația referitoare la O.S. cu privire la faptul că și-a ocupat poziția de mită pe bază de mită. De asemenea, a condamnat-o pe reclamantă să plătească părții civile despăgubiri în valoare de 5 000 000 ROL și statului, 500 000 ROL pentru cheltuielile de judecată. Atât reclamanta, cât și adversarul său, O.S., au formulat recurs împotriva hotărârii menționate anterior. Prima audiere în fața tribunalului județ din Timiș a avut loc la 21 septembrie 2001. Recurenta a solicitat amânarea ședinței pentru a-i acorda posibilitatea de a fi asistat de un avocat. Tribunalul și-a primit cererea și a stabilit data ședinței până la 12 octombrie 2001. La 11 octombrie 2001, recurenta a trimis instanței o scrisoare prin care solicita o nouă amânare a cazului pe motiv că nu era în stare să se prezinte în fața instanței din motive de sănătate. Un certificat medical a fost anexat scrisorii sale, menționând faptul că suferea de pneumonie, stare de gripă și cistită La 12 octombrie 2001, Tribunalul a amânat ședința la 24 octombrie 2001. În ceea ce privește procesul-verbal de ședință din 12 octombrie 2001, nu s-a precizat că reclamanta ar trebui să fie citată pentru următoarea zi de ședință. Dimpotrivă, aceaceasta a fost marcată cu T.C. Dezbaterile au avut loc la 24 octombrie 2001, în absența recurentei sau a reprezentantului acesteia. Tribunalul departamental din Timiș a pronunțat o hotărâre în aceeași zi, a respins recursul recurentei și a primit recursul O.S., a pronunțat hotărârea din 5 iunie 2001 și, considerând că pedeapsa aplicată reclamantei nu era suficientă, a mărit atât valoarea amenzii administrative, cât și valoarea daunelor și a dobânzilor. 000 ROL aplicată de instanța de primă instanță nu era de natură să-și atingă scopul educațional și să constituie un avertisment pentru persoana acuzată, capabilă s-o determine să nu mai facă astfel de acțiuni. Tribunalul i-a aplicat o amendă administrativă de 5 000 000 ROL și apoi a condamnat-o să plătească O.S. 25 000 000 ROL pentru prejudiciul moral suferit. În cele din urmă, reclamanta a fost obligată să plătească statului 500 000 ROL ca cheltuieli judiciare în recurs. În cauzele Boldea c. România 19997/02, §§ 16-18, 15 februarie 2007) și Constantinescu c. România 28871/95, § 37, CEDO 2000 VIII). GRIEFS, invocând art. 6 1 din Convenție, recurenta se plânge că tribunalul departamental din Timiș a rejudecat fondul cauzei fără să o audă în persoană și că tribunalele au condamnat-o fără a-i permite administrarea probelor cu descărcare de gestiune. Referindu-se la art. 10 din convenție, recurenta invocă o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza condamnării sale la plata unei amenzi administrative și la plata despăgubirilor către O.S. În această privință, Comisia consideră că motivele reținute de tribunalul departamental din Timiș pentru a justifica necesitatea condamnării sale nu au fost nici relevante, nici suficiente; în această privință, aceasta aduce în discuție instanțele, pur și simplu pentru a constata că, în cazul în care onoarea O.S. a fost vătămată, prin urmare, ea a fost vinovată de calomnie. Comisia se plânge, de asemenea, de lipsa de conformitate cu cerințele articolului 10 din Convenția privind dispozițiile Codului penal care incriminează calomnia și se plânge și de gravitatea sancțiunilor care i-au fost impuse, astfel încât să o descurajeze să rostească cuvinte critice, în calitate de jurnalist. Invocând art. 13 din Convenție, recurenta se plânge de absența în dreptul intern a căilor de atac de natură să îi permită redresarea încălcărilor pe care le invocă din punctul de vedere al articolelor 6 1 și 10 din Convenție. Curtea amintește mai întâi că, la 15 mai 2007, a decis să comunice guvernului obiecțiunile recurentei, astfel cum au fost expuse mai sus. La 5 octombrie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reprezentanților reclamantului la 19 octombrie 2007, care au fost invitați să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 30 noiembrie 2007. Prin scrisoarea din 10 decembrie 2007, observațiile guvernului au fost din nou adresate reclamantului, care a fost invitată să își trimită observațiile ca răspuns înainte de 21 ianuarie 2008. Prin două scrisori recomandate cu confirmare de primire din 5 februarie În 2008, adresată recurentei și reprezentanților acesteia, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și nu a solicitat nicio prelungire a acestora. Curtea a indicat în acest sens că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere de rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu mai intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că aceste scrisori au fost primite de reclamant și constată că, până în prezent, acestea au rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nicio circumstană specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenie sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Premier
Requête n
o
19586/02
présentée par Lucia Patricia MANOLE
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 13 janvier 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 avril 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Lucia Patricia Manole, est une ressortissante roumaine, née en 1965 et résidant à Timișoara. Elle est représentée devant la Cour par M
es
Florin et Gabriela Kovacs, avocats à Timișoara. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par M.
Răzvan-Horațiu Radu, Agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l'Homme, au sein du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 18 janvier 2001, la requérante publia dans le journal local
Prima oră
paru à Timișoara, un article sous le titre
: «
Lutte acerbe pour la direction de l'Inspection académique du département de Timiș » (
Luptă aprigă pentru șefia I.S.J.T.
). L'article en question était accompagné d'une photo de O.S., inspecteur général, dirigeant de l'Inspection, et il était ainsi rédigé, dans ses parties pertinentes
:
«
La débandade qui règne à l'Inspection académique du département de Timiș depuis deux mois, à savoir depuis que les résultats des élections générales en Roumanie ont été publiés, a pour cause principale l'incertitude qui plane dans l'institution en ce qui concerne le nom de celui qui occupera le fauteuil de «
général
» de l'Inspection. Cette débandade provoque des imbroglios des plus drôles. A cet égard, on peut rappeler, par exemple, ce qui s'est passé lors de la dernière édition des prix
Pro Juventute,
initiés par le bureau et par la commission de culture du Conseil départemental de Timiș. (...)
Sous le sous-titre «
Le général O.S. ne prend pas (encore) le chemin du PDSR [Parti de la Démocratie Sociale de Roumanie]
» l'article continuait ainsi
:
«
Mais revenons au fauteuil de «
général
» de l'Inspection académique de Timiș. Depuis le 1
er
février 1997, il est occupé à la suite d'un concours (de pots-de-vin, disent les connaisseurs) [
ocupat prin concurs (de sacoșe
dupa cum spun cei atoateștiutori)
] passé au ministère dirigé par l'ex ministre de l'Éducation nationale, membre du PNȚCD, le recteur de Cluj, A.M., par le professeur O.S., ancien inspecteur scolaire de Banat, devenu membre du PNȚCD au temps des élections de novembre 1996 (près de la date à laquelle l'avantage que la CDR était en train d'obtenir) et qui a renoncé au livret de membre du parti il y a dix jours, au cours d'une tumultueuse réunion de règlement de comptes entre les membres du PNȚCD de Timiș. Évidement, sa démission du PNȚCD peut avoir pour origine les mécontentements causés par les offres politiques du parti (la 10
ème
position, suivant le vote interne démocratique, sur la liste pour le conseil départemental de Timiș, son ascension en 8
ème
position après «
négociations
» entre les dirigeants du parti, le défaut de l'inclure dans la délégation qui représentera la filiale de Timiș au congrès extraordinaire du parti, au mépris de ses «
œuvres
» consacrées à l'enseignement pré-universitaire de Timiș etc.) ou la transformation du PNȚCD de «
grand frère
» de la coalition de gouvernement jusqu'il y a deux mois, en quelqu'un qui a vu fermer devant soi les portes du Parlement. (...)
»
Le 16 mars 2001, O.S. saisit le tribunal de première instance de Timișoara d'une plainte pénale assortie de constitution de partie civile dirigée contre la requérante pour insulte et diffamation, délits punis par les articles 205 et 206 du code pénal.
O.S. reprocha à la requérante que toutes les affirmations le concernant, contenues dans l'article paru le 18 janvier 2001 étaient mensongères et diffamatoires.
Au cours de l'audience du 5 juin 2001, le tribunal de première instance de Timișoara rejeta la demande faite par l'avocat de la requérante d'entendre deux témoins, afin de prouver que les affirmations contenues dans l'article correspondaient à la réalité, au motif que cette preuve serait inutile car il disposait déjà de l'article incriminé, d'un rapport d'évaluation de l'activité de O.S. issu du ministère de l'Enseignement.
Le tribunal autorisa la requérante qu'elle dépose au dossier des extraits de presse concernant le même sujet.
Par un jugement du même jour, le tribunal de première instance acquitta cette dernière des accusations pénales portées contre elle, considérant que les faits ne présentaient pas le degré de gravité requis pour constituer une infraction, mais lui infligea une amende administrative de 1 000
000 lei roumains (ROL), en vertu des articles 18
1
et 91 du code pénal. Le tribunal lui appliqua cette sanction administrative pour l'affirmation relative à O.S. concernant le fait d'avoir occupé son poste «
sur concours de pots-de-vin
». Il condamna également la requérante à verser à la partie civile des dommages et intérêts d'un montant de 5
000
000 ROL et à l'État, 500
000
ROL au titre des frais de justice.
Tant la requérante que son adversaire, O.S., formèrent recours contre le jugement susmentionné.
La première audience devant le tribunal départemental de Timiș eut lieu le 21
septembre 2001. La requérante demanda que l'audience soit reportée pour lui donner la possibilité de se faire assister par un avocat. Le tribunal accueillit sa demande et fixa la date de l'audience pour le 12 octobre 2001.
Le 11 octobre 2001, la requérante envoya au tribunal une lettre par laquelle elle demandait un nouvel ajournement de l'affaire au motif qu'elle n'était pas en état de se présenter devant le tribunal pour des raisons de santé. Un certificat médical était joint à sa lettre, faisant état du fait qu'elle souffrait de «
pneumonie, état grippal et cystite
».
Le 12 octobre 2001, le tribunal reporta l'audience au 24 octobre 2001. Sur le procès-verbal d'audience du 12 octobre 2001, il n'était pas indiqué que la requérante devrait être citée pour le prochain jour d'audience. Au contraire, c'était marqué «
T.C.
» (
termen în cunoștință
), à savoir qu'elle avait pris connaissance de la date de la prochaine audience.
Les débats eurent lieu le 24 octobre 2001, en l'absence de la requérante ou de son représentant.
Le tribunal départemental de Timiș rendit un arrêt le même jour. Il rejeta le recours de la requérante et accueillit le recours de O.S., cassa le jugement du 5 juin 2001 et, jugeant insuffisante la peine infligée à la requérante, majora tant le montant de l'amende administrative, que le montant des dommages-et-intérêts. Considérant que la sanction administrative de 1
000
000 ROL appliquée par le tribunal de première instance «
n'était pas de nature à atteindre sa finalité éducative et à constituer un avertissement pour l'inculpée, apte à la déterminer à ne plus perpétrer pareilles actions
» le tribunal lui infligea une amende administrative de 5 000
000 ROL et la condamna ensuite
à verser à O.S. 25
000
000 ROL pour le préjudice moral qu'il avait subi.
Enfin, la requérante fut condamnée à payer 500
000 ROL à l'État, à titre de frais de justice en recours.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
L'essentiel de la règlementation interne pertinente, à savoir des extraits du code pénal, du code civil et du code de procédure pénale, est décrit dans les affaires
Boldea c. Roumanie
(n
o
19997/02, §§ 16-18, 15 février 2007) et
Constantinescu c. Roumanie
(n
o
28871/95, §
‑
Invoquant l'article 6
§
1 de la Convention, la requérante se plaint du fait que le tribunal départemental de Timiș a rejugé le fond de l'affaire sans l'entendre en personne, et que les tribunaux l'ont condamnée sans lui permettre l'administration de preuves à décharge.
Se référant à l'article 10 de la Convention, la requérante allègue une violation de son droit à la liberté d'expression en raison de sa condamnation au paiement d'une amende administrative et au versement des dommages et intérêts à O.S. Elle estime à cet égard que les raisons retenues par le tribunal départemental de Timiș pour justifier la nécessité de sa condamnation, n'étaient ni pertinentes ni suffisantes. A cet égard, elle fait grief aux tribunaux, d'avoir simplement constaté que si l'honneur de O.S. avait été lésée, dès lors elle était coupable de diffamation. Elle se plaint aussi de l'absence de conformité aux exigences de l'article 10 de la Convention des dispositions du code pénal incriminant la diffamation. La requérante se plaint également de la gravité des sanctions qui lui ont été infligées, de nature à la décourager à émettre des propos critiques, en tant que journaliste.
Invoquant l'article 13 de la Convention, la requérante se plaint de l'absence en droit interne des voies de recours de nature à lui permettre le redressement des violations qu'elle allègue sous l'angle des articles 6
§
1 et 10 de la Convention.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d'abord que le 15 mai 2007, elle a décidé communiquer au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu'exposés ci-dessus.
Le 5 octobre 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées aux représentants de la partie requérante le 19 octobre 2007, lesquels ont été invités à faire parvenir les siennes en réponse avant le 30
novembre 2007. Ce courrier est retourné à la Cour le 6 décembre 2007, avec la mention «
non-réclamé
» apposée par la poste.
Par lettre du 10 décembre 2007 les observations du Gouvernement ont été à nouveau adressées à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 21 janvier 2008.
Par deux lettres recommandées avec accusé de réception du 5
février
2008, adressées à la requérante et à ses représentants, respectivement, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'elle n'en avait sollicité aucune prolongation. La Cour y a indiqué qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend plus maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que ces lettres ont bien été reçues par la partie requérante et constate qu'à ce jour elles sont restées sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président