CtEDO 17.02.2009 Auto

CERNENCHII v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
17.02.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CERNENCHII v. MOLDOVA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 7173/05 de Vladimir CERNENCHII împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 februarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Registrul Secțiunii având în vedere cererea depusă la 28 ianuarie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia președintelui de a desemna judecătorul Šikuta drept judecător național în calitate de judecător intern în urma retragerii judecătorului Poalelungi, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: Reclamantul, dl Vladimir Cernenchii, este un național moldovenesc născut în 1950 și trăiește în Bălți. Guvernul Moldovei („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca jurnalist pentru aprovizionare și cerere , un ziar local din Bălți . El a contribuit la publicația săptămânală Un drept sacru , dedicat protecției drepturilor consumatorilor . La 12 septembrie 2002, ziarul a publicat un articol semnat de reclamant ca răspuns la o scrisoare a unui locuitor din Bălți. Scrisoarea, care a fost reprodusă la începutul articolului, a criticat societățile de monopol de stat pentru lipsa lor de răspundere, oferind ca exemplu CET-Nord. În observația sa, reclamantul a făcut trimitere la legislația consumatorilor și la decizia Guvernului nr. 634 din 5 iulie 2000, potrivit căreia societățile care oferă anumite servicii populației, inclusiv încălzirea și aprovizionarea cu apă, au fost obligate să plătească pentru instalarea de metri pentru monitorizarea consumului produselor lor. El a continuat să spună că, în ciuda cererilor repetate de către autoritățile locale, CET-Nord a refuzat să respecte decizia Guvernului menționată. Reclamantul a discutat cu privire la diferitele mijloace juridice prin care autoritățile locale pot influența monopolul și neîndeplinirea acestora. „Impresiunea este că compania de stat nu este controlată de cetățenii Moldovei, obligată întotdeauna să respecte legislația țării, ci de un fel de monștri extratereștri care nu pot fi domniți de administrația publică locală.” K., directorul serviciului CET-Nord responsabil pentru instalarea de contatoare de încălzire, a inițiat proceduri judiciare susținând că pasajul de mai sus l-a difamat. La 31 iulie 2003, Curtea de District Bălți a acceptat cererea K. și a ordonat reclamantului să publice în ziar o cerere de scuze și să plătească K. 2.000 lei Moldoveni (MDL) (124 euro (EUR)). Curtea s-a bazat pe art. 16 din noul Cod Civil (a se vedea mai jos). Această hotărâre a fost anulată de Curtea de Apel Bălți la 6 noiembrie 2003 și a fost ordonată o reexaminare. Martie 2003 Curtea de District Bălți a acceptat cererea sa și a ordonat CET-Nord să plătească compensația reclamantului. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Regională Bălți la 8 mai 2003 și de Curtea Supremă de Justiție la 9 octombrie 2003. La 25 decembrie 2003, Curtea de District Bălți a acceptat cererile K. și a ordonat reclamantului să publice o cerere în ziar și să plătească K. MDL. 2 000 (EUR 122 la momentul respectiv). Curtea a constatat că trecerea menționată mai sus a fost difamatorie, deoarece toate definițiile cuvântului "monster", potrivit dicționarului, au fost ofensive. A respins argumentul reclamantului că multe încălcări ale legii, inclusiv drepturile consumatorilor cel mai puțin protejați, de către conducerea CET-Nord, i-au permis să le considere monștrii. La 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Bălți a anulat parțial această hotărâre, care a dat motive similare celor din instanța de judecată inferioară pentru găsirea expresiei ofensive, dar a considerat că atribuirea pecuniară ar trebui redusă la MDL 500, deoarece legea în vigoare la momentul publicării (art. 7 La 15 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea din 6 aprilie 2004 și a susținut cea a instanței de primă instanță. Curtea a constatat că Curții de Apel Bălți a decis asupra unei chestiuni care nu au fost formulate de reclamant (prejudiciu material) în loc de a face față cererii sale de prejudiciu moral. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale dreptului intern au fost stabilite în Busuioc c. Moldova (nr. 61513/00, §§ 39-40, 21 decembrie 2004). COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind aplicarea retroactivă a legii de către instanțe și examinarea cazului său în absența sa de către Curtea Supremă de Justiție. De asemenea, în conformitate cu art. 10 din Convenția, acesta s-a plâns de încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare. HOTĂRÂREA La 20 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei propune să plătească suma de 4.050 (patru mii și cincizeci) de euro dlui Vladimir Cernenchii în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 1 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Vladimir Cernenchii, reclamant în cazul de mai sus, reține că Guvernul Moldovei este dispus să plătească suma de 4.050 (patru mii și cincizeci de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciile morale, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă