Pilecki împotriva Poloniei (nr. 2)

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 18158/07 de Zygmunt PILECKI (nr. 2) împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (nr. al patrulea secțiunea), care așeză la 27 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zygmunt Pilecki, este un național polonez care s-a născut în 1945 și trăiește în Szczecin. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. La 5 octombrie 1993, Curtea de district Szczecin ( Såd Rejonowy ) a decis că un anumit R.K.

(„debitorul”) a plătit reclamantului o sumă de 400.000.000 de zloti polonezi (PLN), cu interes legal. La 15 octombrie 1993, reclamantul a solicitat ca judecatorul Tribunalului de District ( Komornik Sådu Rejonowego ) să inițieze procedurile de executare. La 2 decembrie 1993, judecatorul a confiscat apartamentul debitorului. La 18 ianuarie 1994, reclamantul a depus o cerere de evaluare a apartamentului debitorului. Evaluarea a fost efectuată la 30 noiembrie 1994. La 13 iulie 1995, instanța a anulat licitația apartamentului debitorului stabilită pentru 14 iulie 1995. La 31 iulie 1995, judecătorul a întrerupt procedura de aplicare a deținerii apartamentului debitorului. La 12 aprilie 1996, Curtea Regională Szczecin ( SÜd Okręgowy ) a anulat hotărârea judecătorului din 31 iulie 1995. La 20 decembrie 1996, Curtea a ordonat ca judecătorul să continue procedura de executare.

La 5 februarie 1999, Curtea a ordonat efectuarea unei noi evaluări a apartamentului debitorului. La 20 februarie 2001, judecătorul a numit expertul responsabil pentru evaluare. La 26 aprilie 2001, reclamantul a primit raportul de evaluare. La 29 august 2001, Curtea de District Szczecin a stabilit un calendar pentru licitația apartamentului debitorului. La 25 octombrie 2001, licitația a fost deținută și apartamentul a fost vândut reclamantului. Prin decizia din 27 noiembrie 2001, Curtea a ordonat reclamantului să pună la depozit prețul de cumpărare. La 7 decembrie 2001, reclamantul a depus o cerere de scutire a taxelor de judecată. La 20 februarie 2002, Curtea de District a respins cererea reclamantului, decizia a fost susținută la 24 iunie 2002 de Curtea Regională.

La 9 aprilie 2003, Curtea a continuat procesul. Au fost reluate la 31 august 2004. La 15 noiembrie 2004, Curtea a dat o decizie de declarare a achiziției apartamentului în numele reclamantului nul și nul. La 22 februarie 2007, Curtea a ordonat ca judecatorul să stabilească data unei noi evaluări a apartamentului debitorului să fie efectuate. Procedura este în așteptare. Plecarea reclamantului în temeiul Legii din 2004 La o dată necunoscută, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Szczecin în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”).

La 30 iunie 2006, Curtea Regională Szczecin a hotărât. Curtea a susținut că Legea din 2004 nu a avut efect retroactiv și, în consecință, a examinat cererea reclamantului numai în ceea ce privește perioada între intrarea în vigoare a Legii din 2004 la 17 septembrie 2004 și data în care reclamația a fost depusă de către reclamant. Curtea a constatat că, în acea parte a procedurii, au existat unele perioade de inactivitate pentru care atât judecătorul, cât și Curtea de District au fost responsabile. Curtea a acordat reclamantului 2.000 zlotys polonez (PLN) (aprox. 526 euro (EUR)) în satisfacție echitabilă. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 5 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propune să plătească PLN 20.000 (20 de mii de zloți polonezi) către dl Zygmunt Pilecki, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 4 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Zygmunt Pilecki, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 20.000 PLN (20 de mii de zloti polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 18158/07 by Zygmunt PILECKI (no. 2) against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 January 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 April 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Zygmunt Pilecki, is a Polish national who was born in 1945 and lives in Szczecin. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Main proceedings On 5 October 1993 the Szczecin District Court ( Sąd Rejonowy ) ruled that a certain R.K. (“the debtor”) was to pay the applicant a sum of 400,000,000 Polish zlotys (PLN), with statutory interest. On 15 October 1993 the applicant asked the bailiff of the District Court ( Komornik Sądu Rejonowego ) to institute enforcement proceedings. On 2 December 1993 the bailiff seized the debtor’s apartment. On 18 January 1994 the applicant lodged a request for the valuation of the debtor’s apartment. The valuation was done on 30 November 1994. On 13 July 1995 the court cancelled the auction of the debtor’s apartment set for 14 July 1995. On 31 July 1995 the bailiff discontinued the enforcement proceedings for possession of the debtor’s apartment.

On 12 April 1996 the Szczecin Regional Court ( Sąd Okręgowy ) quashed the bailiff decision of 31 July 1995. On 20 December 1996 the court ordered the bailiff to continue the enforcement proceedings. On 5 February 1999 the court ordered a new valuation of the debtor’s apartment to be carried out. On 20 February 2001 the bailiff appointed the expert responsible for the valuation. On 26 April 2001 the applicant received the valuation report. On 29 August 2001 the Szczecin District Court set out a timetable for the auction of the debtor’s apartment. On 25 October 2001 the auction was held and the apartment was sold to the applicant. By a decision of 27 November 2001 the court ordered the applicant to place on deposit the purchase price.

On 7 December 2001 the applicant lodged a request for exemption from court fees. On 20 February 2002 the District Court dismissed the applicant’s request. The decision was upheld on 24 June 2002 by the Regional Court. On 9 April 2003 the court stayed the proceedings. They were resumed on 31 August 2004. On 15 November 2004 the court gave a decision declaring the purchase of the apartment on behalf of the applicant null and void. On 22 February 2007 the court ordered the bailiff to set the date for a new valuation of the debtor’s apartment to be carried out. The proceedings are pending.

2. The applicant’s complaint under the 2004 Act On an unknown date the applicant lodged a complaint with the Szczecin Regional Court under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”). On 30 June 2006 the Szczecin Regional Court gave a decision. The court held that the 2004 Act did not have retroactive effect and, consequently, examined the applicant’s claim only in respect of the period between the entry into force of the 2004 Act on 17 September 2004 and the date on which the complaint had been lodged by the applicant.

The court found that, during that part of the proceedings, there had been some periods of inactivity for which both the bailiff and the District Court had been responsible. The court awarded the applicant 2,000 Polish zlotys (PLN) (approx. 526 euros (EUR)) in just satisfaction. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings.

THE LAW On 5 October 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 20,000 (twenty thousand Polish zlotys) to Mr Zygmunt Pilecki with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 4 November 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Zygmunt Pilecki, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 20,000 (twenty thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President