Vyerentsov împotriva Ucrainei

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 20372/11 Oleksiy Oleksandrovych VYERENTSOV împotriva Ucrainei depusă la 21 martie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Oleksiy Oleksandrovych Vyerentsov, este un național ucrainean care s-a născut în 1973 și trăiește în Lviv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.M. Yavorskyy, un avocat practicant în Kiev. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 august 2010, reclamantul a notificat primarul orașului Lviv în numele unei ONG locale privind drepturile omului “Vartovi zakonu” de intenția lor de a deține un picket în fiecare marți, între orele 10:30 și ora 13:00, în apropierea clădirii Procurorului Regional Lviv de la 17 august 2010 la 1 ianuarie 2011. Scopul picketului a fost de a atrage atenția asupra problemei corupției în serviciul de urmărire penală.

Numărul de posibili participanți a fost declarat până la cincizeci de persoane. Din 5 octombrie 2010 Comitetul Executiv al Consiliului Municipal Lviv a căutat prin instanțe pentru a interzice acest picket. La 12 octombrie 2010, reclamantul a organizat, după cum a anunțat el la 17 August 2010, o assemblare pașnică în apropierea Procurorului Regional Lviv, între orele 11.30 și 12.40, a participat la picket la aproximativ 25 de persoane. Stăteau în picioare în fața clădirii Procurorului când poliția le-a spus că ar trebui să păstreze o distanță de cinci metri de clădire. Asta ar fi forțat pickerii să stea pe drum și să împiedice circulația traficului. După o discuție cu poliția, pickerii au traversat drumul și stăteau pe o gazonă de partea opusă a acestuia.

Cu toate acestea, poliția a spus pickerilor că ei nu pot sta pe gazon și ar trebui să se mute departe, ceea ce a însemnat starea din nou pe drum și împiedicarea fluxului de trafic, provocând blocaje temporare ale traficului. Imediat după aceea, reclamantul a fost chemat deoparte de doi ofițeri de poliție, au luat armele și l-au luat în direcția secției de poliție din apropiere. Unii declanșați au cerut ofițerii să le arate identificarea și au început să filmeze incidentul, apoi ofițerii au lăsat reclamantul să meargă. La 13 octombrie 2010, Curtea Administrativă Regională de la Lviv a acordat o cerere a Comitetului Executiv al Consiliului Municipal de la Lviv de a interzice deținerea picketelor preanunțate de ONG-ul solicitant începând cu 19 octombrie 2010. Decizia a fost atacată.

În aceeași zi reclamantul a fost invitat la secția de poliție, sub pretextul că nu a apărut la o audiere la care a fost convocat. La sosirea la secția de poliție din districtul Galitskyy la aproximativ ora 17:00, poliția a acuzat reclamantul de a fi comis o infracțiune administrativă la 12 octombrie în timpul picketului. Între ora 10 și ora 11 poliția a elaborat un raport privind infracțiunea administrativă. Reclamantul și-a telefonat avocatul, dar acesta din urmă nu a fost permis pe sediul secției de poliție. La ora 11 a fost plasat într-o celulă, unde a rămas fără mâncare până la ora 15 în ziua următoare, 14 octombrie 2010. La 14 octombrie 2010, înainte de a-l duce la instanță, poliția a elaborat un nou raport privind infracțiunile administrative.

La ora 15:00, reclamantul a fost dus la Curtea de District Galitskyy. În timpul ședinței, reclamantul nu a avut ocazia de a studia materialele de caz, de a obține reprezentarea unui avocat sau de a convoca sau de a interoga orice martor. Curtea a remarcat că picketul a fost reținut fără permisiunea și a constatat că reclamantul a comis infracțiunile administrative de nerespectare a unei ordine legale de către poliție și încălcarea procedurii de organizare și de deținere a unei adunări. A condamnat reclamantul la trei zile de detenție administrativă, începând cu ora 18:00, la 14 octombrie 2010. La ora 18:00, la 17 octombrie 2010, reclamantul a fost lansat. La 18 octombrie 2010, reclamantul a recurs împotriva hotărârii instanței din 14 octombrie 2010. La 27 octombrie 2010, Curtea Regională de Apel a respins apelul reclamantului.

„Drepturile și libertățile omului și cetățenilor afirmate de această Constituție nu sunt exhaustive; drepturile și libertățile constituționale sunt garantate și nu vor fi abolite. Conținutul și domeniul de aplicare al drepturilor și libertăților existente nu se va diminua în adoptarea noilor legi sau în modificarea legilor care sunt în vigoare.” art. 39 „Citățenii au dreptul de a se aduna în mod pașnic fără arme și de a organiza întruniri, reuniuni, procesiuni și demonstrații, după notificarea anterioară a organismelor executive și locale ale guvernului. Restricții privind exercitarea acestui drept pot fi stabilite de către o instanță în conformitate cu legea − numai în interesul securității naționale și al ordinii publice − în scopul prevenirii tulburărilor sau crimelor, al protejării sănătății populației sau al protecției drepturilor și libertăților altor persoane.

art. 92 „Se stabilește următoarele legi exclusiv în Ucraina: 1) drepturile și libertățile omului și cetățenilor; garanțiile acestor drepturi și libertăți; principalele sarcini ale cetățenilor ...” Capitolul XV Dispoziții tranzitorii “1.

Legile și alte acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentei Constituții se aplică în măsura în care acestea nu contravin Constituției Ucrainei.” Codul de infracțiuni administrative art. 185 Nerespectarea maliță a ordinului legal sau a cererii de către un ofițer de poliție, un membru al unui organism public de protecție a ordinului public sau a frontierei de stat, sau un ofițer militar „Rezoluție malefică a ordinului legal sau a cererii de către un ofițer de poliție care își îndeplinește sarcinile oficiale ... este pedepsită cu o amendă de opt până la cincisprezece ori cu venitul lunar minim sau cu o muncă corecțională de la una la două luni cu deducere de 20% din venituri; sau, în cazul în care, în circumstanțele particulare ale cazului și în ceea ce privește caracterul infractorului, aceste măsuri sunt considerate insuficiente, prin detenție administrativă de până la cincisprezece zile.” art. 185-1 Încălcarea procedurii de organizare și de desfășurare a congreselor, raliilor, procesiunilor de stradă și a demonstrațiilor „O încălcare a procedurii de organizare și de desfășurare a congreselor, raliilor, procesiunilor de stradă și a demonstrațiilor este pedepsită cu o reprimare sau cu o amendă de zece până la douăzeci și cinci de ori cu venitul minim lunar.

Aceleași acțiuni comitete în termen de un an de la aplicarea sancțiunilor administrative sau de către organizatorul adunării, raliului, procesiunilor rutiere sau demonstrației sunt pedepsite cu o amendă de douăzeci și sute de ori mai mică de venitul lunar minim sau cu o muncă corecțională de la una la două luni cu o deducere de 20% din venituri sau prin detenție administrativă de până la cincisprezece zile.” art. 185-2 Crearea de condiții pentru organizarea și deținerea de reuniuni, ralii, procesiuni de stradă și demonstrații în încălcarea procedurii stabilite „Provizarea de către funcționarii de imobiliare, de transport sau de mijloace tehnice sau crearea altor condiții pentru organizarea și deținerea de assemblări, raliuri, procesiuni de stradă și demonstrații în încălcarea procedurii stabilite este pedepsită cu o amendă de de douăzeci și sute de ori a venitului lunar minim.” Punctul 1 din art. 268 din Codul prevede, printre altele, , următoarele drepturi în ceea ce privește o persoană care este acuzată de răspundere administrativă: „O persoană acuzată de răspundere administrativă are dreptul să studieze documentele de caz, să dea explicații, să prezinte dovezi, să facă cereri și să aibă asistența unui avocat ... în timpul examinării cazului ...” Dreptul la un avocat în cadrul procedurii de infracțiune administrativă este garantat în continuare prin art. 271 din Codul.

Actul „pentru procedura de compensare a daunelor cauzate unui cetățean prin acțiunile ilegale ale organismelor de anchetă, autoritățile de investigare anterioară, procurorii sau instanțelor” din 1 decembrie 1994 (cu modificări) Secțiunea 1 „În conformitate cu dispozițiile prezentei legi, un cetățean are dreptul la compensare pentru daune cauzate de: (1) condamnarea ilegală, inculparea ilegală, arestarea ilegală și detenția, conducerea ilegală a cauzelor, confiscarea proprietăților în timpul anchetei și procesului, eliminarea ilegală a muncii (office) sau alte acțiuni procedurale care intervin în drepturile cetățenilor; (2) impunerea ilegală a arestării administrative sau a muncii corecționale, confiscarea ilegală a proprietăților, impunerea ilegală a amenzii; (3) desfășurarea ilegală a activităților de căutare și de confiscare prevăzute de Legile Ucrainei „pentru activitățile de căutare și de securizare”, „pentru baza juridică organizațională pentru combaterea crimei organizate” și alte acte juridice.

În cazurile indicate în partea 1 a prezentei secțiuni, daunele suportate sunt compensate integral, indiferent de vina funcționarilor organismelor de anchetă, a autorităților de investigație preliminară, a procurorilor sau a instanțelor.” Secțiunea 2 „Dreapta de compensare pentru daune în sumă și în conformitate cu procedura stabilită prin prezenta Lege apare în cazurile: (1) achitarea de către o instanță; (1-1) hotărârea unei instanțe sau a unei alte hotărâri de către o instanță (cu excepția unei hotărâri sau a unei hotărâri ale unei instanțe cu privire la remiterea cauzei pentru anchetă suplimentară sau pentru reexaminare) a faptului de acuzare ilegală, de arestare ilegală și deținere, a conducerii ilegale a unei cauze sau a confirmării proprietăților în timpul anchetei și procesului, a retragerii ilegale de la locul de muncă (office), a altor acțiuni procedurale care intervin cu drepturile cetățenilor sau a desfășurării ilegale a activităților de căutare și de confiscare; (2) încheierea unui caz penal din cauza lipsei de probă a comisiei unei infracțiuni, a lipsei de corpus delicti sau a lipsei de probe a participării acuzatului la comisie a infracțiunii; (3) refuzul de inițiere a procedurii penale sau de încheierea procedurii penale din motivele prevăzute la alin. (2) din partea 1 a prezentei secțiuni; (4) încheierea procedurii în legătură cu o infracțiune administrativă.

Dreptul de compensare a daunelor cauzate de activitățile de căutare și de confiscare menționate în secțiunea 1 din prezenta lege, desfășurată înainte de instituția procedurii penale, apare în cazurile prevăzute la punctul 1 alineatul (1) din partea 1 din secțiunea 1, sau în cazurile în care nu a fost luată nicio decizie privind instituirea procedurilor penale în termen de șase luni de la desfășurarea unor astfel de activități, ca urmare a căror activitate ... Hotărârea Curții Constituționale a Ucrainei din 19 aprilie 2001 a fost anulată” într-un caz privind notificarea în timp util a assemblărilor pașnice „1… Ministerul Internului Ucrainei a solicitat Curții Constituționale a Ucrainei cu o cerere de interpretare oficială a dispozițiilor articolului 39 din Constituția Ucrainei cu privire la notificarea în timp util a autorităților sau a autorităților locale a reuniunilor propuse, raliilor, marșelor și demonstrațiilor.

În această interpretare a legislației constituționale se remarcă faptul că, în temeiul articolului 39 din Constituția cetățenilor Ucrainei au dreptul de a se aduna pașnic fără arme și de a organiza reuniuni, reuniuni și demonstrații la notificarea anterioară a autorităților executive sau a organismelor guvernamentale locale. Cu toate acestea, se subliniază faptul că legislația actuală a Ucrainei nu stabilește un termen specific pentru informarea autorităților executive sau a guvernelor locale a acestor adunări propuse…

Curtea Constituțională hotărăște: Dispozițiile din prima parte a articolului 39 din Constituția Ucrainei privind notificarea în timp util a autorităților executive sau a autorităților locale a reuniunilor propuse, raliilor, marșelor și demonstrațiilor se înțeleg, conform interpretării menționate mai sus, însemnând că organizatorii unor astfel de reuniuni pașnice ar trebui să informeze autoritățile menționate mai sus cu privire la organizarea acestor assemblări în prealabil, adică, cu o notificare rezonabilă înainte de data în care acestea vor fi desfășurate.

Aceste dispoziții nu ar trebui să limiteze drepturile cetățenilor în temeiul articolului 39 din Constituția Ucrainei, ci ar trebui să servească ca garanție a acestor drepturi, oferind în același timp autorităților executive sau locale relevante posibilitatea de a lua măsuri pentru a asigura ordinea publică și de a proteja drepturile și libertățile altora, astfel încât cetățenii să poată organiza în mod liber reuniuni, reuniuni, marșe și demonstrații.

Definițiile termenilor specifice privind notificarea în timp util, în funcție de formele specifice ale adunării pașnice, numărul de participanți, locația și ora lor, sunt acoperite de reglementarea legislativă ...” Decretul Presidium al Supremului Sovietic al URSS din 28 iulie 1988 privind organizarea și organizarea reuniunilor, raliilor, marșelor de stradă și demonstrațiile în URSS Decretul stabilește procedura de căutare și acordare a permisiunii pentru organizarea și organizarea reuniunilor, raliilor, marșelor de stradă și demonstrațiilor. Nu a fost modificată de la adoptarea sa și este aplicabilă în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale Constituției menționate mai sus. La cererea unui deputat ucrainean, Ministerul de Justiție a trimis o scrisoare de informare unei ONG din Kyiv.

Textul acestuia poate fi găsit ca sursă de informații pe site-ul oficial al Parlamentului ucrainean. Partele relevante din scrisoarea citite după cum urmează: „... Ar trebui remarcat că legislația actuală privind organizarea și organizarea de demonstrații pașnice nu este perfectă. De exemplu, în prezent organizarea și conducerea unor demonstrații pașnice este reglementată prin decretul de presidiu al Supremului Soviet al URSS din 28 iulie 1988 N 9306 privind organizarea și organizarea reuniunilor, raliilor, marșurilor de stradă și demonstrațiilor în URSS (denumit în continuare „decretul”), care, în conformitate cu capitolul XV - Dispozițiile tranzitorii ale Constituției Ucrainei – este eficace în măsura în care nu contrazice Constituția Ucrainei.

Decretul de mai sus definit, în special, persoanele care au fost autorizate să contacteze organele executive ale satului, consiliului local și consiliului municipal pentru a le notifica propunerea de demonstrații pașnice; cerințe pentru conținutul acestor notificări; cerințe pentru organele executive ale satului, a rețelei și a consiliilor municipale pentru a asigura condițiile de desfășurare a unei demonstrații pașnice; etc. Astfel, cerințele privind organizarea și deținerea de demonstrații pașnice, durata perioadei de notificare care urmează să fie acordate organismelor executive sau locale, documentele care urmează să fie atașate la cererea de deținere a evenimentului, etc. nu sunt în prezent reglementate de lege … Având în vedere inadecvarea situației actuale a reglementării juridice a procedurii de organizare și de conducere a demonstrațiilor pașnice, care rezultă în probleme în aplicarea legii, deoarece normele juridice nu sunt formulate cu suficientă claritate și sunt supuse unei interpretări ambigue de către cei care doresc să recurgă la acestea (inclusiv organismele guvernamentale locale), numai reglementarea legislativă a procedurii de organizare și deținere a acestor demonstrații va elimina practicile negative care au apărut.

Datorită necesității de sprijin legislativ pentru aplicarea practică a dreptului menționat anterior definit de art. 39 din Constituția Ucrainei - să se aduneze în mod pașnic fără arme și să organizeze reuniuni, raliuni, demonstrații, picketuri și marșuri - Ministerul Justiției a redactat Legea Ucrainei privind organizarea și desfășurarea demonstrațiilor pașnice, care a fost prezentată de Guvernul Ucrainei la Verkhovna Rada din Ucraina (registrarea N 2450 din 6 mai 2008) și a fost aprobată de Parlament în prima sa lectură la 3 iunie 2009 ...” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că nu au existat motive pentru arestarea sa la 13 octombrie 2010. În plus, referindu-se la art. 5 § § § § § § § § § § § § § § § § , el plânge că arestarea sa a fost efectuată în încălcarea legislației interne și că a fost condus la secția de poliție sub un pretext fals.

În temeiul articolului 5 § 1 litera (a) el se plânge că instanța internă nu a luat în considerare momentul arestării sale efective și, prin urmare, a petrecut 26 de ore suplimentare în detenție. El susține, de asemenea, că, în contravenție cu art. 5 § 5, legislația internă nu prevede compensații pentru detenție ilegală în cazuri precum cele ale sale. Referindu-se la art. 6 § 1, reclamantul se plânge că hotărârile judecătorești în cazul său au fost nefondate și că instanța nu a răspuns la argumentele sale relevante. În plus, el nu a avut timp pentru a pregăti apărarea sa, pentru a examina martorii sau pentru a obține asistența unui avocat, astfel cum este garantat de art. 6 § § 3 literele (b), (c) și (d) din convenție.

În temeiul articolului 11 reclamantul se plânge că ingerința în dreptul său la libertatea de adunare pașnică nu a fost prescrisă de lege și nu a fost necesară într-o societate democratică. În conformitate cu articolele 7, 11 și 18 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost considerat vinovat de violarea procedurii de desfășurare a demonstrațiilor, în ciuda faptului că această procedură nu a fost clar definită în legislația internă. În sfârșit, el se plânge că nu a avut nici un remediu intern eficient pentru a contesta legalitatea arestării și detenției sale după expirarea perioadei de trei zile de arestare administrativă. El se referă la art. 13 luat coroborat cu art. 5 din Convenție în acest sens.

Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, arestarea sa a fost eliberată de arbitrare și bazată pe lege? Privarea de libertate a reclamantului între ora 17:00 și ora 18:00 se încadrează în alin. (c) din această dispoziție? Privarea de libertate a reclamantului între ora 16:16 Octombrie și ora 18:00 din 17 octombrie 2010 se încadrează în lit. (a) din această dispoziție? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerile de mai sus în temeiul articolului 5 § 1, conform articolului 13 din Convenție? Reclamantul are dreptul efectiv și executor de a beneficia de compensații pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește procedura de infracțiune administrativă împotriva reclamantului? Reclamantul a oferit timp și facilități adecvate pentru a pregăti apărarea, conform articolului 6 § 3 litera (b) din Convenție? A fost reclamantul în stare să se apere prin asistența juridică a propriei sale alegeri, conform articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție? A fost reclamantul capabil să examineze martorii împotriva lui și să obțină prezența martorilor în numele său, conform art. 6 § 3 lit. (d) din Convenție? 10. Actul al cărui reclamant a fost considerat vinovat constituie o infracțiune, astfel cum se prevede la art. 7 din Convenție?

În special, a fost o încălcare a procedurii de organizare și de desfășurare a congreselor, raliilor, procesiunilor și demonstrațiilor de stradă și procedura menționată în sine era clar prevăzută în lege? 11. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de reuniune pașnică, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? 12. Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 11 § 2?

FIFTH SECTION

Application no. 20372/11 Oleksiy Oleksandrovych VYERENTSOV against Ukraine lodged on 21 March 2011

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Mr Oleksiy Oleksandrovych Vyerentsov, is a Ukrainian national who was born in 1973 and lives in Lviv. He was represented before the Court by Mr V.M. Yavorskyy, a lawyer practising in Kyiv. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 17 August 2010 the applicant notified the Lviv City Mayor of behalf of a local human rights NGO “Vartovi zakonu” of their intention to hold a picket every Tuesday from 10.30 a.m. to 1 p.m. near the building of the Lviv Regional Prosecutor’s Office from 17 August 2010 to 1 January 2011. The aim of the picket was to draw attention to the issue of corruption in the prosecution service.

The number of possible participants was declared as up to fifty persons. From 5 October 2010 the Executive Committee of the Lviv City Council sought through the courts to ban the above picket. On 12 October 2010 the applicant organised, as he had announced on 17 August 2010, a peaceful assembly near the Lviv Regional Prosecutor’s Office between 11.30 a.m. and 12.40 a.m. About twenty-five persons took part in the picket. They were standing on the pavement in front of the building of the Prosecutor’s Office when the police told them that they should keep a distance of five metres away from the building. That would have forced the picketers to stand on the road and impede the flow of traffic. After some discussion with the police, the picketers crossed the road and stood on a lawn on the opposite side of it.

The police, however, told the picketers that they could not stand on the lawn and they should move away, which meant standing on the road again and impeding the flow of traffic, causing temporary traffic blockages. Immediately afterwards, the applicant was called aside by two police officers. They grabbed his arms and took him in the direction of the nearby police station. Some of the picketers requested the officers to show them their identification and started filming the incident; the officers then let the applicant go. On 13 October 2010 the Lviv Regional Administrative Court granted a request by the Executive Committee of the Lviv City Council to prohibit the holding of the pre-announced pickets by the applicant’s NGO as from 19 October 2010. The decision was appealed against.

On the same day the applicant was invited to the police station under the pretext that he had failed to appear at a court hearing to which he had been summoned. Upon arrival at the Galytskyy District Police Station at about 5 p.m., the police accused the applicant of having committed an administrative offence on 12 October during the picket. Between 10 p.m. and 11 p.m. the police drew up a report on the administrative offence. The applicant telephoned his lawyer, but the latter was not allowed onto the premises of the police station. At 11 p.m. the applicant was placed in a cell, where he remained without food until the 3 p.m. on the next day, 14 October 2010. On 14 October 2010, before taking him to the court, the police drew up a new report on the administrative offence.

At 3 p.m. the applicant was taken to the Galytskyy District Court. During the hearing the applicant had no opportunity to study the case-file materials, to obtain the representation of a lawyer or to summon or question any witnesses. The court noted that the picket had been held without permission and found the applicant guilty of committing the administrative offences of malicious disobedience of a lawful order by the police, and violation of the procedure for organising and holding an assembly. It sentenced the applicant to three days of administrative detention from 6 p.m. on 14 October 2010. At around 6 p.m. on 17 October 2010 the applicant was released. On 18 October 2010 the applicant appealed against the court’s decision of 14 October 2010. On 27 October 2010 the Lviv Regional Court of Appeal rejected the applicant’s appeal.

B. Relevant domestic law and practice

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was his arrest free from arbitrariness and based on law? 2. Did the applicant’s deprivation of liberty between 5 p.m. on 13 October and 6 p.m. on 14 October 2010 fall within paragraph (c) of that provision? 3. Did the applicant’s deprivation of liberty between 4 p.m. on 16 October and 6 p.m. on 17 October 2010 fall within paragraph (a) of that provision? 4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for the above complaints under Article 5 § 1, as required by Article 13 of the Convention? 5. Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?

6. Was Article 6 § 1 of the Convention under its criminal head applicable to the administrative-offence proceedings against the applicant? If so, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?