MALKOVA v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
MALKOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2009)
Reclamantul, Yelena Ivanovna Malkova, este un național ucrainean care s-a născut în 1943 și locuiește în Cherkasy. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului a fost victima unei infracțiuni care, în opinia ei, a fost ineficient investigată de către autoritățile interne. La 20 februarie 2002, reclamantul a notificat Consiliul Municipal Cherkassy că, începând cu 25 februarie 2002, va organiza o demonstrație de protest cu o singură persoană în fața clădirii Procurorului Regional Cherkasssy (denumit în continuare „Oficiul Procurorului”). La 21 februarie 2002, Consiliul Municipal Cherkassy a confirmat reclamantului că a avut dreptul să organizeze o demonstrație de protest la locul și ora specificată.
La 22 februarie 2002, Oficiul Procurorului a instituit o procedură în Curtea de District Prydnipravsky din Chekassy (denumită în continuare „Curtea de District”) pentru a interzice demonstrația de protest a reclamantului. În aceeași zi, dl L. și dl G., care erau oficialii Oficiului Procurorului, a sosit la domiciliu reclamantului, i-a dat convocarea la audiere și a propus să-i dea un ascensor la Curtea de District, în timp ce au fost programate audierea pentru acea zi. În aceeași zi Curtea de District, după examinarea cazului, a interzis demonstrația de protest a reclamantului. Curtea de District a susținut, în special, că demonstrația reclamantului, în cursul căruia ea plănuia să utilizeze un altavoastră, ar avea un efect negativ asupra lucrărilor funcționarilor din clădirea Procurorului, care investigau infracțiuni grave, interogheau martorii, suspecții și acuzați, inclusiv cei care au fost reținuți și escortați la clădire.
În plus, demonstrația ar devia ofițerii de poliție din sarcinile lor în alte părți ale orașului, care ar putea duce la pericolul ordinului public și la violarea drepturilor și libertăților altor cetățeni. La 28 mai 2002, Curtea Regională de Apel Chekassy (denumită în continuare „Curtea de Apel”), după apelul reclamantului, a susținut hotărârea Curții de District. La 16 aprilie 2003, Curtea Supremă a permis recursul reclamantului în casă, a anulat hotărârile instanțelor inferioare și a respins cererea Oficiului Procurorului. Curtea Supremă a declarat, în special, că este pentru celelalte autoritățile competente, dar nu pentru Oficiul Procuror, să invoce procedurile în cauză. La 18 august 2003, reclamantul a încheiat o procedură în Curtea de District, cerând compensarea pentru prejudiciile morale suportate ca urmare a acțiunilor presupuse ilegale ale Oficiului Procurorului.
Ea a afirmat că, la 22 februarie 2002, dl L. și dl G. au dus-o la Curtea de District și au promis s-o ducă înapoi acasă. Totuși, după audiere, nu și-au respectat promisiunea, în ciuda sănătății sale slabe, și ea a trebuit să meargă acasă prin transportul public, care și-a agravat boala. Reclamantul și-a încheiat, printre altele, decizia din 16 aprilie 2003 adoptată de Curtea Supremă. La 14 noiembrie 2003, Curtea de District a respins cererea reclamantului ca fiind neconvențiată, deținând, în special, faptul că reclamantul nu a fost forțat fizic sau psihologic de dl L. și dl G. să meargă cu ei la ședința instanței și nu s-au putut percepe nicio acțiune ilegală din partea dlui L. și a dlui G… Aceste constatări s-au bazat, printre altele, pe argumentele reclamantului care a confirmat la ședința de judecată că ea nu s-a certat cu domnul L. și cu domnul G. și a fost de acord voluntar să meargă cu ei la Curtea de District.
La 23 februarie 2004, în urma recursului reclamantului, Curtea de Apel a menținut hotărârea Curții de District, constatând că funcționarii Oficiului Procurorului nu au încălcat nici o legislație atunci când ei, după consimțământul reclamantului, au ajutat-o să meargă la Curtea de District. La 16 mai 2005, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului în cazare ca fiind nefondată. Extractul corespunzător al Constituției prevede următoarele: Cetățenii au dreptul de a strânge în mod pașnic fără arme și de a organiza întruniri, reuniuni, procesiuni și demonstrații, după notificarea în avans a organismelor de putere executivă sau a organismelor autoguvernamentale locale.
Restricții privind exercitarea acestui drept pot fi stabilite de o instanță în conformitate cu legea și numai în interesul securității naționale și al ordinului public, în scopul prevenirii tulburărilor sau crimelor, al protejării sănătății populației sau al protecției drepturilor și libertăților altor persoane.”
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.