2ra-1004/24 — Apărarea reputației profesionale, dezmințirea informației și repararea prejudiciului moral

La 25 iunie 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Irarom-Grup” (în continuare S.R.L. „Irarom-Grup”), a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andronii Mitrică, primarul s. Țaul, r-nul Dondușeni, intervenient accesoriu A.O. Asociația Reporterilor „Nord-Media”, cu privire la apărarea reputației profesionale, dezmințirea informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la 05 mai 2021 portalul de știri Nord News a publicat un articol intitulat „Fratele lui Viorel Morari își mai trage o moară de vânt. Oamenii din Țaul sunt împotriva”, în care primarul Andronii Mitrică a acordat un interviu, declarând, cu rea-credință, informații false și defăimătoare, fără un substrat factologic suficient.

Astfel, în interviu primarul Andronii Mitrică a declarat următoarele: „Recent, a venit cu o nouă cerere, ca să fie instalată o nouă eoliană. Atunci când oamenii au aflat despre asta, au mers din casă în casă și au colectat semnături și au scris o petiție către Consiliul Local, o adresare, ca să nu permitem instalarea celei de-a doua eoliene. La ședința consiliului toți au fost contra instalării eolienei.” „Consiliul a decis să întreprindă măsuri, ca să nu mai fie acest zgomot. Satul nu beneficiază de nimic, este o eoliană privată, nu are nimic cu Primăria.”

Reclamanta a calificat drept neadevărate ambele afirmații ale pârâtului. În privința pretinsei unanimități a votului consiliului, aceasta a arătat că decizia nr. 2/8 din 22 aprilie 2021 a Consiliului sătesc Țaul „Cu privire la schimbarea categoriei de destinație a unui teren proprietate privată pentru instalarea stației eoliene” nu a întrunit votul consilierilor Oleg Ogorodnic și Mircea Căldare, astfel încât aprobarea nu a fost unanimă, contrar celor declarate de pârât.

Cât privește afirmația potrivit căreia satul „nu beneficiază de nimic” din activitatea societății, reclamanta a invocat, în combatere, un set de date financiare concrete: achitarea către bugetul local a sumei de 79.300 de lei pentru terenul achiziționat la licitație, pe care a fost instalată turbina, tranzacție pe care a calificat-o drept convenabilă pentru primărie; plata impozitului pe 1 venit aferent subdiviziunii Țaul, în valoare totală de 1.852.632,11 lei, precum și a taxei pentru amenajarea teritoriului, în mărime de 6706 lei; efectuarea unor donații către I.M.S.P. Centrul de sănătate Țaul în sumă de 1950 de lei, către Primăria satului Țaul în sumă de 810 lei și către Centrul de excelență în horticultură și tehnologii agricole în sumă de 3090 de lei. Reclamanta a adăugat că, pentru schimbarea destinației unui alt teren, pe care urmează a fi instalată o eventuală a doua turbină eoliană, societatea urmează să achite suplimentar suma de 44.516,28 de lei, elemente pe care le-a considerat suficiente pentru a infirma afirmația pârâtului.

Așadar, reclamanta a conchis că, prin acest interviu bazat pe informații false, primarul, în calitate de persoană publică, a adus atingere reputației sale profesionale, transformând conflictul cu administrația publică locală, despre care a susținut că acționează ilegal, într-o istorioară de prost gust privind lucruri periculoase la producerea energiei regenerabile. Iar, un asemenea mod de exprimare constituie o ingerință nejustificată în activitatea agentului economic, afectând imaginea acestuia în fața cetățenilor, credibilitatea față de partenerii de afaceri și creând impedimente producătorilor de energie regenerabilă. Reclamanta a mai invocat că înregistrarea video a interviului rămâne accesibilă public pe internet, inclusiv pe YouTube, continuând să provoace prejudicii de imagine.

În opinia reclamantei, prin declarațiile sale, primarul Andronii Mitrică a depășit limitele admise pentru exprimarea unei opinii critice, întrucât nu a prezentat probe suficiente și pertinente, existând limite ale dreptului de a răspândi informații și necesitatea unei balanțe între acest drept și drepturile persoanelor afectate, chiar și atunci când declarația constituie o judecată de valoare.

De altfel, S.R.L. „Irarom-Grup” a menționat că la 12 mai 2021 a depus cerere prealabilă către pârât, solicitând dezmințirea și exprimarea scuzelor, cu termen de răspuns de 5 zile. Iar, la 14 iunie 2021, a primit prin poștă electronică răspunsul semnat de primarul Andronii Mitrică, prin care acesta respingea cererea prealabilă și o intimida prin afirmații privind adresarea la Procuratură și la Președinția Republicii Moldova.

Reclamanta a subliniat că pârâtul nu și-a cerut scuze sub nicio formă până la depunerea cererii de chemare în judecată și că există premise rezonabile să se creadă că nu o va face nici până la pronunțarea hotărârii.

În drept, invocând art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 32 și 34 din Constituția Republicii Moldova, Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, art. 1998 și art. 2036 din Codul civil, precum și art. 281 alin. (2) lit. m), 283 și 284 din Codul de procedură civilă, S.R.L. „Irarom-Grup” a solicitat: - constatarea lezării reputației profesionale prin afirmațiile pârâtului primarul s. Țaul r-nul Dondușeni Andronii Mitrică, expuse în materialul jurnalistic din 05 mai 2021, difuzate prin internet, direct, de portalul nord-news.md referitoare la S.R.L. „Irarom-Grup”. 2 - obligarea pârâtului Andronii Mitrică primarul s. Țaul r-nul Dondușeni să dezmintă public și să-și ceară scuze, personal, pentru informațiile defăimătoare cu privire la persoana juridică S.R.L. „Irarom-Grup”, prin comunicarea publicului că: „Aduc scuze publice agentului economic „Irarom - Grup” S.R.L. pentru afirmațiile false referitoare la votarea unanimă a deciziei nr.2/8 din 22 aprilie 2021 a Consiliului sătesc al Primăriei s. Țaul, precum și referitoare la faptul că satul Țaul nu beneficiază în rezultatul activității agentului economic „Irarom-Grup” S.R.L.Potrivit datelor contabilității persoana juridică „Irarom-Grup” S.R.L. a donat pentru I.M.S.P. Centrul de sănătate Țaul - 1950 lei, Primăriei satului Țaul - 810 lei, Centrului de excelență în horticultură și tehnologii agricole - 3090 lei. Agentul economic „Irarom-Grup” S.R.L. a achitat impozit pe venit pentru subdiviziunea Țaul în sumă totală de 1 852 632,11 lei și taxa pentru amenjarea teritoriul în mărime de 6706 lei. Agentul economic „Irarom-Grup” S.R.L. a achitat 79 300 (șaptezeci și nouă mii trei sute) lei pentru terenul achiziționat la licitație de la primărie, unde a fost instalată turbina, ceea ce reprezintă un preț avantajos pentru administrația publică locală. În calitate de primar nu am studiat legislația în domeniul producerii energiei regenerabile (eoliene), nu am consultat opinia specialiștilor privind influența turbinelor eoliene asupra sănătății oamenilor sau a animalilor și nu am studiat informația disponibilă în mediul on-line la acest subiect.” - Încasarea din contul pârâtului Andronii Mitrică în beneficiul său a despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat prin lezarea reputației profesionale în mărime de 70.000 de lei, a cheltuielilor de judecare a cauzei, precum și cheltuielile de asistență juridică.

Prin hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Irarom-Grup” (f.d.203, 208-214, Vol.I).

La 30 iunie 2023, S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai a depus apel, iar la 06 noiembrie 2023 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.206-207, Vol.I; 1-3, Vol. II).

Prin decizia din 26 martie 2024 a Curții de Apel Balți, s-a respins cererea de apel declarată de S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai și s-a menținut fără modificări hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița (f.d.47-54, Vol.II).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bălți a conchis că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, întrucât informațiile expuse de pârâtul Andronii Mitrică, primar al s. Țaul, r-nul Dondușeni, nu întrunesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, reclamanta neprobând caracterul fals și defăimător al acestora. 3

Subsecvent, raportându-se la cadrul juridic aplicabil, inclusiv la prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 32 din Constituția Republicii Moldova și art. 3, 7, 24, 25 și 29 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, instanța de apel a constatat că: - afirmația pârâtului potrivit căreia „la ședința consiliului toți au fost contra instalării eolienei” s-a dovedit eronată doar sub aspect formal, întrucât din 11 consilieri unul s-a abținut, iar zece au votat contra, însă o asemenea inexactitate nu conferă declarației un caracter defăimător, aceasta nedenaturând esența informației; - afirmația potrivit căreia „satul nu beneficiază de nimic, este o eoliană privată, nu are nimic cu Primăria” corespunde realității, în sensul că bugetul local nu obține venituri din exploatarea instalației eoliene, sumele invocate de reclamantă (79.300 de lei achitați pentru teren la licitație, impozitul pe venit, taxa de amenajare a teritoriului și donațiile efectuate benevol în anul 2020) nefiind de natură să contrazică această declarație, ci reprezentând obligații fiscale ori acte de liberalitate fără legătură cu funcționarea propriu-zisă a instalației eoliene; - susținerea reclamantei referitoare la lipsa unei baze factologice privind zgomotul produs de turbina eoliană a fost înlăturată, instanța reținând, din răspunsul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, că instalația produce efectiv zgomot, chiar dacă sub limita maximă admisibilă, astfel încât mențiunea pârâtului nu poate fi calificată drept informație falsă;

Iar, celelalte argumente ale apelantei, referitoare la pretinsul caracter formal al listelor de semnături, la dezmințirea parțială publicată ulterior de portalul Nord News și la imposibilitatea instalării unei noi turbine eoliene, au fost respinse ca neîntemeiate ori nerelevante pentru soluționarea cauzei, aceasta din urmă fiind, de altfel, consecința unei decizii a Consiliului local anterioară declarațiilor contestate.

În consecință, Curtea de Apel Bălți a reținut că S.R.L. „Irarom-Grup” nu a demonstrat, prin nicio probă concludentă și pertinentă, defăimarea reputației sale profesionale, motiv pentru care pretențiile subsecvente privind obligarea la dezmințire publică, prezentarea scuzelor și repararea prejudiciului moral în mărime de 70.000 de lei au fost, la rândul lor, respinse ca nefondate, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită periclitarea managementului societății, condiție impusă de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010.

La 20 august 2024, S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai a declarat recurs împotriva deciziei din 26 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integral a cererii sale de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanța ierarhic inferioară a apreciat vădit nerezonabil probele și a acționat în mod arbitrar, 4 motiv pentru care decizia din 26 martie 2024 a Curții de Apel Bălți urmează a fi casată în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

În argumentarea concluziei enunțate, S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai, a invocat că instanțele nu au examinat poziția publicată de intervenientul Nord News și nu au apreciat faptele recunoscute chiar de pârât în ședința de judecată, deși, potrivit art. 131 alin. (4) din Codul de procedură civilă, acestea nu mai necesitau probă suplimentară. Astfel, deși în interviu pârâtul afirmase că „toți consilierii au fost contra” instalării eolienei, în instanță acesta a recunoscut că doar zece din unsprezece consilieri au votat contra, iar unul s-a abținut; de asemenea, deși afirmase că „satul nu beneficiază de nimic”, a confirmat achitarea de către recurentă a sumei de 79.300 de lei către bugetul local — recunoașteri din care rezultă, în opinia recurentei, caracterul fals și defăimător al informațiilor difuzate public, lipsite de un substrat factologic suficient.

Recurenta a mai arătat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat nicio apreciere înscrisurilor privind impozitul pe venit achitat (1.852.632,11 lei), taxa de amenajare a teritoriului (6.706 lei), donațiile efectuate, precum și suma de 44.516,28 de lei pe care localitatea ar fi trebuit să o încaseze, toate necombătute de pârât. A susținut, totodată, că pârâtul, nefiind specialist în domeniu, s-a limitat la afirmații declarative privind zgomotul produs de instalația eoliană, deși aceasta parcursese toate etapele de certificare, invocând în acest sens autoritatea de lucru judecat a hotărârii irevocabile din dosarul nr. 3-44/2021, prin care s-a constatat lipsa oricărei dovezi de depășire a limitelor de zgomot și caracterul formal al listelor de semnături colectate împotriva instalației.

Recurenta a invocat, de asemenea, neaprecierea dezmințirii parțiale publicate ulterior de Nord News, precum și a prejudiciului lunar de peste 200000 de lei cauzat prin imposibilitatea instalării unei a doua turbine eoliene.

În fine, recurenta a susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că libertatea de exprimare nu este absolută și nu are prioritate față de dreptul la apărarea onoarei și reputației profesionale, limitele acesteia fiind prevăzute la art. 10 § 2 din CEDO, invocând în acest sens că pârâtul nu putea folosi informații false fără un substrat factologic serios.

În adresa lui Andronii Mitrică, și a A.O. Asociația Reporterilor „Nord- Media” a fost expediată copia recursului declarat de S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe.

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.27). 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat rezultă că S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 19).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că motivele de casare, invocate în recursul depus de S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, or, nu s-a constatat că decizia contestată ar fi arbitrară.

La acest capitol, în ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară.

Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară” trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.

Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel a fost 7 pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.

Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurenta nu a demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe concludente privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Bălți, care a fost întemeiată pe probele administrate și interpretarea corectă a normelor legale, rezultă că cererea de recurs este nefondată.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Decizia din 26 martie 2024 a Curții de Apel Bălți nu poate fi considerată arbitrară, întrucât instanța de apel a motivat pe larg soluția pronunțată, a individualizat în mod just circumstanțele de fapt specifice raportului juridic dedus judecății, a coroborat probele administrate în ansamblul și interconexiunea lor și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 7, art. 20 alin. (1) lit. c), art. 24 și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 373 și art. 130 din Codul de procedură civilă, neexistând temeiuri pentru incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, care definește condițiile reale pentru admiterea unui recurs. Nemulțumirea exprimată de recurentă privind respingerea acțiunii înaintate de S.R.L. „Irarom-Grup” nu poate suplini absența unor vicii efective de legalitate sau de temeinicie ale deciziei contestate.

Instanța de apel a reținut corect că declarațiile pârâtului Andronii Mitrică, deși conțineau o inexactitate cu privire la unanimitatea votului 8 consiliului local, nu întrunesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 64/2010 pentru angajarea răspunderii pentru defăimare, întrucât nu au un caracter defăimător față de recurentă, iar afirmația privind lipsa de beneficii a satului corespunde realității, sumele achitate de agentul economic cu titlu de preț al terenului, impozite, taxe și donații neavând natura unor venituri obținute de bugetul local din exploatarea instalației eoliene. De asemenea, în mod corect instanța de apel a constatat, pe baza răspunsului Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, că instalația eoliană produce efectiv zgomot, chiar sub limitele admisibile, astfel încât afirmațiile pârâtului în această privință nu pot fi calificate drept informații false sau lipsite de orice substrat factologic.

Prin urmare, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de S.R.L. „Irarom-Grup”, reprezentată de avocatul Vitalie Malai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat. 9

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă,