GLAVCEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr.

24246/05

depusă de Elena GLAVCEV

împotriva Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 ianuarie

2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 iunie 2005,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate în răspuns de către reclamant,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dna Elena Glavcev, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1959 și care locuiește în Comrat. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Reclamantul este un profesor școlar și este angajat formal în cadrul unei subdiviziuni locale a Ministerului Educației. Ca urmare a unui accident rutier ce a avut loc în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, reclamantul și-a pierdut parțial capacitatea de muncă. Deoarece angajatorul a refuzat să-i plătească compensații în conformitate cu legislația muncii, el a inițiat proceduri judiciare civile împotriva acestuia.

Printr-o decizie irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 9 februarie 2005, acțiunea reclamantului a fost admisă iar angajatorul acestuia a fost obligat să-i plătească lui 32,199 lei moldovenești (MDL) (2,301 euro (EUR) la acea dată).

Reclamantul a obținut titlul executoriu și a solicitat formal executarea hotărârii. Hotărârea judecătorească a fost executată la 21 iulie 2005.

Reclamantul nu a informat Curtea despre executarea hotărârii judecătorești pronunțată în favoarea sa, iar Curtea a aflat despre acest fapt abia din observațiile Guvernului.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de neexecutarea hotărârii judecătorești din 9

februarie 2005.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătorești din 9 februarie 2005. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție. Aceste articole, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... într-un termen rezonabil ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... .”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. ...”

În observațiile sale, Guvernul a prezentat Curții o copie a dispoziției care confirma plata în favoarea reclamantului a sumei indicate în hotărârea judecătorească din 9 februarie 2005. El a susținut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamantul nu poate pretinde că este victimă a violării Convenției.

Reclamantul a susținut că executarea nu a fost efectuată într-un termen rezonabil.

Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea reclamantului a devenit executorie la 9 februarie 2005 și a fost executată la 21 iulie 2005, adică șase luni mai târziu. Având în vedere jurisprudența sa cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu,

Timofeyev v. Russia

, nr. 58263/00, § 37, 23

octombrie 2003)

și faptul că hotărârea judecătorească a fost în întregime executată de către pârât într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un „termen rezonabil”. Din acest motiv, Curtea constată că cererea nu relevă vreo aparență de violare a articolului 6 § 1 al Convenției sau a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (a se vedea, spre exemplu,

Osoian v. Moldova

(dec.), nr. 31413/03, 28

februarie 2006).

Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului

35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte