CtEDO 27.01.2009 Auto

GLAVCEV v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
27.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GLAVCEV v. MOLDOVA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 24246/05 de către Elena GLAVCEV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 27 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 20 iunie 2005, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Elena Glavcev, este un național moldovenesc născut în 1959 și locuiește în Comrat. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Reclamantul este profesor de școală și este oficial angajată de o subdiviziune locală a Ministerului Educației. După un accident de mașină în timpul muncii, ea a devenit parțial handicapată. Întrucât angajatorul ei a refuzat să-și plătească compensația în conformitate cu legislația muncii, ea a instituit proceduri civile împotriva acesteia. Prin o hotărâre finală a Curții Supreme de Justiție din 9 februarie 2005 a fost susținută acțiunea reclamantului și angajatorul ei a fost obligat să-i plătească 32.199 lei moldoveni (MDL) (2.301 euro (EUR) la momentul respectiv). Reclamantul a obținut un mandat de punere în aplicare și a solicitat oficial ca hotărârea să fie executată. Hotărârea a fost pusă în aplicare la 21 iulie 2005. Reclamantul nu a informat Curtea cu privire la executarea hotărârii în favoarea ei și a fost doar prin observațiile Guvernului că Curtea a aflat despre executarea hotărârii. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neaplicarea hotărârii din 9 februarie 2005. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii din 9 februarie 2005. A invocat art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Articolele relevante prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil.” art. 1 din Protocolul 1: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...” În observațiile lor, Guvernul a prezentat o copie a unei ordine de plată în favoarea reclamantului pentru suma indicată în hotărârea din 9 februarie 2005. Curtea constată că hotărârea în favoarea reclamantului a devenit executivă la 9 februarie 2005 și a fost pusă în aplicare la 21 iulie 2005, care este mai puțin de șase luni mai târziu. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea, de exemplu, Timofeev v. Russia , nr. 58263/00, § 37, 23 Octombrie 2003) și cu privire la faptul că pârâtul a respectat integral hotărârea într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că a fost executat într-un „tempo rațional”. Prin urmare, Curtea constată că plângerea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția (a se vedea, de exemplu, Osoian c. Moldova) (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006). În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă