GASITOI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 11623/05

depusă de Victor GAȘIȚOI

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 9 decembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:

Lech Garlicki,

Președinte,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 18 martie 2008,

Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât, prin care se solicită scoaterea cererii de pe rol, și răspunsul reclamantului la această declarație,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Victor Gașițoi, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1956 și care locuiește la Bălți.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl

R.

Zadoinov

, avocat din

Chișinău

.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Ca rezultat al urmăririi penale ilegale a reclamantului, el a intentat o acțiune civilă împotriva Guvernului și a solicitat compensarea prejudiciului moral.

Printr-o hotărâre definitivă din 18 aprilie 2001, Judecătoria Bălți a obligat Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantului 1,800 lei moldovenești (MDL) (159 euro (EUR)).

Hotărârea nu a fost executată nici până în prezent.

PRETENȚII

Reclamantul a pretins, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că, prin neexecutarea hotărârii

judecătorești

din 18 aprilie 2001, a fost încălcat dreptul său ca o instanță să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil, precum și dreptul său de acces la justiție.

ÎN DREPT

La 24 iunie 2008, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea reglementării chestiunilor abordate în cerere. În continuare, el a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol, în temeiul articolului 37 al Convenției.

Declarația prevede următoarele:

„

[Guvernul]:

Reclamantul a solicitat Curții să respingă propunerea Guvernului, pe motiv că el consideră suma propusă de Guvern insuficientă. În special, el a pretins că prejudiciul material ar trebui să constituie EUR 729, prejudiciul moral - EUR 2,500 iar costurile și cheltuielile - EUR 2,500.

Curtea observă că părțile nu au putut ajunge la o înțelegere privind condițiile reglementării amiabile a cauzei. Ea reamintește că, conform articolului 38 § 2 al Convenției, negocierile privind reglementarea amiabilă a cauzei sunt confidențiale și că articolul 62 § 2 al Regulamentului Curții mai prevede că nicio comunicare scrisă sau orală și nicio ofertă de reglementare făcută în cadrul acestor negocieri nu va putea fi menționată sau invocată în procedura contencioasă. Totuși, această declarație a fost făcută de Guvern în afara negocierilor de reglementare amiabilă.

Curtea notează că articolul 37 al Convenției prevede că

ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanțele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curții să hotărască scoaterea cererii de pe rol, în special:

„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.

Articolul 37 § 1

in fine

prevede următoarele:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o cere.”

Curtea mai notează că, în anumite circumstanțe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenției, în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor care rezultă din jurisprudența sa, în special din hotărârea

Tahsin Acar

(a se vedea,

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; și

Melnic v. Moldova

, nr.

6923/03, §§

22-25, 14

noiembrie 2006).

În ceea ce privește circumstanțele acestei cauze, Curtea notează că ea a specificat în câteva cauze caracterul și întinderea obligațiilor care revin statului pârât în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție în ceea ce privește obligația de a executa hotărârile judecătorești definitive (a se vedea, printre altele,

Prodan v. Moldova

, nr.

49806/99, ECHR 2004

‑

III (extracts);

Luntre and Others v. Moldova

, nr.

2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 și 21945/02, 15

iunie 2004). Atunci când Curtea a constatat o violare a acestor articole, ea a acordat o satisfacție echitabilă, mărimea căreia a depins de particularitățile specifice ale cauzei.

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a Guvernului, precum și suma compensației propuse (care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu sumele acordate de către Curte în cauze similare), Curtea consideră

că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (c))

(a se vedea, pentru principiile relevante,

Tahsin Acar

, citată mai sus, și

Meriakri v. Moldova

(radiere), nr. 53487/99, 1

martie

2005)).

Potrivit practicii standard în acest domeniu, suma despăgubirii, scutită de orice taxe care pot fi percepute, va fi plătită reclamantului în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea acestei decizii. În cazul neplății acestei sume în această perioadă de timp, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de întârziere, la care vor fi adăugate trei procente.

În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale nu îi cere continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

Prin urmare, cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de

prevederile declarației Guvernului pârât și de modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor la care s-a făcut referire în aceasta;

Decide

să scoată cererea de pe rolul său în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenției.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte