CASE OF URBARSKA OBEC TRENCIANSKE BISKUPICE v. SLOVAKIA
CASE OF URBARSKA OBEC TRENCIANSKE BISKUPICE v. SLOVAKIA (CtEDO, 2009)
CAUZUL CU URBÁRSKA OBEC TRENČIANSKE BISKUPICE c. SLOVAKIA (Derogarea nr. 74258/01) JUDGMENTUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 27 ianuarie 2009 FINAL 24/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Urbárska obec Trenčianske Biskupice c. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința ca o cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 6 ianuarie 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 74258/01) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de Urbárska obec – pozemkové Spoločenstvo Trenčianske Biskupice („reclamantul”) la 7 septembrie 2001. Într-o hotărâre pronunțată la 27 noiembrie 2007 („Hotărârea principală”), Curtea a susținut că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește atât transferul proprietăților reclamantului către membrii asociației de grădină, cât și lichidarea obligatorie a terenurilor reclamantului pe termenele de închiriere prevăzute în dispozițiile legale aplicabile care precedă transferul respectiv (CEDH 2007) În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru daune și costuri pecuniare și morale. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 1. Prejudiciu material a) În ceea ce privește transferul de proprietate a terenului reclamantului Asociația solicitantă a solicitat 7.021.246 Slovac Korunas (SKK) în ceea ce privește prejudiciile materiale care rezultă din transferul terenului său către grădinari. Această sumă este echivalentă cu 233.063 euro (EUR). Potrivit reclamantului, aceasta corespunde diferenței dintre valoarea reală a terenurilor în alocarea la momentul transferului proprietății sale către grădinarii și valoarea administrativă a terenului pe care reclamantul îl primea în compensare. Primul a fost de 290 SKK pe metrou pătrat. În ceea ce privește cele din urmă, asociația solicitantă a indicat că valoarea administrativă de 1.5374 hectare din terenul în cauză a echivalat cu 0,5 SKK și că din cele 4.7437 hectare suplimentare era 9 SKK per metru pătrat. În cele din urmă, asociația solicitantă a contestat avizul expert din 15 decembrie 2006 pe care guvernul a invocat-o (a se vedea punctul 37 din hotărârea principală). Guvernul susține că atribuirea Curții ar trebui să se bazeze pe diferența dintre valoarea de piață a terenurilor reclamantului și cea pe care a primit-o în compensație. Ei se bazează pe avizul de experți de mai sus, conform căruia valoarea de piață a acestui teren a fost 95,25 SKK pe metrou pătrat. Asociația reclamantului a primit de fapt 1,4097 hectare de teren. În hotărârea principală, Curtea a constatat că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza transferului de proprietate a terenurilor asociației solicitante. În special, interesul public declarat în urmărirea procedurii relevante nu a fost suficient de larg și convingător pentru a justifica diferența substanțială dintre valoarea reală a terenului reclamantului și cea a terenului obținut în compensație. În acest caz, 64/1997 nu a reușit să se stabilească un echilibru echitabil între interesele în joc (punctele 116-123 din hotărârea principală). 10. Curtea acceptă argumentul guvernului potrivit căruia atribuirea ar trebui să se bazeze în principal pe diferența dintre valoarea de piață a terenului reclamantului și cea a terenului pe care l-a primit în compensație. 11. Nu s-a contestat între părți faptul că valoarea de piață a terenului reclamantului utilizat de grădinarii cu o suprafață de 2.5711 hectare a fost de aproximativ 290 SKK per metru pătrat la momentul transferului proprietății sale. Această estimare este în conformitate cu evaluarea experților disponibile (punctele 37 și 38 din hotărârea principală) și corespunde la 9,63 EUR. În compensarea pentru acest teren, asociația solicitantă a primit 1,4097 hectare de teren. Doi experți au determinat valoarea de piață a terenului respectiv la momentul respectiv, la 110 SKK și, respectiv, 95 per metru pătrat (a se vedea punctele 36 și 37 din hotărârea principală). Guvernul a acceptat această ultimă evaluare (echivalent cu 3,15 EUR), iar Curtea nu constată niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest sens. 12. În afară de diferența dintre suprafața și valoarea generală a proprietății, Curtea a remarcat, de asemenea, faptul că terenurile transferate chiriașii au un potențial considerabil de dezvoltare pe care terenul acordat asociației solicitante nu deține (punctul 125 din hotărârea principală). 13. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea atribuie asociației reclamantei suma de 200.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material legate de transferul de proprietate a terenurilor sale. b) În ceea ce privește lichidarea obligatorie a terenurilor 14. În principala hotărâre cu privire la fondul, Curtea a constatat în plus că lichidarea obligatorie a terenurilor asociației reclamante pe baza condițiilor de închiriere prevăzute în dispozițiile legale aplicabile era incompatibilă cu dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale (punctele 140-146). 15. Reclamantul a prezentat documente care indică faptul că a plătit impozitul imobiliar în ceea ce privește terenurile înainte de transferul acestuia către grădinarii și a susținut că, în temeiul legii relevante, aceaceasta a fost obligată să plătească această taxă. 16. Guvernul nu a fost de acord cu acest punct și a susținut că, în cazul particular, impozitul imobiliarului a fost plătit de către chiriași, adică de către grădinarii. 17. Curtea remarcă că argumentele de mai sus reprezintă o prelungire a cererilor post-auditoare ale părților cu privire la cine ar fi fost responsabil să plătească impozitul pe teren înainte de transferul de proprietate a terenului reclamantului. În hotărârea principală, Curtea a admis că problema de mai sus ar putea fi relevantă pentru decizia sa în temeiul articolului 41 din convenție, dacă este cazul (punctul 145). 18. Cu toate acestea, acest lucru nu este cazul deoarece reclamantul nu a solicitat nicio sumă specifică în ceea ce privește prejudiciile materiale rezultate din închirierea obligatorie a terenurilor sale. Prin urmare, Curtea nu este obligată să realizeze nicio atribuire. (2) Prejudiciu moral 19. Asociația solicitantă a solicitat 17 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale care indică faptul că suma respectivă a corespuns la 250 EUR în ceea ce privește fiecare dintre 68 de membri ai săi. Reprezentantul său s-a bazat pe faptul că membrii asociației au suferit dificultăți emoționale ca urmare a procedurii în cauză și a transferului final al proprietății terenurilor. 20. 21. Curtea a acceptat că compensarea pentru prejudiciu moral poate fi acordată în temeiul articolului 41 din Convenție, în cazuri justificate, persoanelor juridice precum, de exemplu, societățile comerciale (a se vedea Sovtransavto Holding c. Ucraina (justă satisfacție), nr. 48553/99, §§§ 79-80, 2 octombrie 2003 sau Meltex Ltd și Mesrop Movsesyan c. Armenia , nr. 32283/04 , § 105, 17 iunie 2008) sau partide politice (Partiul Libertatea și Democrația ÖZDEP c. Turcia [GC] , nr. 23885/94, § 57, CEDO 1999 VIII). 22. Consideră că asociația solicitantă, prin intermediarul membrilor săi, a suferit prejudiciu moral atât ca urmare a închirierii obligatorii a terenului, cât și a transferului ulterior al proprietății sale în condiții care au fost contrar articolului 1 din Protocolul nr. Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și hotărârea echitabilă, Curtea consideră oportună atribuirea unei sume de 7.000 EUR în cadrul acestui șef. Costuri și cheltuieli 23. Reclamantul a solicitat 12,667 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în contextul procedurii în fața Curții. Suma respectivă a inclus taxele avocaților (7.542), costurile de călătorie, de cazare și de sustenabilitate legate de participarea la audierea de la Strasbourg (3.797), costurile avizelor privind valoarea proprietății, traducerea lor și fotografiarea alocației (un total de 928) EUR, precum și diverse cheltuieli legate de comunicarea cu Curtea (un total de 400 EUR). 24. Guvernul a respins taxele avocaților ca fiind excesive și au respins în continuare reclamația în ceea ce privește avizele prezentate de o societate privată la cererea reclamantului și cheltuielile aferente susținând că această societate nu a avut autorizația oficială de a valorifica bunurile imobiliare. Ei au considerat irelevant argumentul reclamantului că experții individuali care au pregătit avizele ca angajați ai societății respective au aceeași calificare ca expertul care, la cererea Guvernului, a apreciat proprietatea la 15 decembrie 2006. 25. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Iatridis Greece (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). 26. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa, complexitatea cauzei, inclusiv faptul că s-a desfășurat o audiere orală cu privire la fondul și la criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea asociației reclamantei a sumei de 12.000 EUR pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUSY deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 200.000 EUR (2 sute mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 7.000 EUR (sprezece mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, (iii) 12.000 EUR (două mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (c) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 ianuarie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului