AFFAIRE ONOFREI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

13.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 14+P1-1 - Interdiction de la discrimination (article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ONOFREI c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ONOFREI c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 2684/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 noiembrie 2008 DEFINIF 13/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Onofrei c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 26841/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Sofica Onofrei ( La data de 1 august 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( În septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Până în 2000, reclamanta era agent al poliției de frontieră și avea statutul de militar. La cererea acesteia, la 31 martie 2000, aceasta a fost repartizată armatei de rezervă și pensionată anticipat. La alocarea acesteia în rezervă, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 (precum Legea nr. 138/99) În plus, în temeiul articolului 80 din Legea nr. 56 din 4 iunie 1992 ( 850/1999, recurenta a primit un ajutor financiar de douăsprezece ori mai mare decât suma totală de bani pe care a primit-o în ultima lună de activitate. În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 31 alineatul (1) din Legea 138/99, în momentul plății acestei sume, Ministerul landului a dedus suma corespunzătoare impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din Ordonanța nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit ( Prin urmare, Ministerul de Justiție deține ajutorul în cauză 31 314 835 ROL, adică suma corespunzătoare impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din ordonanța nr. 73/1999 menționată anterior. 10. Recurenta sesizează tribunalul departamental din București cu privire la o acțiune împotriva Ministerului de Interne ( A se vedea hotărârea din 11 noiembrie 2002, Tribunalul a respins acțiunea. În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 31 alineatul (1) din Legea 138/99, instanța este de părere că, în momentul în care reclamanta a fost pensionată, ordinul nr. 73/1999 era în vigoare și că, prin urmare, alocația nu a fost exonerată de impozit. În ceea ce privește ajutorul financiar acordat în temeiul Legii nr. 56/1992, instanța a considerat că suma totală a impozitului pe profit a fost Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârea definitivă din 26 februarie 2003, care a respins recursul recurentei. Curtea a considerat că, în ceea ce privește alocarea de sprijin, aceasta a fost confirmată prin hotărârea definitivă din 26 februarie 2003 a Curții de Justiție. (f) din ordonanța guvernului nr. 73/99 și din principiul general conform căruia orice venit este impozitat, ci a fost pe bună dreptate că dreptul la plata impozitului de către reclamantă a fost impozitat. În ceea ce privește ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 56/1992, Comisia a considerat că soldul integral era, de fapt, soldul lunar net. II. DREPTUL ȘI PRACTIA INTERNE PERTINENTE 13. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă privind alocarea prevăzută de Legea nr. 138/99 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale armatei sunt descrise în Hotărârea Driha c. România 29556/02, Hotărârea din 21 februarie 2008, §§ 10-17). 14. 56 din 4 iunie 1992 privind granița de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15. Spre deosebire de alocarea prevăzută de Legea nr. 138/99, ajutorul acordat în temeiul Legii privind frontiera la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește soldul lunar net. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 16, recurenta susține că ajutoarele financiare primite în temeiul Legii nr. 138/99 și 56/1992 în momentul pensionării sale au fost supuse în mod ilegal impozitului pe profit, sub rezerva articolului 1 din Protocolul nr. 1 care se citește astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 17. În ceea ce privește ajutorul financiar primit de reclamantă în temeiul Legii nr. 56/1992, Curtea constată că impozitarea sa era prevăzută de lege, cum ar fi cea interpretată în speă de instanele naionale. Spre deosebire de alocaia în cauză prin legea nr. 138/99, acest ajutor nu a ridicat o jurisprudență contradictorie la nivelul Curții Supreme de Justiție. În sensul Convenției, în ceea ce privește suma pe care pretinde că a fost reținută în mod ilegal în temeiul Legii nr. 56/1992. 19. În consecință, această parte a spătarului este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 20. În ceea ce privește partea care rezultă din impozitarea alocației percepute în temeiul Legii nr. 138/99, Curtea constată că excepția guvernului este strâns legată de substanța uvei, astfel încât aceasta trebuie anexată la fond. 21. Pe de altă parte, Comisia constată că acest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În această hotărâre, Comisia a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1, luate separat și combinate cu art. 14 din Convenție. 23. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită. Ca și în cauza în cauză, Curtea consideră că art. 1 din Protocolul nr 1 se aplică în speă, dat fiind că, în temeiul dispozițiilor clare ale articolului 31 din Legea nr. 138/99, recurenta avea dreptul să se aștepte ca alocația sa să fie scutită de impozit, astfel cum reiese din jurisprudența internă, în momentul în care a contestat impozitarea în cauză (cauza Driha menționată anterior, §§ 14-17). 24. Curtea consideră, de asemenea, că ingerința denunțată este în mod evident ilegală din punctul de vedere al dreptului intern (Driha) § 33) menționat anterior și, prin urmare, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor recurentei. O astfel de concluzie o scutește de la a căuta dacă celelalte condiții prevăzute de dispozițiile articolului 1 menționat anterior au fost respectate (Driha menționat anterior, §§ 22-33). 25. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția de incompatibilitate rațională ridicat de guvern și concluzionează că a avut loc în speță o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ A ARTICOLULUI 14 DIN CONVENȚIA ÎN FAVOAREA ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 26. În plus, recurenta se plânge că, având în vedere faptul că alți militari aflați în aceeași situație ca aceasta au beneficiat de o alocație care nu face obiectul impozitului, aceasta a suferit o discriminare contrară articolului 1 din Protocolul nr 12 la Convenție. Curtea consideră că acest aspect trebuie examinat din perspectiva articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La art. 14 din Convenție există Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 27. Guvernul contestă această teză, susținând că, în marea majoritate a cazurilor similare cu cele ale recurentei, instanțele interne au reținut dreptul întemeiat al impozitării și că, în orice caz, reclamanta nu a indicat care ar fi temeiul presupusei discriminări. 28. Curtea consideră că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 29. Curtea nu a invocat niciun motiv care ar putea aduce la sine la o deviere de la concluzia la care a ajuns în cauza Driha (§§ 34-39). Ea reamintește că, în ceea ce privește art. 14 din Convenție, discriminarea constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care se justifică obiectiv și rezonabil, persoane plasate în situații comparabile (Wilis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDH 2002-IV). În plus, lista pe care o cuprinde art. 14 are caracter indicativ și nelimitativ (a se vedea Engel și altele, precum Țările de Jos, Hotărârea din 8 iunie 1976, seria A n 22, p. 30, § 72 și Rasmussen c. Danemarca, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, seria A n 87, p. 13, § 34). 30. Curtea observă că, spre deosebire de reclamantă, alți militari repartizați rezervei au beneficiat de această alocare fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Or, Curtea nu găsește, în speță, niciun motiv de natură să justifice o astfel de discriminare. 31. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 32. Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge de caracterul presupus inechitabil al procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. 33. Curtea amintește că litigiul fiscal nu intră sub incidența drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în pofida efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar în ceea ce privește situația contribuabililor ( Ferrazzini Italia [GC], n 44775/98, §§ 21-30, CEDH 2001 VII). 34. Prin urmare, acest litigiu este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie să fie respins în conformitate cu art. IV din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 36. Recurenta solicită, cu titlu de prejudiciu material, 20 983 de noi lei români (RON), adică 5 944 EUR (EUR), reprezentând valoarea reactualizată în funcție de rata inflației a celor 75 677 518 lei românești (ROL) reținuți cu titlu de impozit pe impozitul pe impozitul pe profit plătit în temeiul Legii nr. 138/99, la care se adaugă 8 682 RON (2 459 EUR), valoarea actualizată a celor 314 835 ROL percepute cu titlu de impozit pe ajutorul financiar acordat în temeiul Legii nr. 56/1992. De asemenea, recurenta solicită 16 648 RON (4 716 EUR) în baza unor dobânzi legale datorate pentru sumele menționate anterior, precum și 5 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Curtea subliniază că nu a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție, în ceea ce privește impozitarea alocației plătite în temeiul Legii 138/99. Statuând în echitate, în conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, Curtea apreciază că este necesar să se acorde recurentei 4 600 EUR pentru daune materiale. 39. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o stare de incertitudine și de suferință pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o remedia; Curtea consideră că suma de 1 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului său moral. Costuri și cheltuieli de judecată 40. reclamanta nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 1 la Convenție cu privire la partea din Õ privind impunerea alocației primite de reclamantă în temeiul Legii nr. 138/99 și o respinge Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție în partea sa privind impozitarea alocației primite de reclamantă în temeiul Legii nr. 138/99, luat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție, și inadmisibil pentru surplusul Ați spus că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția Adus că a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenția Dat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda lacunei restante la rata aplicabilă la data regulamentului 600 EUR (patru mii șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale decât de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 noiembrie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte