COMANDARI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr.

12224/05

depusă de Vasile și Dumitru COMANDARI

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 ianuarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 25 martie 2005,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate ca răspuns de către reclamanți,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanții, dl Vasile Comandari și dl Dumitru Comandari, sunt cetățeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anul 1974 și, respectiv, 1978 și care locuiesc în Bălți. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Ca rezultat al urmăririi penale ilegale a reclamanților, aceștia au intentat o acțiune civilă împotriva Guvernului și au solicitat compensarea prejudiciului moral.

Printr-o hotărâre definitivă din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Bălți a obligat Ministerul Finanțelor să plătească fiecărui reclamant câte 16,190 lei moldovenești. La 19 octombrie 2004, reclamanții au solicitat formal executarea acestei hotărâri judecătorești, iar sumele bănești le-au fost plătite la 14 septembrie 2005.

Reclamanții nu au informat Curtea despre executarea hotărârii judecătorești pronunțată în favoarea lor, nici prin corespondența ulterioară comunicării cererii. Curtea a aflat despre executarea hotărârii judecătorești din septembrie 2005 abia din observațiile Guvernului.

PRETENȚII

Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, că dreptul lor de acces la justiție a fost încălcat prin executarea întârziată a hotărârii judecătorești din 21 septembrie 2004.

ÎN DREPT

Reclamanții s-au plâns de executarea întârziată a hotărârii judecătorești din 21 septembrie 2004. Ei au invocat articolul 6 § 1 al Convenției și articolul

1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

Aceste articole, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1 al Convenției:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ...

într-un termen rezonabil ...

de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... .”

Articolul 1 al Protocolului

nr. 1 la Convenție

:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. ...”

În observațiile sale, Guvernul a prezentat o copie a dispoziției care confirma plata în favoarea reclamanților a sumei indicate în hotărârea judecătorească din 21 septembrie 2004. El a susținut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime ale violării Convenției.

Reclamanții au confirmat că li s-au plătit banii, însă au susținut că aceștia nu au fost plătiți într-un termen rezonabil.

Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea reclamanților a devenit executorie la 19 octombrie 2004 și a fost executată la 14 septembrie 2005, ceea ce a constituit mai puțin de unsprezece luni din ziua în care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Luând în considerație jurisprudența cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu,

Timofeyev v.

Russia

, nr. 58263/00, § 37, 23

octombrie 2003) și faptul că Ministerul Finanțelor s-a conformat integral prevederilor hotărârii judecătorești într-o perioadă relativ scurtă de timp, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un

„

termen rezonabil”. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi considerați ca cerând o diligență specială și o executare mai rapidă, Curtea constată că cererea nu relevă vreo aparență de violare a articolului 6 § 1 al Convenției sau a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (a se vedea, spre exemplu,

Osoian v. Moldova

(dec.), nr. 31413/03, 28

februarie 2006).

Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului

35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte