POST v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, dna Angelique Post, este o națională olandeză născută în 1983 și locuiește în Vlijmen. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna T. Stronken, un avocat practicant la Maastricht. La o dată neespecificată în martie 2007, reclamantul a fost arestat, deținut în custodie și ulterior în detenție anterioară (voorlopige hechtenis) cu suspiciune de crimă. După aceea, a fost convocată să apară în fața „Cortei regionale sHertogenbosch (rechtbank) pentru a fi judecată. Ordinea pentru detenția înainte de judecată a fost îndelungată în mod corespunzător, pentru ultima dată la 7 mai 2007, când „Cortea regională s-sHertogenbosch a stat în camere (raadkamer) prelungită cu 60 de zile, ordinul pentru detenția ulterioră a reclamantului privind reținerea (gevangenhoul). Procesul reclamantului a început la 4 iulie 2007 înaintea „Curtei regionale s-Hertogenbosch, care a hotărât să suspende examinarea în instanță până la 20 septembrie 2007. La 25 septembrie 2007, Curtea regională și-a reînceput examinarea pe deplin, deoarece compoziția sa s-a schimbat între timp. Prin scrisoarea din 24 octombrie 2007, președintele interimar al „Cortei regionale sHertogenbosch a informat reclamantul că, datorită unei neînțelegeri, un membru al secțiunii de trei judecători a Curții regionale care a examinat cazul reclamantului la 25 septembrie 2007 a fost judecător în curs de formare, atribuit temporar Curții regionale s-Hertogenbosch și care, aparent, nu a fost încă numit oficial și a jurat în calitate de judecător adjunct (rechter-plaatsvervanger) înainte de a lua poziția ei în „s-Hertogenbosch. Pe 25 octombrie 2007, avocatul reclamantului a depus o cerere de ridicare a detenției anterioare a reclamantului cu efect imediat. La 30 octombrie 2007, Curtea Regională S-Hertogenbosch, ședința în camere, a ridicat ordinul de detenție anterioară a reclamantului și a ordonat eliberarea imediată a acestuia. Acesta a considerat că, deși nu are competența să pronunțe nulitatea procedurii de proces efectuate la 25 septembrie 2007 și a putut determina numai validitatea bazei juridice pentru detenția anterioară în curs, a fost destul de evident că forumul competent va pronunța această nulitate. În acest sens, a concluzionat că art. 66 § 2 din Codul de Procedură Penală nu a găsit nici o cerere și că întârzierea menționată la art. 282 § 2 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording; „CCP”) a expirat. Întrucât acest risc a provocat incertitudinea cu privire la poziția juridică a reclamantului, Curtea regională – în scop de claritate – a ridicat ordinul de detenție anterioară a reclamantului și a ordonat eliberarea imediată a acesteia. La 31 octombrie 2007, procurorul public a depus un apel împotriva deciziei de ridicare a ordinii anterioare. La 6 noiembrie 2007, „Curtea de Apel s-Hertogenbosch (gerechtshof) a acceptat apelul procurorului, a anulat decizia din 30 octombrie 2007 și a respins o cerere depusă în cadrul audierii în fața Curții de Apel pentru a ridica detenția anterioară a reclamantului. Acesta a respins argumentul reclamantului potrivit căruia, în conformitate cu art. 282 din CCP, detenția anterioară ar trebui considerată ca fiind ilegală la 4 octombrie 2007, deoarece audierea instanței din 25 septembrie 2007 a fost ipso iure nulă și nulă. Curtea de Apel a considerat că o astfel de nulitate ipso iure nu va apărea decât în cazul în care această audiere s-a desfășurat în fața unui organism nejudicial, care nu a fost situația în cauză. Audierea din 25 septembrie 2007 a fost una într-o serie de audieri înainte și hotărârile luate de „s-Hertogenbosch în cazul reclamantului în conformitate cu dispozițiile CCP. Acest lucru nu a fost modificat de faptul că audierea din 25 septembrie 2007 a fost falsă deoarece un membru al secțiunii de trei judecători ale Curții regionale nu are statutul de judecător. Având în vedere că audierea din 25 septembrie 2007 nu a fost ipso iure nul și nu a putut fi încheiat, nu s-a putut concluziona că baza juridică pentru detenția anterioară a reclamantului a devenit extinsă trei luni după 4 iulie 2007. Această bază juridică a rămas art. 66 § 2 din CCP. Curtea de Apel a recunoscut că compunerea secțiunii de trei judecători în cauză era foarte gravă defectuoasă și că acest lucru a susținut întrebarea dacă acest defect are influențat pe baza juridică a detenției anterioare a reclamantului. După examinarea regimului statutar privind normele privind detenția preventivă, acesta a concluzionat că există o bază juridică pentru detenția preventivă a reclamantului, și anume art. 282 § 2 din CCP, având în vedere că trei luni nu au trecut încă din 25 septembrie 2007. În plus, după ce a remarcat că urma să se desfășoare o nouă ședință de proces la 7 noiembrie 2007 în fața Curții Regionale, a hotărât că interesul reclamantului de a fi eliberat din detenție prealabilă a fost depășit de considerații de interes general. Nu mai există niciun recurs împotriva acestei decizii, de care reclamantul a fost notificat la 6 noiembrie 2007. Un ordin de detenție anterioară emis de Curtea Regională rămâne în vigoare până la 60 de zile de la hotărârea finală (einduitspraak) în această instanță (art. 66 § 2 din CCP). În scopul de a limita aplicarea și durata de detenție anterioară, art. 282 din CCP reglementează durata suspendărilor procedurii de proces. Această dispoziție se menționează în partea sa relevantă: „1. În cazul în care acuzatul este ținut în detenție preliminară, se aplică următoarele paragrafe [în ceea ce privește suspendarea procedurii de judecată]. În cazul în care Curtea Regională suspendă examinarea în instanță (onderzoek op de terechtzitting) pentru o perioadă specifică, perioada de suspendare nu depășește o lună. Cu toate acestea, dacă există motive convingătoare, aceasta poate stabili o perioadă mai mare, dar în niciun caz mai mult de trei luni. În cazul în care Curtea Regională suspendă examinarea în instanță sine moare, aceasta stabilește prin aplicarea analogă a celui de-al doilea paragraf o perioadă maximă în care examinarea în instanță trebuie reluată ....” O imagine de ansamblu cu detalii suplimentare ale legislației interne relevante și practicii în ceea ce privește detenția preliminară poate fi găsită în decizia Curții privind admisibilitatea în cazul Close v. Țările de Jos (n. 9298/02, 25 mai 2004).

The applicant, Ms Angelique Post, is a Dutch national who was born in 1983 and lives in Vlijmen. She was represented before the Court by Ms T. Spronken, a lawyer practising in Maastricht. On an unspecified date in March 2007 the applicant was arrested, held in custody and subsequently in pre-trial detention (voorlopige hechtenis) on suspicion of murder. She was subsequently summoned to appear before the ‘sHertogenbosch Regional Court (rechtbank) in order to stand trial. The order for her pre-trial detention was duly prolonged, for the last time on 7 May 2007 when the ‘s-Hertogenbosch Regional Court sitting in chambers (raadkamer) extended by 60 days the order for the applicant’s further detention on remand (gevangenhouding). The applicant’s trial started on 4 July 2007 before the ‘s-Hertogenbosch Regional Court, which decided to adjourn the examination in court until 20 September 2007. On 25 September 2007, the Regional Court fully recommenced its examination as its composition had changed in the meantime. It further decided to adjourn for an unspecified period its examination in court of the applicant’s case. By letter of 24 October 2007, the Acting President of the ‘sHertogenbosch Regional Court informed the applicant that, due to a misunderstanding, one member of the threejudge section of the Regional Court having considered the applicant’s case on 25 September 2007 was a judge in training, assigned temporarily to the ‘s-Hertogenbosch Regional Court and who apparently had not yet been officially appointed and sworn in as a deputy judge (rechter-plaatsvervanger) before taking up her position in ‘s-Hertogenbosch. The applicant was further informed that a fresh hearing would be scheduled as soon as practically possible. On 25 October 2007, the applicant’s lawyer filed a request to lift the applicant’s pre-trial detention with immediate effect. On 30 October 2007, the ‘s-Hertogenbosch Regional Court sitting in chambers lifted the order for the applicant’s pre-trial detention and ordered her immediate release. It considered that, although it lacked competence to pronounce the nullity of the trial proceedings conducted on 25 September 2007 and could only determine the validity of the legal basis for the applicant’s ongoing pre-trial detention, it was rather obvious that the competent forum would pronounce that nullity. In this light, it concluded that article 66 § 2 of the Code of Criminal Procedure found no application and that the delay referred to in article 282 § 2 of the Code of Criminal Procedure (Wetboek van Strafvordering; “CCP”) had expired. As this thus risked giving rise to uncertainty about the applicant’s legal position, the Regional Court – for the sake of clarity – lifted the order for the applicant’s pre-trial detention and ordered her immediate release. On 31 October 2007, the public prosecutor filed an appeal against the decision to lift the pre-trial order. On 6 November 2007, the ‘s-Hertogenbosch Court of Appeal (gerechtshof) accepted the prosecutor’s appeal, quashed the decision of 30 October 2007 and rejected a request filed during the hearing before the Court of Appeal to lift the applicant’s pre-trial detention. It rejected the applicant’s argument that, pursuant to article 282 of the CCP, her pre-trial detention should be regarded as having become unlawful on 4 October 2007 as the court hearing of 25 September 2007 was ipso iure null and void. The Court of Appeal considered that such ipso iure nullity would only arise if that hearing had been held before a non-judicial body, which was not the situation in the case at hand. The hearing of 25 September 2007 was one in a series of hearings before and decisions taken by the ‘s-Hertogenbosch Regional Court in the applicant’s case under the provisions of the CCP. This was not altered by the fact that the hearing of 25 September 2007 was flawed as one member of the threejudge section of the Regional Court did not have the status of judge. As the hearing of 25 September 2007 was not ipso iure null and void, it could not be concluded that the legal basis for the applicant’s pre-trial detention had become extinct three months after 4 July 2007. This legal basis remained article 66 § 2 of the CCP. The Court of Appeal acknowledged that the composition of the three-judge section at issue was very seriously flawed and that this raised the question whether this flaw had a bearing on the legal basis for the applicant’s pre-trial detention. After an examination of the statutory system concerning the rules on pre-trial detention, it concluded that there remained a legal basis for the applicant’s pre-trial detention, namely article 282 § 2 of the CCP, given that three months had not yet elapsed since 25 September 2007. It further decided, after having noted that it was intended to hold a fresh trial hearing on 7 November 2007 before the Regional Court, that the applicant’s interest in being released from pre-trial detention was outweighed by general interest considerations. No further appeal lay against this decision, of which the applicant was notified on 6 November 2007. A pre-trial detention order issued by the Regional Court remains in force until 60 days after the final judgment (einduitspraak) at that instance has been given (article 66 § 2 of the CCP”). For the purposes of limiting the application and duration of pre-trial detention, article 282 of the CCP regulates the duration of suspensions of trial proceedings. This provision reads in its relevant part: “1. If the defendant is being held in pre-trial detention, the following paragraphs shall apply [in relation to suspensions of trial proceedings]. 2. If the Regional Court suspends the examination in court (onderzoek op de terechtzitting) for a specific period, the period of suspension shall as a rule not exceed one month. However, if there are compelling grounds, it may set a longer period but in no case longer than three months. 3. If the Regional Court suspends examination in court sine die, it shall determine by analogous application of the second paragraph a maximum period within which the examination in court must be resumed....” An overview with further details of the relevant domestic law and practice in respect of pre-trial detention can be found in the Court’s decision on admissibility in the case of Close v. the Netherlands (no. 9298/02, 25 May 2004).