AFFAIRE VOICULESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

03.02.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 2 - Droit à la vie (Volet procédural)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE VOICULESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA VOICULECU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 5325/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 februarie 2009 DEFINIF 03/05/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Voiculescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele; Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 ianuarie 2009, Renunță la hotărâre aici, adoptat la această dată procedural La data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 5325/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M. Anca Carmen Voiculê ( La 28 ianuarie 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( circumstanțele morții mamei sale, răsturnată de un camion militar prost întreținut în timp ce traversa strada în conformitate cu codul rutier, nu a fost efectiv. La 24 noiembrie 2005, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. DE FAPT, recurenta s-a născut în 1968 și locuiește în Brașov. La 25 martie 1998, mama reclamantei a fost răsturnată de un camion în timp ce traversa o intersecție și focul era verde pentru pietoni. Camionul aparținea unei unități militare și era condus de către Sergent D.D., care se deplasa dintr-o unitate militară în alta. Victima a decedat. Procesele-verbale întocmite de poliție la 25, 26 și 27 martie 1998, ca urmare a accidentului, au indicat o defecțiune a sistemului de frânare, faruri, lumini indicatoare de direcție și claxon. La 30 martie 1998, martorii au fost audiați de poliție. La 12 aprilie 1998, recurenta s-a plâns Ministerului Justiției de lentitudinea anchetei. 10. La 15 aprilie 1998, poliția a transmis dosarul la Parchetul militar al lui Brașov, competent să urmărească informațiile penale în acest caz. 11. La 27 aprilie 1998, reclamanta s-a constituit parte civilă și a adresat audierea a doi martori. 12. O expertiză din 16 septembrie 1998 a constatat că defectul sistemului de frânare a fost anterior accidentului, pe care nu l-a verificat la 25 martie 1998 înainte de plecarea camionului din unitatea militară și că, din cauza faptului că vehiculul a fost defect, verificarea sistemului de frânare și a claxonului au fost imperative în timpul revizuirilor tehnice ale camionului. În opinia expertului, camionul a fost angajat la răscruce în momentul în care focul portocaliu a trecut pe roșu și a fost condus la 36 km/h. Deoarece claxonul nu funcționa, D.D. a trecut prin cap prin Fereastra camionului pentru a avertiza pietonii care traversau strada cu lumina verde pe care el nu putea să frâneze. La expert concluzionează că, în măsura în care sistemul de frânare și claxonul nu funcționau, accidentul nu ar fi putut fi evitat. 13. La 27 noiembrie 1998, procurorul însărcinat cu ancheta a dat dreptul la obiecțiile formulate de inculpați împotriva competenței și a solicitat o noul raport, care i-a fost prezentat la 10 august 1999. Al doilea expert a considerat că este posibil ca sistemul de frânare să fi funcționat cu un anumit grad de eficiență imposibil de determinat înainte de intrarea camionului în intersecție, și că activarea bruscă și puternică a frânei ar fi condus la o funcționare defectuoasă. De asemenea, s-a estimat că accidentul ar fi putut fi evitat dacă sistemul de frânare ar fi fost verificat în timpul revizuirilor tehnice ale vehiculului. 14. Între 15 aprilie 1998 și 12 mai 2000, parchetul a auzit D.D. de cinci ori, precum și martori și salariați din aceeași unitate militară ca și . . 15. La 12 mai 2000, Parchetul militar Brașov a trimis înapoi în fața Tribunalul, al șefului omucidere involuntar, D.D. și P.D., sergentul care, potrivit jurnalului de bord al camionului, a efectuat revizuirea tehnică a acestuia la 23 ianuarie 1998 fără a verifica sistemul de frânare. 16. La 8 iunie 2000, recurenta a confirmat în fața Tribunalului constituirea sa de părți civile 17. Printr-o hotărâre din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Militar din Cluj a retrimis cauza procurorului militar pentru informații suplimentare. El a considerat că organele de inculpat trebuiau să identifice persoana care, conform jurnalului de bord, efectuase la 5 martie 1998 ultima revizuire tehnică și persoana care ar fi trebuit să verifice starea tehnică a camionului. Dimineața din 25 martie 1998, înainte de plecarea sa din unitatea militară. În măsura în care sergentul P.D. nega că a efectuat efectiv revizuirea tehnică din 23 ianuarie 1998, Tribunalul a dispus, de asemenea, o anchetă privind veridicitatea informațiilor conținute în jurnalul de bord cu privire la această revizuire. Prin hotărârea din 8 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial din București a respins recursul la Parchetul Militar împotriva hotărârii din 9 ianuarie 2001. 18 Procurorul a reînceput urmărirea penală, i-a reauzit pe acuzați și pe martori și a ordonat o nouă expertiză a camionului 19. Această a treia expertiză, datată 28 septembrie 2001, a confirmat în întregime dinamica accidentului, astfel cum a fost realizat de către instanța din 16 septembrie 1998. Potrivit expertului, camionul s Două precedente, că sistemul de frânare n mai fusese verificat începând cu 12 noiembrie 1993, în lipsa unui ordin din partea Ministerului de Interne care impunea o verificare detaliată a sistemului de frânare o dată la doi ani. Ca și colegii săi, el a considerat că această operațiune ar fi trebuit efectuată în timpul revizuirii tehnice din 23 ianuarie 1998 și că o simplă inspecție vizuală nu a permis identificarea defecțiunilor sistemului de frânare. 20. La 3 aprilie 2002, Parchetul militar Brașov a decis clasificarea cauzei pe motiv că revizuirea tehnică din 23 ianuarie 1998 nu ar fi permis detectarea funcționării defectuoase a sistemului de frânare și că informațiile false privind revizuirea din 5 martie 1998 ar fi fost înregistrate în jurnalul de bord al camionului, fără intenția de a aduce atingere, de către o terță parte, P.M. 21. La 11 iulie 2002, Parchetul militar din apropierea tribunalului militar teritorial din București a primit plângerea reclamantei și a trimis cauza la Parchetul militar Brașov pentru informații suplimentare. 22. La 10 aprilie 2003, după ce i-a auzit din nou pe inculpați și 11 martor, Parchetul militar Brașov a decis clasarea cazului. El a considerat că situația ar putea duce la o reparație în virtutea răspunderii delictuale. 23. La 14 august 2003, Parchetul militar din apropierea tribunalului militar teritorial din București a dat din nou dreptul la plângerea reclamantei și a trimis cauza la Parchetul militar Brașov pentru informații suplimentare. 24. La 27 octombrie 2003, Parchetul militar din Brașov a luat o noutate. La 27 septembrie 2004, tribunalul militar teritorial din Brașov a informat reclamanta, printr-o simplă scrisoare nemotivată, că plângerea sa fusese respinsă. 25. Recurenta a înaintat la Tribunalul Militar din Cluj o plângere împotriva hotărârii de nejudecare. La 31 martie 2005, plângerea sa a fost declarată inadmisibilă printr-o hotărâre care a fost ulterior confirmată definitiv, la 13 octombrie 2005, la cererea recurentei, de către Tribunalul Militar Teritorial de la București. Recurenta a afirmat că ancheta privind circumstanțele morții mamei sale nu a fost efectivă. Aceasta se referă în esență la art. 2 din Convenție, astfel cum s-a exprimat Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) Despre admisibilitate 27. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fondul Tezei părților 28. Guvernul subliniază faptul că ancheta a început la inițiativa autorităților imediat după accident și că toate dovezile potențial utile au fost colectate și examinate și indică faptul că ancheta a fost efectuată în mod obiectiv și fără ca calitatea părților să aibă vreo influență asupra evoluției sale. 29. Recurenta contestă poziția guvernului și susține că ancheta nu s-a desfășurat cu cele mai bune intenții, având în vedere în special faptul că martorii au fost reinstaurați de mai multe ori și că au fost efectuate trei expertize privind același obiect. Lipsa anchetei, instanțele au trebuit să retrimite cazul procurorului, care i-a refuzat în mod constant accesul la acesta și care, de asemenea, arată că a trebuit să atace în repetate rânduri hotărârile de nejudiciare și subliniază că, deși procurorul superior i-a dat câștig de cauză, procurorul în cauză și-a menținut decizia inițială de fiecare dată. Curtea reamintește că art. 2 alin. (1) impune obligația de a asigura dreptul la viață prin instituirea unei legislații penale concrete care să descurajeze comiterea de prejudicii asupra persoanei și care să se bazeze pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, a reprima și sancționa încălcările acesteia. Această obligație necesită, prin implicare, ca o anchetă oficială efectivă să fie efectuată atunci când o persoană își pierde viața. Scopul esențial al acestei anchete este de a asigura punerea în aplicare efectivă a legilor interne care protejează acest drept. obligația nu de rezultat, ci de mijloace; prin urmare, autoritățile trebuie să ia măsurile care le-au fost accesibile în mod rezonabil pentru a se asigura că dovezile referitoare la incident sunt colectate. 31. Orice deficiență a anchetei care îi slăbește capacitatea de a stabili cauza decesului sau responsabilitățile riscă să facă să se tragă concluzia că aceasta nu îndeplinește acest standard. O cerință de promptitudine și de diligență este implicită în acest context (a se vedea în special Havva Dudu Esen Turcia, nr 45626/99, § 46-48, 20 iunie 2006, Pereira Henriques c. Luxemburg, nr 60255/00, § 56-60, 9 Mai 2006, Hugh Jordan c. Regatul Unit, nr. 24746/94, § 108, 136-140, CEDH 2001 III (extracturi) și Mahmut Kaya c. Turcia, nr 2253/93, §106-107, CEDH 2000 III). 32. În acest caz, informația judiciară a început la 25 martie 1998 și nu a fost închisă decât la 13 octombrie 2005, respectiv șapte ani și șapte luni mai târziu. Constituirea unei părți civile a reclamantei, fără ca problema răspunderii accidentului care a dus la decesul mamei persoanei căreia i-a fost adresată cererea să fie elucidată, inclusiv sub aspectul răspunderii obiective a autorităților militare, ceea ce pune la îndoială posibilitatea ca aceasta să obțină despăgubiri pentru prejudiciul suferit (Moldian c. România (n, n) 4318/98 și 64320/01, §§ 119-120, CEDO 2005 VII (extracturi) 33. Curtea consideră că durata anchetei și trimiterile repetate datorate modului în care aceasta se află sunt imputabile autorităților. În plus, în circumstanțe precum cele din speță, în care nu se contestă faptul că accidentul a fost cauzat de un camion militar condus de un militar în exercitarea funcțiilor sale, s-ar fi putut aștepta la o mai mare rigurozitate din partea autorităților în ancheta lor privind cauzele și căutarea persoanelor responsabile. 34. La rândul său, recurenta a dat dovadă de diligență fără a abuza de căile de atac puse la dispoziția sa, iar plângerile sale repetate împotriva deciziilor de nejudiciare au fost toate primite. În plus, deși eficacitatea anchetei trebuie să fie asigurată de autorități și nu să se bazeze pe vigilența părții civile, Curtea ia notă de faptul că reclamanta a contestat în fața instanțelor hotărârea de nejudiciare de îndată ce acțiunea a devenit efectivă, la 1 ianuarie 2004 (Dumitru Popescu c. România (n , n 49234/99, §§ 43-45, 26 aprilie 2007). 35. Curtea arată în cele din urmă că, la momentul faptelor, procurorii militari erau, la fel ca și inculpații, militari desactivați și că, în această calitate, făceau parte din structura militară bazată pe principiul subordonării ierarhice. Or, având în vedere în special faptul că Șoferul camionului se afla în exercitarea funcțiilor sale, această legătură instituțională este tradusă, în speță, printr-o lipsă de independență și de imparțialitate a procurorului militar în prelucrarea anchetei (a se vedea mutatis mutandis Barbu Anghelescu c. România, n 46430/99, § 67, 5 octombrie 2004 Bursuc c. România, n 42606/98, § 107, 12 octombrie 2004; și Mantog c. România , nr. 2893/02, § 69-70, 11 octombrie 2007). 36. Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că o investigație judiciară desfășurată în speță nu poate trece pentru că a fost efectivă. Prin urmare, există în speță o încălcare a articolului 2 din Convenție sub aspectul său procedural. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 37. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . 500 EUR (EUR) pentru cheltuielile funerare, precum și 50 000 EUR pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 39. În ceea ce privește rambursarea cheltuielilor funerare și anunță că familia victimei a primit după accident un ajutor de 8 600 000 lei românești (ROL) din partea statului și 8 000 În plus, consideră că pretențiile recurentei privind prejudiciul moral sunt excesive și se referă la jurisprudența Curții în această privință. 40. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere (Pereira Henriques, § 94 și Hugh) Jordan , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , 500 EUR pentru cheltuielile de procedură internă; pentru a-și susține cererile, Comisia prezintă, printre altele, chitanțe care atestă plata a 9 300 000 ROL avocatului în perioada 1998-2002 și documente justificative privind taxele poștale în valoare de 1 049 529 ROL. 42. Guvernul consideră că onorariile de avocat pe care reclamanta le-a justificat sunt de 342 EUR și solicită Curții să nu acorde decât cheltuielile reale, necesare și rezonabile. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată numai în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR, indiferent de costuri, iar în cazul în care aceasta este acordată recurentei. Interese moratoriu 44. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume trebuie să fie convertite în moneda landului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (quinze mii de euro), pentru daune morale, plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit; și (ii) 500 EUR (cinci cenți EUR), pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 3 februarie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte