Reclamantul, dl Adam Kauczor, este un cetățen polonez care s-a născut în 1967 și trăiește în Siemianowice. La 9 februarie 2000, reclamantul a fost arestat. La 10 februarie 2000, Curtea de District Katowice (Sād Rejonowy) l-a retras în custodie cu suspiciune de crimă. Această decizie a fost susținută de Curtea Regională Katowice (Sād Okręgowy) la 1 martie 2000. Detenția anterioară a reclamantului a fost ulterior prelungită de hotărârile Curții Regionale de la Katowice din 25 aprilie 2000, 3 iulie 2000 (deținută de Curtea de Apel de la Katowice (Sād Apelacyjny) la 2 august 2000) și 23 aprilie 2001. Între timp, la 21 iunie 2000, reclamantul a fost inculpat pentru crimă și deținerea ilegală de arme. Procurorul a solicitat ca treizeci și patru martori să fie auziți de instanța de judecată și mărturiile unui alt sute și patru martori să fie citite la proces. Prima audiere a fost programată la 28 decembrie 2000. Totuși, s-a suspendat din cauza absenței unui martor cheie. Aproximativ douăzeci de audieri au fost anulate sau suspendate fie din cauza absenței avocatului reclamantului, fie a convocat martori, fie din cauza bolii unui judecător. 10. La 26 noiembrie 2001, Curtea Regională Katowice a hotărât să prelungească detenția reclamantului până la 30 aprilie 2002. Cu toate acestea, această decizie a fost modificată de decizia Curții de Apel a lui Katowice din 19 decembrie 2001. Curtea de Apel Katowice a convenit să continue detenția reclamantului, dar numai până la 9 februarie 2002 s-a considerat că instanța de primă instanță nu mai este competentă să prelungească măsura preventivă, deoarece durata detenției reclamantului era pe cale să ajungă la termenul legal de doi ani prevăzut la art. 263 § 3 din Codul de Procedură Penală (Kodeks postępowania karnego). 11. Între 2001 și 2003, instanța a ținut o audiere la fiecare două sau trei luni. 12. În acest timp, detenția reclamantului a fost prelungită de decizia Curții de Apel din 6 februarie 2002 (confirmată de aceeași instanță la 13 martie 2002), 15 mai 2002 (reținută la 23 octombrie 2002), 23 octombrie 2002 (reținută la 12 martie 2003), 12 martie 2003 (reținută la 23 aprilie 2003). 13. La 21 mai 2003, procesul reclamantului a început de novo, deoarece raportorul judecător s-a retras. 14. Prima audiere programată la 5 iulie 2003 a fost suspendată din cauza absenței unui martor-cheie și a unuia dintre judecători laici. 15. De la începutul anului 2004 până la mijlocul anului 2005 instanța a avut loc în medie o audiere pe lună. 16. La 16 septembrie 2005, Președintele Secțiunii Penale (przewodniczācy wydziału) a ordonat programarea audierilor mai des decât o dată pe lună. 17. În 2006 Curtea a programat douăzeci și trei de audieri, dintre care unsprezece nu au avut loc. Se pare că între ianuarie și octombrie 2007 Curtea a programat nouă audieri. 18. Între timp, deținerea reclamantului a fost prelungită de hotărârile Curții de Apel din 23 iulie 2003 (reținută la 27 august 2003), 26 noiembrie 2003 (reținută la 17 decembrie 2003), 18 februarie 2004 (reținută la 17 martie 2004), 11 august 2004 (reținută la 25 august 2004), 24 noiembrie 2004 (reținută la 5 ianuarie 2005), 16 martie 2005 (reținută la 20 aprilie 2005), 27 iulie 2005 (reținută la 10 august 2005), 19 octombrie 2005 (reținută la 23 noiembrie 2005), 25 ianuarie 2006 (reținută la 22 februarie 2006), 19 aprilie 2006 (reținută la 19 mai 2006), 19 iulie 2006 (reținută la 23 august 2006), 25 octombrie 2006 (reținută la 15 noiembrie 2006), și 24 ianuarie 2007. 19. Instanțele interne au justificat detenția anterioară a reclamantului în faza sa inițială prin existența unor dovezi puternice împotriva reclamantului și probabilitatea impusă o penalitate severă, precum și prin necesitatea de a asigura calea corectă a procedurii. Acestea din urmă au fost derivate din faptul că au existat suspiciuni că reclamantul a fost ajutat la comiterea infracțiunii acuzate și că presupusii complici au fost căutați de către autoritățile. În acel timp au fost auziți numeroși martori și a avut loc o paradă de identificare. 20. În etapa ulterioară a detenției reclamantului, autoritățile s-au bazat pe complexitatea cazului ca motiv pentru extinderea măsurii. De asemenea, s-a subliniat faptul că multe dintre audierile în instanță programate nu au avut loc din diferite motive obiective, cum ar fi boala unui judecător, cererea reclamantului de retragere a unui judecător, absența martorilor sau a reclamantului însuși, precum și dificultățile în obținerea raportului experților balistici forense, astfel cum a solicitat reclamantul la o etapă avansată a procedurii. 21. La 11 decembrie 2007, Curtea Regională Katowice a hotărât să ridice măsura preventivă și să elibereze reclamantul. La o dată neespecificată, decizia a fost susținută de Curtea de Apel Katowice. 22. Cazul este în prezent așteptat în fața Curții Regionale Katowice ca instanță de primă instanță. 23. La o dată neespecificată în 2006, reclamantul a depus o plângere cu privire la o lungime necorespunzătoare a procedurilor în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). 24. La 25 octombrie 2006, Curtea de Apel Katowice a respins plângerea. Deși instanța a examinat întreaga lungime a procedurii, a afirmat că nu a existat nici o inactivitate sau întârziere nejustificată din partea instanței competente. S-a observat că până în aprilie 2003, instanța se ocupase rapid de acest caz și nu a existat nici o perioadă de inactivitate. A fost recunoscut că procedura a fost obstrucționată atunci când a trebuit să fie deschisă de novo și a trebuit să fie atribuit un nou raportor judecător. Curtea a subliniat că de la sfârșitul anului 2003 până la sfârșitul anului 2006 au fost programate peste cincizeci de audieri. Faptul că unele dintre ele au fost anulate a fost atribuit unor factori obiective, cum ar fi absența unui judecător laic, boala unui judecător președinte sau absența avocatului reclamantului. În cele din urmă, s-a subliniat că cazul a fost de natură complexă și, în plus, că reclamantul însuși a contribuit la întârziere din cauza cererilor sale multiple de noi dovezi de a fi admise. 25. Codul de procedură penală din 1997, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1998, definește detenția preliminară (aresztowanie tymczasowe) una dintre așa-numitele „mesure preventive” (środki zapobiegawcze). Celelalte măsuri sunt cauțiunea (poręczenie majātkowe), supravegherea poliției (dozór policyji), garanția unei persoane responsabile (poręczenie osoby godnej zaufania), garanția unei entități sociale (poręczenie społeczne), interzicerea temporară a acționării într-o anumită activitate (zawieszenie oskarżonego w określonej działalności) și interzicerea părăsirii țării (zakaz opuszczania kraju). art. 249 § 1 stabilește motivele generale de impunere a măsurilor preventive. Prezenta dispoziție menționează: „Poate fi impuse măsuri preventive pentru a asigura conduita corectă a procedurii și, în mod excepțional, pentru a preveni, de asemenea, comiterea unei infracțiuni grave a unui acuzat; acestea pot fi impuse numai dacă dovezile colectate demonstrează o probabilitate semnificativă că un acuzat a comis o infracțiune.” art. 258 menționează motivele de detenție preliminară. Aceasta prevede, în măsura în care este relevantă: „1. În cazul în care: (1) există un risc rezonabil ca un acuzat să se ascundă sau să se ascundă, în special în cazul în care identitatea sa nu poate fi stabilită sau atunci când nu are locuință permanentă [în Polonia]; (2) există un risc rezonabil că un acuzat va încerca să induce [testige sau codefendante] să dea mărturie falsă sau să obstrugă cursul corect al procedurii prin alte mijloace ilegale; 2. În cazul în care un acuzat a fost acuzat de o infracțiune gravă sau de o infracțiune de comisie a căror comisie ar putea fi responsabil cu o condamnare maximă legală de cel puțin 8 ani de închisoare, sau în cazul în care o instanță de primă instanță l-a condamnat la cel puțin 3 ani de închisoare, nevoia de a continua deținerea pentru a asigura buna desfășurare a procedurii poate fi bazată pe probabilitatea ca o penalitate severă să fie impusă.” Dispozițiile privind detenția preventivă se bazează pe preceptul că detenția preventivă, cea mai extremă dintre măsurile preventive, nu ar trebui impuse dacă sunt adecvate măsuri mai lenești. art. 257 menționează, în măsura în care este cazul: „1. Detenția preliminară nu se impune dacă o altă măsură preventivă este suficientă.” art. 259 § 1 citim: „1. În cazul în care nu există motive speciale pentru contrariul, se ridică detenția preliminară, în special în cazul în care privarea unui acuzat de libertate ar fi: (1) să-și pună în pericol grav viața sau sănătatea; sau (2) să implice consecințe excesiv de dure pentru acuzat sau familia sa.” art. 259 § 3 prevede: „Intenția preliminară nu se impune dacă o infracțiune atrage pedeapsa de închisoare de cel puțin un an.” art. 259 § 4 prevede că normele prevăzute la art. 259 § 3 nu se aplică atunci când acuzatul încearcă să evite justiția, atunci când el încearcă în mod persistent să respecte citațiile sau atunci când identitatea sa nu poate fi stabilită. O descriere mai detaliată a dreptului intern și a practicii judiciare relevante privind impunerea detenției preliminare, motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte „mesure preventive” sunt prezentate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia, nr. 31330/02, §§ 2733, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, §§§ 2223, 4 august 2006. 26. La 24 iulie 2006, Curtea Constituțională poloneză, care a examinat împreună două plângeri constituționale (skarga konstytucyjna) depuse de fostii deținuți, a declarat art. 263 § 4 din Codul de Procedință Penală neconstituțională în măsura în care se referă la etapa de investigare a procedurilor penale (nr. SK 58/03). Dispoziția în cauză prevede că măsura de detenție ar putea fi prelungită mai mult de doi ani dacă procedura preliminară nu ar fi putut fi încheiată din cauza „obligațiilor importante” care nu ar fi putut fi depășită. Dispoziția în cauză nu a stabilit nici un termen legal pentru prelungirea măsurii de detenție. Curtea Constituțională a considerat că dispoziția impușită, prin imprecizia și formularea sa largă, ar putea duce la decizii arbitrare ale instanțelor privind detenția anterioară și, prin urmare, ar încălca esența drepturilor și libertăților constituționale. Curtea Constituțională a stat că prevederea neconstituțională trebuie abrogată în termen de șase luni de la data publicării hotărârii în Jurnalul de Legi (Dziennik Ustaw). 27. Ca urmare a hotărârii Curții Constituționale, art. 263 § 4 din Codul de Procedință Penală a fost modificat după cum urmează: „Detenția preliminară se prelungește dincolo de perioada prevăzută la alineatele (2) și 3, numai de către instanța de recurs în a căror jurisdicție se desfășoară procedura, după o procedură de la instanța în care este în așteptare cazul, și în etapa de anchetă, la o procedură de la autoritățile competente în cauză. Acest lucru se poate face dacă este considerat necesar în legătură cu suspendarea procedurii penale, în legătură cu acțiunile care vizează stabilirea sau confirmarea identitatii acuzatului, observarea psihiatrica prelungită a acuzatului, pregătirea prelungită a unui aviz al unui expert, efectuarea unei acțiuni de probă într-un caz deosebit de complicat sau conducerea acestora în străinătate, sau protragerea intenționată a procedurii de către acuzat.” Cu toate acestea, la art. 263 litera (a) a se adaugă o nouă dispoziție: „Curtea de recurs, în competența căreia se desfășoară procedurile, poate, de asemenea, la o propunere de la instanță înainte de care se petrece acest caz, să ordone prelungirea deținere pe o perioadă fixată, depășită cea specificată la alineatul (3), din cauza altor obstacole importante ale cărorării nu au fost posibile.” Amendamentul de mai sus a fost adoptat la 12 ianuarie 2007 și a intrat în vigoare la 16 februarie 2007 (Journalul Legilor din 2007, nr. 20, punctul 116). 28. În cadrul procedurii dinaintea Comitetului de Miniștri (a se vedea punctul 34 mai jos) Guvernul polonez a furnizat date statistice privind numărul și durata detențiilor preliminare ordonate într-un an dat de instanțe interne. Potrivit acestor statistici, în 2005 numărul total de cazuri în care a fost ordonată de către instanțe regionale a fost de 3.833. Acest număr a constituit 30% din cazurile în care măsura a durat între 12 și 24 de luni și 23% din cazurile în care măsura a depășit doi ani. În 2006, numărul total al cazurilor în care a fost ordonată de către tribunale de district a fost de 4000. Acesta a constituit peste 33 % din cazurile în care măsura de detenție a durat între 12 și 24 de luni și peste 21 % din cazurile în care măsura a depășit doi ani. Instanța de district a ordonat detenția anterioară în 7.635 de cazuri în 2005 și 7.632 de cazuri în 2006. În ambele ani, în aproximativ 12% din cazuri, măsura de detenție a durat între douăsprezece și douăzeci și patru de luni și în aproximativ 2,5% de-a lungul doi ani. 29. La Hotărârea Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 1223, CEHR 2005V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), CEHR 2005VIII, și hotărârea sa în cazul Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, §§ 3446, CEHR 2005V. 30. În plus față de noul articol 263 § 4 din Codul de Procedință Penală (a se vedea punctul 27 mai sus) noi amendamente, destinate raționalizării procedurilor penale, au intrat în vigoare la 20 iunie 2007 (Legea din 9 mai 2007 privind modificările Codului de Procedință Penală; Jurnalul Legilor din 2007, nr. 99, punctul 664; Ustawa o zmianie ustawy - Kodeks postępowania karnego oraz niektórych innych ustaw). Aceste amendamente au consolidat competențele autorităților de a disciplina participanții. În special, nou adăugat art. 285 § § l litera (a), care se aplică în faza investigativă și judiciară a procedurii penale, îi dă posibilitatea unei instanțe de judecată să impună o amendă de până la 10.000 de zloți polonezi (PLN) unui avocat de apărare sau un reprezentant al unei părți care nu a ascultat citarea autorității care desfășoară procedura sau care, fără aprobarea autorității competente, a părăsit locul procedurii înainte de a fi finalizate. În plus, noul articol 117 litera (a) a intrat în vigoare la 20 iunie 2007. Potrivit acestei dispoziții, este suficient dacă unul dintre avocații apărării sau reprezentanții unei părți (care are mai mult de un avocat sau reprezentant al apărării) este prezent în fața autorității pentru a continua cazul. 31. A fost introdus un alt amendament, care împiedică obstrucția procedurii, la art. 378 § 1 din Codul de Procedură Penală. În conformitate cu noua dispoziție, un tribunal de judecată numește ex officio un avocat de apărare în cazul în care acuzatul și-a respins avocatul sau avocatul însuși și acuzatul nu a desemnat un nou avocat de apărare. Din episoadele anterioare, în astfel de situații, Curtea a trebuit să stabilească un termen pentru a alege un nou avocat de apărare și numai după acest timp s-a scurs, ar putea instanța acționează ex officio. 32. Potrivit informațiilor furnizate de guvernul polonez Comitetului de Miniștri (a se vedea punctul 28 de mai sus și punctul 34 de mai sus), în plus, instanțele poloneze de proces și autoritățile judiciare au întreprins o serie de măsuri practice pentru a organiza proceduri penale într-o manieră mai eficientă, adică. prin planificarea termenelor pentru audieri cu mult în avans, organizarea audierilor de sâmbătă sau a acuzațiilor de diferență împotriva co-acceptării pentru separarea procedurilor în temeiul articolului 34 § 3 din Codul de Procedință Penală, în cazul în care examinarea comună se dovedește dificilă și consumatoare de timp. 33. La 17 mai 2007, Consiliul de Miniștri (Rada Ministrów) a adoptat „Planul de acțiune al Guvernului pentru executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește Polonia” (Programul Działań Rzqdu w sprawie wykonywania wyroków Europejskiego Trybunału Praw Człowieka). În temeiul acestui document, ministrul justiției a fost obligat să difuzeze periodic printre judecători și procurori informații privind standardele privind durata detenției preliminare din Convenția și jurisprudența Curții în cazurile poloneze și să includă acest subiect în programele de ateliere și seminare pentru judecători. 34. La 6 iunie 2007, Comitetul miniștrilor a adoptat o rezoluție provizorie privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în 44 de cazuri împotriva Poloniei privind durata excesivă a detenției în rezoluție („Rezoluția 2007”), citind, în părțile sale relevante, după cum urmează: „... În conformitate cu art. 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 decembrie 2013 privind măsurile de detenție în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de detenție în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1). La 20 iunie 2007, Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a lansat memorandumul guvernului polonez cu privire, printre altele, la utilizarea măsurii de detenție în Polonia, citind, în partea sa relevantă, după cum urmează: „36. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în mod repetat încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție (dreapta unei persoane supusă de detenție preventivă care trebuie judecată într-un timp rezonabil) în ceea ce privește Polonia. Exemple de cazuri aduse la Strasbourg, unde detenția preventivă a durat între 4 și 6 ani, nu sunt rare. ... 40. Comisarul solicită autorităților poloneze să revizuiască aplicarea și funcționarea detenției preliminare în legea poloneză. Formarea judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește standardele europene și jurisprudența Curții de Strasbourg este esențială. Regula generală ar trebui să fie eliberarea mai degrabă decât detenția reținută și acest mesaj trebuie subliniat în mod ferm judecătorilor naționali...”
5.The applicant, Mr Adam Kauczor, is a Polish national who was born in 1967 and lives in Siemianowice Śląskie. 6. On 9 February 2000 the applicant was arrested. On 10 February 2000 the Katowice District Court (Sąd Rejonowy) remanded him in custody on suspicion of murder. That decision was upheld by the Katowice Regional Court (Sąd Okręgowy) on 1 March 2000. 7. The applicant’s pretrial detention was subsequently extended by the Katowice Regional Court’s decisions of 25 April 2000, 3 July 2000 (upheld by the Katowice Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) on 2 August 2000), and 23 April 2001. 8. Meanwhile, on 21 June 2000 the applicant was indicted for murder and illegal possession of weapons. The Prosecutor requested that thirty-four witnesses be heard by the trial court and the testimonies of a further one hundred and four witnesses be read out at the trial. 9. The first hearing was scheduled on 28 December 2000. It was adjourned, however, due to the absence of a key witness. Subsequently the court held sixty hearings. Approximately twenty hearings were cancelled or adjourned either because of the absence of the applicant’s counsel or summoned witnesses, or because of the illness of a judge. 10. On 26 November 2001 the Katowice Regional Court decided to extend the applicant’s detention until 30 April 2002. However that decision was changed by the Katowice Court of Appeal’s decision of 19 December 2001. The Katowice Court of Appeal agreed to continue the applicant’s detention, but only until 9 February 2002. It was held that the firstinstance court was no longer competent to extend the preventive measure, since the length of the applicant’s detention was about to reach the statutory two-year timelimit laid down in Article 263 § 3 of the Code of Criminal Procedure (Kodeks postępowania karnego). 11. Between 2001 and 2003 the court held a hearing every two or three months. 12. During this time, the applicant’s detention was extended by the Katowice Court of Appeal’s decisions of 6 February 2002 (confirmed by the same court on 13 March 2002), 15 May 2002 (upheld on 23 October 2002), 23 October 2002 (upheld on 12 March 2003), 12 March 2003 (upheld on 23 April 2003). 13. On 21 May 2003 the applicant’s trial commenced de novo because the judge rapporteur had retired. 14. The first hearing scheduled on 5 July 2003 was adjourned due to the absence of a key witness and one of the lay judges. 15. From the beginning of 2004 until mid2005 the court held on average one hearing per month. 16. On 16 September 2005 the President of the Criminal Section (przewodniczący wydziału) ordered that hearings be scheduled more often than once a month. 17. In 2006 the court scheduled twenty-three hearings, of which eleven did not take place. It appears that between January and October 2007 the court scheduled nine hearings. 18. Meanwhile, the applicant’s detention was extended by the Katowice Court of Appeal decisions of 23 July 2003 (upheld on 27 August 2003), 26 November 2003 (upheld on 17 December 2003), 18 February 2004 (upheld on 17 March 2004), 11 August 2004 (upheld on 25 August 2004), 24 November 2004 (upheld on 5 January 2005), 16 March 2005 (upheld on 20 April 2005), 27 July 2005 (upheld on 10 August 2005), 19 October 2005 (upheld on 23 November 2005), 25 January 2006 (upheld on 22 February 2006), 19 April 2006 (upheld on 19 May 2006), 19 July 2006 (upheld on 23 August 2006), 25 October 2006 (upheld on 15 November 2006), and 24 January 2007. 19. The domestic courts justified the applicant’s pretrial detention in its initial phase by the existence of strong evidence against the applicant and the likelihood that a severe penalty would be imposed, as well as by the need to secure the proper course of the proceedings. The latter was derived from the fact that there was a suspicion that the applicant had been aided in committing the offence charged and that the alleged accomplices were being sought by the authorities. During that time numerous witnesses were heard and an identification parade was held. 20. At the later stage of the applicant’s detention, the authorities relied on the complexity of the case as the reason for extending the measure. It was also emphasised that many of the scheduled court hearings did not take place for various objective reasons, such as the illness of a judge, the applicant’s request for the withdrawal of a judge, the absence of witnesses or of the applicant himself, as well as difficulties in obtaining the report of ballisticforensic experts as requested by the applicant at an advanced stage of the proceedings. 21. On 11 December 2007 the Katowice Regional Court decided to lift the preventive measure and to release the applicant. On an unspecified date that decision was upheld by the Katowice Court of Appeal. 22. The case is currently pending before the Katowice Regional Court as the court of first instance. 23. On an unspecified date in 2006 the applicant lodged a complaint about unreasonable length of proceedings under the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”). 24. On 25 October 2006 the Katowice Court of Appeal dismissed the complaint. Although the court examined the entire length of the proceedings, it held that there had been no inactivity or undue delay on the part of the relevant court. It was observed that until April 2003 the court had been dealing with the case speedily and there had been no periods of inactivity. It was acknowledged that the proceedings had been obstructed when the case had had to be opened de novo and a new judge rapporteur had had to be assigned. The court emphasised that from the end of 2003 until the end of 2006 over fifty hearings had been scheduled. The fact that some of them were cancelled was attributable to objective factors such as the absence of a lay judge, illness of a presiding judge or absence of the applicant’s lawyer. Finally, it was pointed out that the case was of a complex nature and, moreover, that the applicant himself had contributed to the delay because of his multiple requests for new evidence to be admitted. 25. The Code of Criminal Procedure of 1997, which entered into force on 1 September 1998, defines pre-trial detention (aresztowanie tymczasowe) one of the so-called “preventive measures” (środki zapobiegawcze). The other measures are bail (poręczenie majątkowe), police supervision (dozór policji), guarantee by a responsible person (poręczenie osoby godnej zaufania), guarantee by a social entity (poręczenie społeczne), temporary ban on engaging in a given activity (zawieszenie oskarżonego w określonej działalności) and prohibition on leaving the country (zakaz opuszczania kraju). Article 249 § 1 sets out the general grounds for imposition of the preventive measures. That provision reads: “Preventive measures may be imposed in order to ensure the proper conduct of proceedings and, exceptionally, also in order to prevent an accused’s committing another, serious offence; they may be imposed only if evidence gathered shows a significant probability that an accused has committed an offence.” Article 258 lists grounds for pre-trial detention. It provides, in so far as relevant: “1. Pre-trial detention may be imposed if: (1) there is a reasonable risk that an accused will abscond or go into hiding, in particular when his identity cannot be established or when he has no permanent abode [in Poland]; (2) there is a reasonable risk that an accused will attempt to induce [witnesses or codefendants] to give false testimony or to obstruct the proper course of proceedings by any other unlawful means; 2. If an accused has been charged with a serious offence or an offence for the commission of which he may be liable to a statutory maximum sentence of at least 8 years’ imprisonment, or if a court of first instance has sentenced him to at least 3 years’ imprisonment, the need to continue detention to ensure the proper conduct of proceedings may be based on the likelihood that a severe penalty will be imposed.” The provisions on pre-trial detention are based on the precept that pretrial detention, the most extreme among the preventive measures, should not be imposed if more lenient measures are adequate. Article 257 reads, in so far as relevant: “1. Pre-trial detention shall not be imposed if another preventive measure is sufficient.” Article 259 § 1 reads: “1. If there are no special reasons to the contrary, pre-trial detention shall be lifted, in particular if depriving an accused of his liberty would: (1) seriously jeopardise his life or health; or (2) entail excessively harsh consequences for the accused or his family.” Article 259 § 3 provides: “Pre-trial detention shall not be imposed if an offence attracts a penalty of imprisonment not exceeding one year.” Article 259 § 4 specifies that the rule provided for in Article 259 § 3 is not applicable when the accused is attempting to evade justice, when he persistently fails to comply with summonses or when his identity cannot be established. A more detailed description of the relevant domestic law and judicial practice concerning the imposition of pre-trial detention, the grounds for its extension, release from detention and rules governing other “preventive measures” are stated in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland, no. 31330/02, §§ 2733, 25 April 2006 and Celejewski v. Poland, no. 17584/04, §§ 2223, 4 August 2006. 26. On 24 July 2006 the Polish Constitutional Court, having examined jointly two constitutional complaints (skarga konstytucyjna) lodged by former detainees, declared Article 263 § 4 of the Code of Criminal Procedure unconstitutional in so far as it related to the investigation stage of criminal proceedings (No. SK 58/03). The provision in question provided that the detention measure might be extended beyond two years if the pretrial proceedings could not have been completed because of “important obstacles” which could not have been overcome. The provision in question did not set any statutory time-limit for extending the detention measure. The Constitutional Court considered that the impugned provision, by its imprecise and broad wording, could lead to arbitrary decisions of the courts on pre-trial detention and thus, infringe the very essence of constitutional rights and freedoms. The Constitutional Court ruled that the unconstitutional provision was to be repealed within six months from the date of the publication of the judgment in the Journal of Laws (Dziennik Ustaw). 27. As a result of the Constitutional Court’s judgment, Article 263 § 4 of the Code of Criminal Procedure was amended as follows: “The pre-trial detention shall be extended beyond the period specified in paragraphs 2 and 3, only by the court of appeal in whose jurisdiction the proceedings are conducted, upon a motion from the court before which the case is pending, and at the investigation stage, upon a motion from the appellate prosecuting authorities. This can be done if deemed necessary in connection with a suspension of criminal proceedings, in connection with actions aiming at establishing or confirming the identity of the accused, prolonged psychiatric observation of the accused, prolonged preparation of an opinion of an expert, conducting evidentiary action in a particularly intricate case or conducting them abroad, or intentional protraction of proceedings by the accused.” However, a new provision was added in § 4(a) of Article 263: “The court of appeal, in whose jurisdiction the proceedings are being conducted may also, on a motion from the court before which the case is pending, order the extension of the detention on remand for a fixed period, exceeding that specified in paragraph 3, because of other important obstacles whose removal has not been possible”. The above amendment was adopted on 12 January 2007 and entered into force on 16 February 2007 (Journal of Laws of 2007, No. 20, item 116). 28. In the framework of the procedure before the Committee of Ministers (see paragraph 34 below) the Polish Government supplied statistical data concerning the number and the length of pre-trial detentions ordered in a given year by the domestic courts. According to these statistics, in 2005 the total number of cases in which pre-trial detention was ordered by regional courts amounted to 3,833. That number comprised 30% of cases in which the measure lasted between twelve and twenty-four months, and 23 % of cases in which the measure exceeded two years. In 2006 the total number cases in which pre-trial detention was ordered by district courts was 4,000. It comprised over 33 % of cases in which the detention measure lasted between twelve and twentyfour months, and over 21 % of cases in which the measure exceeded two years. District courts ordered pre-trial detention in 7,635 cases in 2005 and 7,632 cases in 2006. In both years, approximately in 12% of cases the detention measure lasted between twelve and twenty-four months and in approximately 2.5 % over two years. 29. The relevant domestic law and practice concerning remedies for excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 1223, ECHR 2005V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005VIII, and its judgment in the case of Krasuski v. Poland, no. 61444/00, §§ 3446, ECHR 2005V. 30. In addition to new Article 263 § 4 of the Code of Criminal Procedure (see paragraph 27 above) new amendments, designed to streamline criminal proceedings, entered into force on 20 June 2007 (Law of 9 May 2007 on amendments to the Code of Criminal Procedure; Journal of Laws of 2007, No. 99, item 664; Ustawa o zmianie ustawy - Kodeks postępowania karnego oraz niektórych innych ustaw). Those amendments strengthened the powers of the authorities to discipline the participants. In particular, newly added Article 285 § l (a), which applies in the investigative and judicial phase of criminal proceedings, empowers a trial court to impose a fine of up to 10,000 Polish zlotys (PLN) on a defence counsel or a representative of a party who has failed to obey the summons of the authority conducting the proceedings or who, without the approval of the competent authority, has left the venue of the proceedings before they were completed. A similar admonishing measure may be applied in respect of experts, witnesses, interpreters and other persons participating in the proceedings (see among others, Articles 285 § 1, 287 and 20 § 1 (a)). In addition, new Article 117 (a) entered into force on 20 June 2007. According to this provision it is sufficient if one of the defence lawyers or representatives of a party (who has more than one defence lawyer or representative) is present before the authority to proceed with the case. 31. Another amendment, preventing the obstruction of proceedings was introduced, to Article 378 § 1 of the Code of Criminal Procedure. According to the new provision a trial court shall appoint ex officio a defence counsel if the accused has dismissed his lawyer or the lawyer himself has resigned and the accused has not appointed a new defence counsel. Previously, in such a situation, the court had to fix a time-limit for the accused to choose a new defence counsel and only after this time had lapsed, could the court act ex officio. 32. According to the information supplied by the Polish Government to the Committee of Ministers (see paragraph 28 above and paragraph 34 below), in addition the Polish trial courts and prosecution authorities have undertaken a series of practical measures in order to organise criminal proceedings in a more efficient manner, i.e. by scheduling time-limits for hearings well in advance, holding hearings on Saturdays or severing charges against co-accused to separate proceedings under Article 34 § 3 of the Code of Criminal Procedure if the joint examination proves difficult and time-consuming. 33. On 17 May 2007 the Council of Ministers (Rada Ministrów) adopted the “Plan of Actions of the Government for the execution of judgments of the European Court of Human Rights in respect of Poland” (Program Działań Rzqdu w sprawie wykonywania wyroków Europejskiego Trybunału Praw Człowieka). By virtue of that document the Minister of Justice was obliged to disseminate among judges and prosecutors on a regular basis information on the standards concerning the length of pre-trial detention stemming from the Convention and the case-law of the Court in Polish cases and to include this topic in the programmes of workshops and seminars for judges. 34. On 6 June 2007 the Committee of Ministers adopted an Interim Resolution concerning the judgments of the European Court of Human Rights in 44 cases against Poland relating to the excessive length of detention on remand (“the 2007 Resolution”). It reads, in its relevant parts, as follows: “... Having regard to the great number of judgments of the Court finding Poland in violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention on account of the unreasonable length of detention on remand (...) Recalling that the obligation of every state, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by the judgments of the Court involves an obligation rapidly to adopt the individual measures necessary to erase the consequences of the violations found as well as general measures to prevent new, similar violations of the Convention; Stressing the importance of rapid adoption of such measures in cases where judgments reveal structural problems which may give rise to a large number of new, similar violations of the Convention; Taking note of the steps taken so far by the authorities to remedy the structural problems related to detention on remand in Poland (...) Noting also that, although some courts have begun to refer to the Convention and the European Court’s case-law in rendering decisions on the use of detention on remand, this preventive measure still seems often to be ordered without taking into consideration the Convention’s requirements; Underlining that continued detention can be justified only if there are specific indications of a genuine requirement of public interest which, notwithstanding the presumption of innocence, outweighs the rule of respect for individual liberty; Recalling that the persistence of reasonable suspicion that a person arrested has committed an offence, although a condition sine qua non for the lawfulness of the continued detention, may no longer suffice after a certain lapse of time and that consequently other relevant and sufficient grounds must be presented in order to extend such detention; Noting that the number of cases in which the European Court has found similar violations is constantly increasing, ENCOURAGES the Polish authorities, in view of the extent of the systemic problem concerning the excessive length of detention on remand: - to continue to examine and adopt further measures to reduce the length of detention on remand, including possible legislative measures and the change of courts’ practice in this respect, to be in line with the requirements set out in the Convention and the European Court’s case-law; and in particular - to take appropriate awareness-raising measures with regard to the authorities involved in the use of detention on remand as a preventive measure, including judges of criminal courts and prosecutors; - to encourage domestic courts and prosecutors to consider the use of other preventive measures provided in domestic legislation, such as release on bail, obligation to report to the police or prohibition on leaving the country; - to establish a clear and efficient mechanism for evaluating the trend concerning the length of detention on remand; ...” 35. On 20 June 2007 the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights released the Memorandum to the Polish Government concerning, among other issues, the use of the detention measure in Poland. It reads, in its relevant parts, as follows: “36. The European Court of Human Rights has repeatedly found violations of Article 5 § 3 of the Convention (right of a person subject to pre-trial detention to be tried within a reasonable time) in respect of Poland. Examples of cases brought to Strasbourg where pre-trial detention has lasted between 4 to 6 years are not uncommon. ... 40. The Commissioner urges the Polish authorities to review the application and functioning of pre-trial detention in Polish law. The training of judges and prosecutors as regards European standards and case-law of the Strasbourg Court is crucial. The general rule should be the release rather than the detention on remand and this message needs to be strongly underlined to national judges...”