AFFAIRE IONESCU ET MAFTEI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

27.01.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE IONESCU ET MAFTEI c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A Treia CONCLUZII IONESCU ȘI MAFTEI c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 36128/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 ianuarie 2009 DEFINIF 27/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ionescu și Maftei c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 ianuarie 2009, a pronunțat hotărârea, adoptat la această dată procedural A la locul de origine a cauzei se află o cerere (n 36128/04) îndreptată împotriva României de un resortisant german, domnul Gheorghe Ionescu și un resortisant canadian, Marta Maftei (adică, cei care au sesizat Curtea la 26 iulie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 25 ianuarie 2007, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, în același timp, să se examineze admisibilitatea și fondul cauzei. Guvernul german, căruia i-a fost comunicată o copie a cererii în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din regulament, nu a dorit să-și prezinte punctul de vedere cu privire la cauza. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Reclamanții au deținut apartamentul nr. 7 din București, nr. 7, strada Gheorghe Lazar. Printr-o decizie din 31 martie 1976, statul a preluat acest apartament în temeiul decretului de naționalizare nr. 223/1976. La 6 noiembrie□ întreprinderea H., în calitate de administrator al bunurilor de stat, le-a vândut soților C. apartamentul în cauză, pe care l-au deținut ca chiriași. Prin hotărârea din 21 noiembrie 1997, Tribunalul de Primă Instanță din București a dat dreptul la acțiune în revendicare imobiliară împotriva consiliului local al orașului București, considerând că naționalizarea era ilegală și a ordonat consiliului local să restituie bunurile reclamanților. În lipsa unei acțiuni a părților, această hotărâre a devenit definitivă. Prin deciziile din 16 martie și 22 iulie 1998, primarul București a ordonat restituirea apartamentului pentru reclamanți, fără ca aceste decizii să fie efectiv executate. 10. printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 2003, pusă la dispoziție pe 2 Iunie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea în revendicare a apartamentului ć introdusă de reclamanți împotriva municipiului București, întreprinderii H. și soților C. Ea a considerat că art. 998 din Codul civil nu era aplicabil în speță și că acordarea unei reparații pentru clădirile naționale în timpul regimului comunist era reglementată de Legea specială nr. 10/2001. 11. La 21 iulie 2004, reclamanții au trimis o notificare primăriei, solicitând restituirea în echivalent al bunului, în temeiul Legii nr. 10/2001 menționate anterior. Până în prezent, această cerere nu a fost satisfăcută. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 12. Dispozițiile legale (inclusiv cele din Legea nr. 10/2001 privind Regimul juridic al bunurilor imobile care au fost luate în mod abuziv de la data de 6 martie 1945 până la 22 decembrie 1989 și al modificărilor ulterioare ale acestuia) și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumãrescu c. România ([GC], nr. 28342/95, CEDH 1999-VII, p. 250-256, § 31-33), Străin și alții c. România 57001/00, CEDH 2005-VII, § 19 26), Paduraru c. România 63252/00, § 38§ 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 Curtea cu privire la bunurile imobile scoase din patrimoniul foștilor proprietari prin decrete de naționalizare, că au fost luate recent de către autoritățile naționale măsuri care vizează accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului de investiții. 81/2007.În special, guvernul face trimitere la o scrisoare din partea autorităților care conduc fondul menționat, subliniind că acest fond funcționează acum sub forma unei societăți de investiții închise și va fi înregistrată la Comisia Națională de Valori mobiliare ca organism de plasament colectiv, după evaluarea activelor aflate în patrimoniul fondului. Guvernul susține că persoanele care dețin acțiuni ale fondului au acum două opțiuni, și anume menținerea plasamentului în acțiuni la fond și obținerea unui venit sub formă de dividende, sau solicitarea conversiei acestora în numerar, sume pe care este acum posibil să le percepeți. Guvernul precizează că: În februarie 2008, au fost înregistrate 2440 de cereri care exprimă astfel de opțiuni, dintre care 855 au fost soluționate, suma totală a indemnizațiilor plătite de acest fond în valoare de 72 000 000 de noi lei roșu,ani (RON), adică aproximativ 20 400 000 de euro (EUR). În plus, începând cu 1 noiembrie 2007, fondul a început distribuirea dividendelor. În observațiile sale prezentate la 24 aprilie 2007, guvernul subliniază, cu titlu preliminar, faptul că competențele depuse la dosar de solicitanți, prin care îi mandatează pe domnul Aurelian Iulian Ilie, se referă numai la procedura în fața instanțelor interne și nu la cea în fața Curții. 15. Într-o scrisoare din 7 iunie 2007, conținând cererile lor de satisfacție echitabilă, instanțele nu au răspuns în niciun fel la afirmațiile menționate anterior. 16. 27 octombrie 2008, dl Aurelian Iulian Ilie a transmis grefei formularul de competență prin care reclamanții i-au dat mandat pentru a-i reprezenta în fața Curții. 17. Curtea arată că, la 26 iulie 2004, avocatul a transmis grefei formularul oficial de cerere care îl menționa pe domnul Gheorghe Ionescu și pe domnul Marta Maftei ca reclamanți și pe domnul Aurelian Iulian Ilia ca reprezentant al acestora. Formularul era semnat de avocatul lor. 18. În anexa la formular, erau anexate două puteri generale ale celor 15 În conformitate cu aceste puteri, domnul Marta Maftei și domnul Gheorghe Ionescu au autorizat domnul Aurelian Iulian Iulian Ilia să le reprezinte, în vederea restituirii apartamentului nr 7 situat în România, la București, la 7, rue Gheorghe Lazar. 19. Curtea ia notă că, în conformitate cu art. 45 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, în cazul în care un solicitant este reprezentat (...) reprezentantul sau reprezentanții săi trebuie să prezinte o împuternicire sau o putere scrisă 20. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că dl Aurelian Iulian Iulian Ilie este reprezentantul reclamanților în fața sa. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 la CONVENȚIA 21. Reclamanții susțin că dreptul de a-și recupera proprietatea asupra bunurilor imobile vândute de către .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate pe excepția preliminară a guvernului 22. Guvernul exclude nerespectarea de către solicitanți a termenului de șase luni prevăzut pentru depunerea unei cereri, întrucât Hotărârea definitivă din 21 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție a fost pronunțată înainte de 2 iunie 2004, data la care dosarul în cadrul căruia a fost pronunțată decizia respectivă a fost trimis Tribunalului de Primă Instanță din București și pe care le-au sesizat în mod valabil Curtea decât la 26 iulie 2004, data la care au trimis formularul oficial de cerere 23. Curtea reamintește că a respins deja o excepție similară a guvernului în cauza Episcopia Română Unită cu Roma Oradea c. România 26879/02, § 20, 7 februarie 2008) în sensul că, în ultimii ani, reclamanta nu a beneficiat de dreptul său de proprietate în mod continuu și nu a văzut niciun motiv pentru a se asigura că, în cazul de față, această concluzie este îndeplinită. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția preliminară a guvernului. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să se declare admisibil. Pe fond 25. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, Cîrstoiul c. România, 22281/05, § 22, 4 martie 2008). § 39, 43 și 59, și Porteanu c. România , n 4596/03, § 32-35, 16 februarie 2006). 28. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ românesc care reglementează acțiuni în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către statul de proprietate către terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este precedată de confirmarea definitivă în justiție a dreptului de proprietate de altă parte, se analizează într-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr 1 (Vodă Bob România, nr 7976/02, § 23, 7 februarie 2008). 29. Curtea amintește că, la momentul respectiv, el nu avea în dreptul intern o cale de atac eficientă care să le ofere reclamanților o despăgubire pentru această privare (Strain § 23, 26 În plus, Comisia observă că, până în prezent, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit în iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să atingă, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibil, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați. 30. Această concluzie nu aduce atingere oricărei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de această lege specială în vederea dezvoltării persoanelor care, cum ar fi reclamanții, au fost recunoscute ca proprietari printr-o decizie judecătorească definitivă. În această privință, Curtea ia notă cu satisfacție de evoluția recentă. care pare să se afle în practică și care merge în direcția bună în această privință (punctul 13 de mai sus). 31. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, eșecul dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor, combinat cu absența totală a despăgubirii de mai bine de zece ani, le-a determinat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, în speță s-a săvârșit o încălcare a acestei dispoziții. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 32. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil, având în vedere modul în care instanțele naționale au apreciat dovezile și au aplicat normele de drept în a doua acțiune în litigiu cu privire la interpretarea noțiunii de "bună credință." Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitatea 33. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 34. Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale de la punctele 27-31 de mai sus, nu este necesar să se pronunțe cu privire la fond (a se vedea, mutatis mutandis și, printre altele, Laino c. Italia [GC], n 33158/96, § 25, CEDH 1999-I, Zanghio c. Italia, Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A n 194-C, p. 47, § 23 și Biserica Catolică din Canée c. Grecia, Rec., 16 decembrie 1997, Rec. 1997-VIII § 50). IV. PE LEGĂTURA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, din care 125 000 EUR reprezintă valoarea apartamentului și 54 000 EUR ca lipsă de câștig; aceștia nu prezintă Curții o expertiză tehnică a proprietății, ci o listă estimativă a prețurilor de vânzare și de închiriere a clădirilor situate în aceeași zonă; reclamanții solicită, de asemenea, 100 37. Guvernul contestă aceste cereri. Potrivit opiniei guvernului, valoarea apartamentului este de 50 166 EUR. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral, Ö Õ se ridică împotriva acestei revendicări, și consideră că Õ nu se poate reține niciun prejudiciu moral, deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit și nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între procedurile care au făcut obiectul prezentei cereri și suferințele pe care le-au suferit reclamanții. 38. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine obligația juridică, în temeiul Convenției, de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia. art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o reparație părții afectate de actul sau de omisiunea cu privire la care a fost constatată o încălcare a Convenției. 39. Printre elementele luate în considerare de Curte atunci când se pronunță în acest sens se numără prejudiciul material, adică pierderile suferite efectiv în consecință directă a presupusei încălcări și daune morale, cum ar fi repararea stării de anxietate, neplăceri și incertitudini care rezultă din această încălcare, precum și alte daune nemateriale (a se vedea, printre altele, Ernestina Zullo Italia, nr 64897/01, § 25, 10 noiembrie 2004). 40. În cazul de față, Curtea constată la distanță semnificativă care separă estimarea reclamanților de cea a statului în ceea ce privește valoarea apartamentului. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale și la elementele furnizate de părți, Curtea estimează valoarea de piață actuală a bunului de 70 000 EUR. 41. În ceea ce privește sumele solicitate pentru chiriile nerecuperate, Curtea nu poate specula asupra posibilității și a eficienței închirierii apartamentelor în cauză (Buzatu c. România (satisfacție echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005). 42. În ceea ce privește cererea reclamanților pentru prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o interferență în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, pentru care suma de 2 000 EUR ar reprezenta o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 43. Instanțele nu au solicitat o sumă pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L 1 la Convenția Spusă că nu există nici un motiv să se ia în considerare separat ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ moneda landurilor restante la rata aplicabilă la data decontării, pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii) 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 27 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte