AFFAIRE AUREL RADU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

04.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 14+P1-1 - Interdiction de la discrimination (article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE AUREL RADU c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 2688/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 noiembrie 2008 DEFINITIVF 04/02/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Aurel Radu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 octombrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la originea cauza se află o cerere (n 26888/03) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Aurel Radu ( La 4 august 2003, în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale, reclamantul este reprezentat în faa Curii de către domnul Emilian Morel Burkea, avocat la București. Guvernul român (atuncul) este reprezentat de agentul său, dl Razvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. În septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Până în 2000, reclamantul era un agent al poliției de frontieră și avea statutul de militar. La cererea sa, la 31 martie 2000, a fost repartizat armatei de rezervă și pensionat anticipat. La alocarea sa în rezervă, în conformitate cu art. 31 din Legea 138 din 20 iulie 1999 (precum Legea nr. 138/99) În ceea ce privește salariile și alte drepturi ale armatei, reclamantului i s-a acordat o alocație corespunzătoare a douăzeci și două de solduri brute. În conformitate cu acest articol, alocația nu a fost impozabilă. În plus, în temeiul articolului 80 din Legea nr. 56 din 4 iunie 1992 ( 80/1999, reclamantul a primit un ajutor financiar de douăsprezece ori mai mare decât suma totală de bani . În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 31 alineatul (1) din Legea 138/99, la data plății acestei sume, Ministerul de Interne deduce suma corespunzătoare impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din Ordonanța nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit ( Prin urmare, ministerul a dedus ajutorul în cauză 16 169 570 ROL, adică suma corespunzătoare impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din ordonanța nr. 73/1999 menționată anterior. 10. Reclamantul sesizează tribunalul departamental din București cu privire la o acțiune împotriva Ministerului de Interne ( A se vedea hotărârea din 11 noiembrie 2002, Tribunalul a respins acțiunea. În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 31 alineatul (1) din Legea 138/99, instanța este de părere că, în momentul în care reclamantul fusese pensionat, ordinul nr. 73/1999 era în vigoare și că, prin urmare, alocația nu era exonerată de impozit. În ceea ce privește ajutorul financiar acordat în temeiul Legii nr. 56/1992, instanța a considerat că soldul integral Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârea definitivă din 25 februarie 2003, care, prin hotărârea definitivă din 25 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantului. Curtea apreciază, în ceea ce privește alocația de sprijin, că, în temeiul articolului (f) din ordonanța guvernului nr. 73/99 și din principiul general conform căruia orice venit este impozitat, ci a fost pe bună dreptate că dreptul la plata impozitului de către solicitant a fost impozitat. În ceea ce privește ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 56/1992, Comisia a considerat că soldul integral era, de fapt, soldul lunar net. II. DREPTUL ȘI PRACTIA INTERNE PERTINENTE 13. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă referitoare la alocarea prevăzută de Legea nr. 138/99 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale forțelor militare sunt descrise în Hotărârea Driha România 29556/02, Hotărârea din 21 februarie 2008, §§ 10-17.14. 56 din 4 iunie 1992 privind granița de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15. Spre deosebire de alocarea prevăzută de Legea nr. 138/99, ajutorul acordat în temeiul Legii privind frontiera la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește soldul lunar net, reclamantul susține că ajutorul financiar primit în temeiul legislației 138/99 și 56/1992 în momentul pensionării sale a fost supus în mod ilegal la plata impozitului pe profit, în lipsa recunoașterii articolului 1 din Protocolul nr. 1 care se citește astfel. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 17. În ceea ce privește ajutorul financiar acordat de solicitant în temeiul legii nr. 56/1992, Curtea constată că impozitarea sa era prevăzută de lege, cum ar fi cea interpretată în speă de instanele naionale. Spre deosebire de alocaia în cauză prin legea nr. 138/99, acest ajutor nu a ridicat o jurisprudență contradictorie la nivelul Curții Supreme de Justiție. În sensul Convenției, în ceea ce privește suma pe care o pretinde că a fost reținută în mod ilegal în temeiul Legii nr. 56/1992. 19. În consecință, această parte a spătarului este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 20. În ceea ce privește partea care rezultă din impozitarea alocației percepute în temeiul Legii nr. 138/99, Curtea constată că excepția guvernului este strâns legată de substanța uvei, astfel încât aceasta trebuie anexată la fond. 21. Pe de altă parte, Comisia constată că acest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În această hotărâre, Comisia a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1, luate separat și combinate cu art. 14 din Convenție. 23. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită. Ca și în cauza în cauză, Curtea consideră că art. 1 din Protocolul nr 1 se aplică în speă, dat fiind că, în temeiul dispozițiilor clare ale articolului 31 din Legea nr. 138/99, reclamantul avea dreptul să se aștepte ca alocația sa să fie scutită de impozit, astfel cum reiese din jurisprudența internă, în momentul în care a contestat impozitarea în cauză (cauza Driha menționată anterior, §§ 14-17). 24. Curtea consideră, de asemenea, că ingerința denunțată este în mod evident ilegală din punctul de vedere al dreptului intern (Driha) § 33) menționat anterior și, prin urmare, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. O astfel de concluzie o scutește de la a căuta dacă celelalte condiții prevăzute de dispozițiile articolului 1 menționat anterior au fost respectate (Driha menționat anterior, §§ 22-33). 25. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția de incompatibilitate rațională materie ridicat de guvern și concluzionează că a avut loc în speță o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ A ARTICOLULUI 14 DIN CONVENȚIA ÎN FAVOAREA ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 26. În plus, reclamantul se plânge că, având în vedere faptul că alți militari aflați în aceeași situație cu care au beneficiat de o alocație care nu face obiectul impozitului, a suferit o discriminare contrară articolului 1 din Protocolul nr 12 la Convenție. Curtea consideră că acest aspect trebuie examinat din perspectiva articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La art. 14 din Convenție există Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 27. Guvernul contestă această teză susținând că, în marea majoritate a cazurilor similare cu cele ale reclamantului, instanțele interne au reținut dreptul întemeiat al impozitării și că, în orice caz, reclamantul nu a indicat care ar fi temeiul presupusei discriminări. 28. Curtea consideră că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 29. Curtea nu a invocat niciun motiv care ar putea aduce la sine la o deviere de la concluzia la care a ajuns în cauza Driha (§§ 34-39). Ea reamintește că, în ceea ce privește art. 14 din Convenție, discriminarea constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care se justifică obiectiv și rezonabil, persoane plasate în situații comparabile (Wilis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDH 2002-IV). În plus, lista pe care o cuprinde art. 14 are caracter indicativ și nelimitativ (a se vedea Engel și altele, precum Țările de Jos, Hotărârea din 8 iunie 1976, seria A n 22, p. 30, § 72 și Rasmussen c. Danemarca, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, seria A n 87, p. 13, § 34). 30. Curtea observă că, spre deosebire de solicitant, alți militari repartizați rezervei au beneficiat de această alocare fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Or, Curtea nu găsește, în speță, niciun motiv de natură să justifice această discriminare. 31. Prin urmare, s-a încălcat art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 32. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de caracterul presupus inechitabil al procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. 33. Curtea amintește că instanța fiscală nu intră sub incidența drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în ciuda efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar asupra situației contribuabililor ( Ferrazzini Italia [GC], n 44775/98, § 21-30, CEDH 2001 VII). 34. În consecință, acest litigiu este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respins în conformitate cu articolul IV. PE APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 36. Reclamantul solicită, pentru prejudiciul material, 8 207 noi lei românești (RON), adică 2 324 EUR (EUR), reprezentând valoarea reactualizată în funcție de rata inflației de 29 599 212 lei românești (ROL) reținuți cu titlu de impozit pe impozitul pe alocația plătită în temeiul Legii nr. 138/99, la care se adaugă 4 483 RON (1 269 EUR), valoarea actualizată a celor 16 169 570 ROL percepute cu titlu de impozit pe ajutorul financiar acordat în temeiul Legii nr. 56/1992. Reclamantul solicită, de asemenea, 7 121 RON (2 017 EUR) cu titlu de dobânzi legale datorate pentru sumele menționate anterior, precum și 5 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Curtea subliniază că nu a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție, în ceea ce privește impozitarea alocației plătite în temeiul Legii 138/99. Statuând în echitate, în conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, Curtea apreciază că este necesar să se aloce reclamantului 1 800 EUR pentru daune materiale. 39. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o stare de incertitudine și de suferință pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o remedia; Curtea consideră că suma de 1 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului său moral. Costuri și cheltuieli de judecată 40. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratoriu 41. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 1 la Convenție cu privire la acea parte a Protocolului nr. 1 la convenție în partea sa privind impozitarea alocației percepute de solicitant în temeiul Legii nr. 138/99 și o respinge Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul Legii nr. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție în partea sa privind impozitarea alocației primite de reclamant în temeiul Legii nr. 138/99, luate în mod individual și combinate cu art. 14 din Convenție, și inadmisibil pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda de la Õ statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 800 EUR (mii de mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale decât de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 noiembrie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte