Prima secțiune decizia nr. 19820/04 de Marsel FAIZOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 ianuarie 2009 în calitate de Camera compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și grefierul secțiunii Søren Nielsen, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Marsel Maratovich Faizov, este un național rus care s-a născut în 1983 și locuiește în Meleuz în Republica Bashkortostană a Federației Ruse. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Cook și dl J. Burns. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 octombrie 2001, reclamantul a raportat proiectului de comisie al Comisiei Militare Meleuz. Reclamantul a solicitat serviciul civil alternativ din motivul că a fost Martor al lui Iehova. Proiectul de comisie a atribuit reclamantului Ministerului Situațiilor de Urgență. Reclamantul a refuzat misiunea deoarece serviciul era sub control militar, mai degrabă civil. Comisia i-a ordonat să raporteze la 12 aprilie 2002 pentru a finaliza pregătirea suplimentară pentru serviciu militar. La 12 și 30 aprilie 2002, reclamantul nu a raportat Comisiei și a primit alte convocate care să apară. Procurorul Meleuz a deschis o anchetă penală cu privire la evaziunea apelului la serviciul militar fără motive legale de scutire, o infracțiune în temeiul articolului 328 § 1 din Codul penal rus. La 1 octombrie 2002, Curtea de district Meleuz a Republicii Bashkortostan a achitat reclamantul acuzației de evaziune. La 26 decembrie 2002, Curtea Supremă Bashkortostan a anulat achitarea. La 12 mai 2003, Curtea de district Meleuz a condamnat reclamantul pentru acuzarea de evaziune în temeiul articolului 328 din Codul Penal și l-a condamnat la un an de închisoare condiționată cu condiția de probă. La 20 noiembrie 2003, Curtea Supremă Bashkortostan, cu privire la apelurile de către reclamant și avocatul său, a susținut condamnarea. La 14 mai 2008, Presidiumul Curții Supreme Bashkortostane a examinat o cerere de către un procuror general adjunct al Federației Ruse în vederea revizuirii supravegherii condamnării. A acordat cererea și a anulat condamnarea reclamantului din cauza faptului că instanțele inferioare nu au luat în considerare natura primordială a dreptului constituțional la serviciu alternativ. Curtea Supremă a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului pentru lipsa de corpus delicti și a recunoscut dreptul său la reabilitare și compensare pentru daunele suportate prin urmărirea penală ilegală și condamnarea. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 9 din Convenție că a fost condamnat penal din cauza exercitării legitime a dreptului său la serviciul civil alternativ. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 6 § 1 și art. 9, că instanța internă a discriminat împotriva lui din cauza afiliației sale religioase cu Martorii lui Iehova. Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2008, reclamantul a invitat Curtea să scoată cazul din lista sa de cazuri, având în vedere măsurile luate de Guvern pentru restabilirea drepturilor sale. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Din scrisoarea reclamantului, el nu intenționează să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Curtea constată că reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile și că are dreptul la compensare pentru daunele suportate prin urmărirea penală. Prin urmare, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea plângerilor lor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului
Application no. 19820/04
by Marsel FAIZOV
against Russia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15
January 2009 as a Chamber composed of:
Christos Rozakis,
President,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
judges,
and Søren Nielsen
,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 20 May 2004,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Marsel Maratovich Faizov, is a Russian national who was born in 1983 and lives in Meleuz in the Bashkortostan Republic of the Russian Federation. He was represented before the Court by Mr R. Cook and Mr J. Burns. The respondent Government were represented by Mr
P.
Laptev, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 29 October 2001 the applicant reported to the draft commission of the Meleuz Town Military Commissariat. The applicant requested alternative civilian service on the grounds that he was a Jehovah’s Witness. The draft commission assigned the applicant to the Ministry of Emergency Situations. The applicant declined the assignment because the service was under military control rather than civilian. The commission ordered him to report on 12 April 2002 to complete further preparation for military service.
On 12 and 30 April 2002 the applicant did not report to the Commissariat and received further summonses to appear. The Meleuz prosecutor opened a criminal investigation into the applicant’s evasion of call-up to military service without legal grounds for exemption, an offence under Article 328 §
1 of the Russian Criminal Code.
On 1 October 2002 the Meleuz District Court of the Bashkortostan Republic acquitted the applicant of the charge of draft evasion. On 26
December 2002 the Bashkortostan Supreme Court quashed the acquittal.
On 12 May 2003 the Meleuz District Court convicted the applicant of the charge of draft evasion under Article 328 of the Criminal Code and sentenced him to one year’s imprisonment conditional on one year’s probation. On 20 November 2003 the Bashkortostan Supreme Court, on appeals by the applicant and his counsel, upheld the conviction.
On 14 May 2008 the Presidium of the Bashkortostan Supreme Court examined an application by a deputy Prosecutor General of the Russian Federation for supervisory review of the conviction. It granted the application and quashed the applicant’s conviction on the ground that the lower courts had failed to take into account the primordial nature of the constitutional right to alternative service. The Supreme Court discontinued the criminal proceedings against the applicant for the lack of
corpus delicti
and acknowledged his right to rehabilitation and compensation for damages incurred through the unlawful criminal prosecution and conviction.
The applicant complained under Article 9 of the Convention that he was criminally convicted because of a legitimate exercise of his right to alternative civilian service.
The applicant complained under Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 6 § 1 and Article 9, that the domestic courts discriminated against him on account of his religious affiliation with Jehovah’s Witnesses.
By letter of 17 November 2008, the applicant invited the Court to strike the case out of its list of cases in view of the steps taken by the Government to restore his rights.
The Court recalls Article
37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:
“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
(a) the applicant does not intend to pursue his application;
...
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
It follows from the applicant’s letter that he does not intend to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. The Court notes that the applicant was acquitted of all charges and that he has a right to compensation for the damage incurred through the criminal prosecution. It therefore considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of their complaints. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list of cases.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Søren Nielsen
Christos Rozakis
Registrar
President