CtEDO 15.01.2009 Auto

ABAKAROV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
15.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ABAKAROV v. RUSSIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 35313/04, de către Abakar Abdulvakhidovich ABAKAROV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Abakar Abdulvakhidovich Abakarov, este un național rus al originei etnice Avar care s-a născut în 1977 și a locuit anterior în satul Gvedysh, districtul Tlyaratinskiy al Republicii Dagestan. El este în prezent condamnat la închisoare în satul Slavyanovka, districtul Bagratinovskiy din regiunea Kaliningrad. Guvernul contestat („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev și dna V. Milinchuk, fostele reprezentante ale Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 noiembrie 2003, Curtea de Oraș Chernyahovskiy din regiunea Kaliningrad a condamnat reclamantul de jaf și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Condamnarea a fost bazată pe dosarul de inspecție al scenei crimei, înregistrările paradei de convulsii și de identificare, mărturii și rapoarte de experți. Un martor al procuraturii a fost teamă să depună mărturie în prezența reclamantului și a cerut instanței să-l scoată pe reclamant. Martorul a admis că nu a primit niciodată amenințări specifice, dar a insistat asupra lipsei de contact vizual din cauza frică de represalii de către rudele reclamante. Curtea a ordonat reclamantului să părăsească sala de judecată. Odată ce martorul a depus mărturie, reclamantul s-a întors în sala de judecată, a citit mărturia și a discutat cu ea. Nu este clar dacă avocatul reclamantului a rămas în sala de judecată în timpul acestui episod. Se pare că, în timpul procesului, instanța a respins cererea reclamantului de a convoca un martor de apărare cu referire la nerespectarea acestui martor. Din cauza cazului se rezultă că reclamantul a fost oferit în mod repetat să fie furnizată asistența interpretului în timpul procedurii. Reclamantul a refuzat toate aceste oferte. În timpul procesului, reclamantul a solicitat instanței să suspende procedura pentru că a fost bolnav și nu a putut participa. Cu toate acestea, instanța a continuat procedura. Se pare că reclamantul nu a ridicat acest punct privind recursul. După apelul reclamantului, Curtea Regională Kaliningrad a redus condamnarea la nouă ani și șase luni și a susținut restul hotărârii la 6 aprilie 2004. Curtea a susținut pe deplin decizia instanței de primă instanță de a elimina reclamantul din sala de judecată în timpul mărturiei martorilor urmăririi judiciare care aveau frica de a furniza dovezi. Curtea a remarcat că există un motiv bun pentru o astfel de decizie și că drepturile reclamantului nu au fost încălcate deoarece i s-a dat ocazia de a contesta dovezile furnizate de martorul respectiv. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la diferite deficiențe ale procedurii penale împotriva acestuia. La 30 noiembrie 2007, președintele Curții a comunicat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul Curții. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 24 martie 2008. Prin scrisoarea din 27 martie 2008, reclamantul a fost solicitat să prezinte, până la 28 mai 2008, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere absența răspunsului reclamantului, prin scrisoarea din 23 septembrie 2008, trimisă prin corespondență înregistrată, a fost atrasă atenția reclamantului la art. 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea ar putea elimina situația din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele au condus la concluzia că un reclamant nu intenționează să urmeze cererea. Curtea remarcă că, în ciuda scrisorilor Curții din 27 martie și 23 septembrie 2008, reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la cele ale Guvernului și nici nu a formulat alte argumente Curții. În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea nu constată motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă