Poloz împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 42550/04, de către Vitaliy Pavlovich POLOZ împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 27 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători, Stanislav Shevchuk, judecător ad hoc și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 noiembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vitaliy Pavlovich Poloz, este un național ucrainean care s-a născut în 1973 și trăiește în Kherson.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Smetana, avocat practicant la Kherson. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zaytsev. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 mai 2002, poliția Kherson, în contextul unei „achiziții de test” (o operație sub acoperire), a cumpărat medicamente de la solicitant. La 17 mai 2002, reclamantul a fost arestat pentru traficul de droguri ilegale. La 25 iunie 2003, în urma procedurilor adversare în care reclamantul a fost reprezentat de un avocat, Curtea de district Komsomolsky din Kherson a condamnat reclamantul că a cumpărat, stocat și vândut ilegal droguri și l-a condamnat la șapte ani de închisoare.

La 13 ianuarie 2004, Curtea Regională de Apel Kherson a respins apelurile ca fiind nefondată. La 30 septembrie 2004, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului în cazare. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție că, în procedura penală împotriva sa, nu a primit o audiere echitabilă, deoarece nu a fost oferită o oportunitate de a pune la îndoială șase martori ai căror dovezi au fost utilizate împotriva sa. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 că judecătorii care au încercat cazul său lipsesc de independență și imparțialitate.

Prin o scrisoare din 21 mai 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 7 iulie 2008. Prin o scrisoare din data de 20 August 2008, trimis prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 7 iulie 2008 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 27 august 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. La 21 august, copia scrisoarea din 20 august 2008 a fost trimisă reclamantului prin postul înregistrat. Nici primirea de returnare, nici niciun răspuns de la reclamant nu a fost primit de către Curte. La 22 septembrie 2008, copia scrisoarea din 20 August 2008 a fost trimisă din nou reclamantului prin post înregistrat. Această scrisoare a fost transmisă la adresa reclamantului la 29 septembrie 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 42550/04 by Vitaliy Pavlovich POLOZ against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 27 January 2009 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, judges, Stanislav Shevchuk, ad hoc judge, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 November 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vitaliy Pavlovich Poloz, is a Ukrainian national who was born in 1973 and lives in Kherson. He was represented before the Court by Mr S. Smetana, a lawyer practising in Kherson.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 May 2002 the Kherson police, in the context of a “test purchase” (an undercover operation), bought drugs from the applicant. On 17 May 2002, the applicant was arrested for trafficking in illegal drugs. On 25 June 2003, following adversarial proceedings during which the applicant was represented by a lawyer, the Komsomolsky District Court of Kherson convicted the applicant of having unlawfully purchased, stored and sold drugs and sentenced him to seven years’ imprisonment. On 13 January 2004 the Kherson Regional Court of Appeal rejected the appeals as unsubstantiated.

On 30 September 2004 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal in cassation. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention that, in the criminal proceedings against him, he did not received a fair hearing in that he was not provided with an opportunity to question six witnesses whose evidence had been used against him. He further complained under Article 6 § 1 that the judges who were trying his case lacked independence and impartiality. THE LAW By a letter dated 21 May 2008 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 7 July 2008. By a letter dated 20 August 2008, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired on 7 July 2008 and that no extension of time had been requested.

The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 27 August 2008. However, no response has been received. On 21 August copy of the letter of 20 August 2008 had been sent to the applicant by registered post. Neither the return receipt nor any response from the applicant was received by the Court. On 22 September 2008 copy of the letter of 20 August 2008 had been again sent to the applicant by registered post. This letter was delivered at the applicant’s address on 29 September 2008. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President