CASE OF WENERSKI v. POLAND

Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în Kluczbork. Reclamantul este un infractor obișnuit și are un dosar penal. A fost acuzat de jaf și reținut pe cale de reținere în centrul de detenție Wołomin și mai târziu în centrul de detenție de la 18 decembrie 2001 la 8 august 2003, când hotărârea finală a fost dată în cazul său. În prezent, el are condamnare la închisoare după condamnare pentru diverse infracțiuni. Reclamantul suferă de probleme ofthalmologice severe care rezultă dintr-o leziune oculară suferită în timpul unei lupte cu un coleg deținut. În 1996, înainte de a fi reținut, ochiul drept a fost eliminat. El este în prezent cu ochi uni. Problemele sale se referă în principal la pricina ochiului extras. În 1998 un expert în oftalmologie, Prof. J.Sz., a considerat necesar să opereze pe ochiul drept al reclamantului pentru a elimina rămășițele ochiului extras. Operația ar fi trebuit să fie efectuată în timp ce reclamantul a fost eliberat din detenție. Cu toate acestea, nu a avut loc, din motive necunoscute. În aprilie și iunie 2000 diferite specialiști din Varșovia și Bytom au examinat reclamantul. S-a sugerat ca el să facă o reconstrucție a șosetei de ochi drepte la spitalul Universității Medice din Varșovia, care era programat pentru 14 august 2000. Într-o decizie din 3 iulie 2000, Comisia Medicală din Centrul Remand din Varșovia a ordonat suspendarea condamnării la închisoare a reclamantului de două luni. Se pare că operațiunea nu a fost efectuată deoarece reclamantul nu a reușit să apară pentru o examinare preliminară. La 14 februarie 2002, în timp ce reclamantul a fost reținut pe reținere, un alt specialist în oftalmologie a descoperit că a existat necesitatea de a efectua o reconstrucție a șosetei oculare drepte. O operație a fost programată pentru 22 aprilie 2002; totuși, a fost amânată până la 27 mai 2002, deoarece, după cum se menționează în certificatul medical al reclamantului din 29 aprilie 2002, spitalul a refuzat să-l efectueze „sub escortă”, ceea ce presupune că va fi transportat înapoi la spitalul unui centru de detenție imediat după operație. 10. Operația planificată pentru 27 mai 2002 nu a fost efectuată deoarece reclamantul nu a fost eliberat de la detenție și nici nu a suspendat condamnarea la închisoare pentru perioada necesară. Guvernul a observat că la 24 mai 2002 au fost acuzații noi împotriva reclamantului și că, din acest motiv, el nu a putut fi eliberat. În acest sens, judecătorul responsabil cu cazul reclamantului a întrebat spitalul Centrului Remand Bytom dacă operațiunea reclamantului poate fi amânată. Această întrebare a fost răspunsă negativ după o examinare la 22 august 2002. În plus, s-a constatat că reclamantul are nevoie de o operațiune diferită pe ochiul stâng, și anume o vitrectomie. 11. Vitrectomia reclamantului la ochiul stâng urma să fie efectuată la spitalul Centrului Remand de Bytom la 3 octombrie 2002. Acesta a fost anulat deoarece reclamantul a refuzat să facă această operațiune la spitalul Centrului Remand de Bytom. El a protestat împotriva condițiilor în care urma să aibă loc și a insistat să fie tratat la spitalul Universității Medice din Varșovia. 12. La 10 iunie 2002, reclamantul a fost examinat în sala de oftalmologie a spitalului Centrului Remand de Bytom. Cu toate acestea, medicii au hotărât să nu opereze pe ochiul drept al reclamantului în spitalul Centrului Remand, deoarece trebuie să fie în vigoare unități speciale. Prin urmare, s-a hotărât să se efectueze operația la spitalul Universității Medice din Varșovia la 22 septembrie 2002. În plus, s-a cerut ca reclamantul să fie eliberat pentru perioada operației și după îngrijire. Operația nu a avut loc deoarece reclamantul nu a fost eliberat, din motive necunoscute. 13. Între timp, un medic la Spitalul Universității Medice din Varșovia a fost de acord să opereze pe soțul drept al reclamantului “sub escortă”, care nu a solicitat eliberarea reclamantului. 14. Într-o scrisoare din 8 octombrie 2002, spitalul care a fost de acord să efectueze operațiunea “sub escortă” a programat operațiunea pentru 19 noiembrie 2002. În plus, într-o scrisoare din 29 octombrie 2002 un alt spital a confirmat că o operațiune asupra reclamantului ar putea fi efectuată „sub escortă”. 15. O înregistrare în dosarele medicale ale reclamantului din 19 noiembrie 2002 a declarat că operația ar trebui efectuată imediat. Din motive necunoscute, operația nu a avut loc. 16. La 31 decembrie 2002, Centrul de detenție a informat Curtea de district Wołomin că o operațiune a fost programată pentru 4 februarie 2003 și că orice amânare a tratamentului planificat al reclamantului ar putea să-și periclească sănătatea și să-și pună în pericol viața. Cu toate acestea, aceasta se referă la dosarul că reclamantul nu a fost tratat la acea dată. 17. La 18 februarie 2004, la Spitalul Clinic Academic Norbert Balicki a fost efectuată reconstrucția parțială a ședinței ochiului drept al reclamantului, la spitalul de la Norbert Balicki din Čód. Apoi, în timpul unei verificări pe 20 octombrie 2004 la spitalul Centrului Remandă de Bytom a fost constatat că reclamantul are nevoie de o operație suplimentară pe ședința oculară dreaptă. 18. La 10 noiembrie 2004, un alt specialist a dat un aviz cu privire la starea reclamantului în care a declarat că operațiunea are doar un scop estetic și că ar putea fi efectuată „sub escortă” în ianuarie 2005. 19. Într-o scrisoare din 12 aprilie 2005 un spital diferit, care a fost cerut să efectueze operațiunea “sub escortă”, a refuzat să facă acest lucru. 20. În dosarele medicale ale reclamantului care acoperă perioada din iulie până în octombrie 2005 s-a declarat în mod repetat că operațiunea ar trebui să fie efectuată imediat. 21. La 1 aprilie 2005, la sala chirurgicală a Academiei Medice din Gdańsk, un corp străin (o bară metalică) a fost eliminat de la presa oculară dreaptă a reclamantului. A fost rezultatul unei leziuni auto-inflicată de o dată neespecificată. 22. La 17 ianuarie 2006, reclamantul a fost transportat la spital pentru a vedea un medic. Acolo, reclamantul a fost diagnosticat cu o inflamație a ochiului drept. Specialistul a recomandat așteptare pentru o operație până când inflamația a vindecat. 23. Într-o scrisoare din 15 martie 2006 reclamantul a informat Curtea că operația nu a fost încă efectuată. El a subliniat faptul că starea sa de sănătate s-a deteriorat grav și că suferia de o inflamație a soclului ochiului drept. 24. În timpul unei examinări din 14 august 2006 la Centrul de Detenție, specialistul a constatat că ochiul drept al reclamantului a fost infectat cu un virus și că starea sa are nevoie de chirurgie urgentă. 25. În decembrie 2006, reclamantul a fost transportat la spitalul clinic al Ministerului Apărării din Polonia, deoarece operațiunea care trebuie efectuată a fost de un caracter foarte complicat. Un specialist care a examinat reclamantul a constatat că o operațiune plastică complexă și multi etape pe șosea dreaptă a reclamantului a trebuit să fie efectuată. Cu toate acestea, s-a subliniat faptul că aceste proceduri nu sunt acoperite de Fondul Național de Sănătate din Polonia. Într-o scrisoare din 2 ianuarie 2007, reclamantul a fost informat că operațiunea poate fi efectuată, cu condiția ca acesta să-și acopere costurile. 26. La 9 ianuarie 2007, după ce reclamantul a fost din nou examinat la Centrul de Detenție, s-a constatat că a fost necesară operarea urgentă a concurenței ochiului drept. 27. Certificatele medicale din 16 ianuarie 2007 emise de Centrul de Detenție Çódש au declarat că nu exista nici o inflamație a socluului ochiului drept al reclamantului și că starea sa poate fi tratată la spitalul centrului. Se pare că operația nu a fost efectuată. 28. După un alt refuz de efectuare a operațiunii, reclamantul a contactat Centrul de Oncologie la Institutul Maria Skłodowska-Curie, condus de Prof. E.T., solicitând ajutor. În răspuns la scrisoarea reclamantului Prof. E.T., după examinarea dosarelor sale medicale, a declarat că starea sa necesită o intervenție chirurgicală imediată și a programat data consultării pentru 15 februarie 2007. Consultarea nu a avut loc, deoarece se pare că gestionarea Centrului de Detenție nu a acordat concediul necesar. 29. La 9 februarie și 30 martie 2007, spitalul Centrului Remandă de Bytom a informat reclamantul că sala de oftalmologie a acestuia nu a efectuat operație plastică pe ochi. 30. Reclamantul a folosit diverse mijloace pentru a atrage atenția autorităților asupra problemelor sale de sănătate. 31. În numeroase ocazii, el a solicitat să fie eliberat din detenție în timpul rezidențial, din cauza problemelor cu ochiul său. 32. Cererea sa a fost respinsă în repetate rânduri (decizia procurorului din districtul Wolomin din 4 martie 2002 și hotărârile Curții din districtul Wolomin din 30 iulie 2002 și 12 noiembrie 2002). Apelul său împotriva deciziei din 4 martie 2002 a fost respins (decizia Procurorului regional din Varșovia din 5 aprilie 2002). 33. Reclamantul a încercat, de asemenea, să pună în pericol detenția sa prin depunerea unui recurs împotriva unei ordonanțe din 20 noiembrie 2002 de prelungire a detenției sale în reținere. Într-o hotărâre din 13 decembrie 2002 Curtea Regională de Varșovia și-a respins recursul împotriva detenției din 20 noiembrie 2002. 34. Reclamantul a depus, de asemenea, cereri de suspendare în îndeplinirea condamnării la închisoare pentru perioada tratamentului său în spital și după îngrijire. Solicitațiile sale au fost refuzate de Curtea Regională în hotărârile din 2 decembrie 2002, 29 noiembrie 2004 și 27 februarie 2006. 35. Instanțele au afirmat în mod repetat, în motivele lor, că operațiunea solicitată ar putea fi efectuată „sub escortă”, fără a fi necesară permisiunea, și că întârzierea în efectuarea operațiunii nu ar duce la deteriorarea sănătății reclamantului. În refuzul din 27 februarie 2006, instanța se baza, de asemenea, pe faptul că inflamația sociului ochiului drept al reclamantului a fost o contraindicație medicală împotriva performanței imediate a operațiunii. A considerat că operațiunea ar trebui să fie întârziată până când inflamația s-a vindecat. 36. Reclamantul a depus, de asemenea, numeroase plângeri la autoritățile responsabile cu centrele de detenție, precum și la instituțiile de supraveghere, despre lipsa sa de asistență medicală adecvată. Toate plângerile sale s-au dovedit a fi nefondate. Autoritățile au afirmat în mod repetat că reclamantul a fost văzut de către medici în numeroase ocazii, că i-a fost acordat toate medicamentele prescrise pentru el și că nu există argumente medicale împotriva operațiunii care sunt efectuate „sub escortă” (scrisele Centrului de Detenție din Varșovia-Białłęka din 10 ianuarie 2003 și Inspectoarea Regională din Varșovia din 27 ianuarie 2003). De asemenea, s-a subliniat faptul că reclamantul nu a demonstrat că a utilizat suspendările condamnării la închisoare pe care le-a fost acordată anterior în conformitate cu scopul lor (tratament medical sub control). 37. Reclamantul a contestat concluzia că nu a avut niciun tratament medical în timpul perioadelor în care i-a fost acordată suspendări a condamnării la închisoare. El a instituit proceduri penale împotriva instituției de îngrijire a sănătății din centrul de detenție pentru a face o declarație falsă. În cursul acestor proceduri, s-a stabilit că reclamantul a suferit un tratament medical în timpul perioadelor contestate (a avut ochiul îndepărtat). 38. Reclamantul i-a prezentat un plic trimis de la Curte, cu logoul Consiliului Europei. Poartă ștampile marcate „censorate” și „un judecător” și o ștampilă a Centrului de Detenție din Varșovia-Białłęka cu data de 9 aprilie 2003 și semnătură ilegibilă. Poartă, de asemenea, o ștampilă a Consiliului Europei cu data de 25 martie 2003. În plus, reclamantul a susținut că corespondența sa a fost oprită și că a primit-o cu o întârziere de aproximativ o lună. 39. Regulile privind accesul la asistență medicală pentru prizonieri condamnați sunt stabilite în Codul de execuție a sentințelor penale din 6 iunie 1997 (Kodeks karny wykonawczy – „Codul 1997”), care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1998. 40. Partea relevantă a articolului 115 § 1 din Codul prevede următoarele: „O persoană condamnată are acces la asistență medicală gratuită ...” art. 115 a fost modificat substanțial în 2003 și, în ocazii ulterioare, modificările care acoperă în mod larg gama de asistență medicală disponibilă persoanelor condamnate și normele de aplicare a acestuia. Dispoziția menționată mai sus a rămas nemodificată în substanță. 41. În ceea ce privește accesul la asistență medicală pentru persoanele deținute în reținere, art. 214 § 1 din Codul prevede următoarele: „Dacă nu sunt prevăzute excepții în prezentul capitol, o persoană deținută în reținere dispune de cel puțin aceleași drepturi care sunt garantate unei persoane condamnate care îndeplinesc o condamnare de închisoare în cadrul regimului obișnuit într-o închisoare închisă. Nu se pot aplica restricții, cu excepția celor care sunt necesare pentru a asigura conduita corectă a procedurilor penale, pentru a menține ordinea și securitatea într-un centru de reținere și pentru a preveni demoralizarea deținuților reținuți.” 42. Legea internă relevantă privind cenzurarea corespondenței deținuților este stabilită în hotărârea Curții în cazul Michta c. Polonia, nr. 13425/02, §§ 33-39, 4 mai 2006.