3ra-1013/23 — Contestarea actului administrativ

La data de 27 ianuarie 2022 Octavian Marian a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 32 ef. din 25 ianuarie 2022 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a şefului adjunct al Secţiei urmărire penală a Inspectoratului de poliţie Botanica al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău, comisar Octavian Marian” (f.d.4-9).

Reclamantul susține că a fost supus de două ori sancţiunii disciplinare pentru una şi aceeaşi faptă. Potrivit prevederilor pct. 45) al Hotărârii Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancţiune disciplinară.

Reclamantul susține că prin Ordinul IGP nr. 530 ef. din 24 noiembrie 2021 „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție a municipiului Chișinău, comisar Octavian Marian”, s-a dispus în privința sa aplicarea sancțiunii disciplinare – mustrare.

Potrivit ordinului, sancțiunea a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, art. 50 lit. b), d) și e) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct. 7 subpct. 2), 4), 5), 8) și 19) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017, precum și pct. 11 subpct. 11.1.9 din Fișa postului.

Conform constatărilor reținute în ordin, abaterea disciplinară s-a manifestat prin nesubordonarea și refuzul nejustificat de a executa dispozițiile șefului direct privind primirea în gestiune a cauzelor penale nr. 2018970441 și nr. 2021420354, ignorarea deciziilor conducătorului organului de urmărire penală prin care, în temeiul art. 56 alin. (2¹) lit. e) și alin. (3) din Codul de procedură penală, i-a fost dispusă efectuarea urmăririi penale în cauzele respective, necontestarea, în termenul și în modul prevăzut de lege, a ordonanțelor emise de șeful Secției urmărire penală, precum și neîndeplinirea cu competență, integritate, corectitudine, conștiinciozitate și responsabilitate a atribuțiilor de serviciu, neexecutarea la timp și întocmai a indicațiilor legale ale superiorului, necunoașterea actelor normative aplicabile domeniului de activitate și ignorarea rolului activ al organului de urmărire penală.

Iar, conform ordinului IGP nr. 32 ef. din 25 ianuarie 2022 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a şefului adjunct al Secţiei urmărire penală a Inspectoratului de poliţie Botanica al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău, comisar Octavian Marian”, pentru încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din 2 Legea nr. 333/2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală, art. 50 lit. b), d) şi e) al Legii nr. 288/2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct. 7 subpct. 2), 4), 5), 8) şi 19) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017 şi pct. 11 subpct. 11.1.9 din Fişa postului, faptă manifestată prin nesubordonarea şi refuzul fără motiv întemeiat a executării dispoziţiilor şefului său direct de a primi în gestiune cauzele penale nr. 2018970441 şi nr. 2021420354, implicit ignorarea în totalitate a deciziilor conducătorului organului de urmărire penală prin care i s-a dispus, în ordinea prevăzută de art. 56 alin. (21) lit. e) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, dânsul a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră.

Susține că, din conținutul celor două ordine rezultă că i-a fost imputată identic aceeași abatere disciplinară, constând în nesubordonarea și refuzul de a primi în gestiune cauzele penale nr. 2018970441 și nr. 2021420354, fiind sancționat disciplinar de două ori pentru una și aceeași faptă.

Reclamantul consideră că ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 32 ef. din 25 ianuarie 2021 a fost adoptat ilegal şi urmează a fi anulat.

De asemenea menţionează că, pentru a atrage un funcţionar public la răspundere disciplinară este necesară întrunirea unor condiţii: persoana trasă la răspundere trebuie să deţină calitatea de funcţionar public; respectivul funcţionar să fi săvârşit o abatere disciplinară prescrisă de lege; fapta ilicită să producă un rezultat periculos; să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos. Răspunderea disciplinară poate fi angajată numai dacă sunt întrunite toate elementele constitutive ale abaterii, iar absenţa oricăreia dintre ele face ca abaterea şi, pe cale de consecinţă, răspunderea să nu poată exista.

Potrivit pct. 75.5 al Hotărârii Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, proiectul ordinului şi al încheierii urmează să conţină concluziile referitoare la rezultatele anchetei de serviciu, indicându-se consecinţele faptei comise.

La caz, în urma acţiunilor sale, nu a fost produs careva rezultat periculos, iar în ordinul contestat nici nu se regăseşte o asemenea informaţie, respectiv, nu putea fi atras la răspundere disciplinară. Contrar celor menţionate, prin ordinul contestat, reclamantul în mod ilegal a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră.

Totodată, componența Comisiei de disciplină a fost constituită cu încălcarea art. 59 alin. (4) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și pct. 10 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, din componența Comisiei de disciplină trebuie să facă parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, în lipsa acesteia, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici.

În speță, Comisia de disciplină care a desfășurat ancheta de serviciu în privința sa, a fost constituită fără includerea reprezentantului organizației sindicale din cadrul Inspectoratului General al Poliției ori, după caz, a unui reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici, cu încălcarea cerințelor imperative ale legii. 3

De asemenea, ordinul contestat nu este motivat, în special reieşind din poziţia sa şi explicaţiile sale oferite.

Concomitent, mai constată o altă eroare discreţionară admisă de Inspectoratul General al Poliţiei exprimată prin omisiunea de a lua în consideraţie toate faptele relevante. Astfel, au fost neglijate poziţia şi explicaţiile sale că pentru fapta imputată a fost sancţionat o dată şi nu poate fi sancţionat de două ori pentru una şi aceiaşi faptă.

Analizând actul administrativ contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei și normele legale citate supra, instanța de apel a constatat că ordinul nr.32 ef din 25.01.2022 a fost emis de Inspectoratul General de Poliție în strictă conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea procedurii.

Instanța de apel a reținut că apelantul în susținerea ilegalității ordinului de sancționare disciplinară emis în privința sa, a invocat în mod prioritar trei argumente: - a fost supus de două ori sancțiunii disciplinare pentru una și aceiași faptă; - angajatorul nu a respectat principiul proporționalității; - Actul contestat nu este motivat.instanța de apel a reținut că, la 24 noiembrie 2021, Inspectoratul General al Poliției a emis ordinul nr. 530 ef., prin care comisarul Octavian Marian, șef adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Botanica din cadrul Direcției de poliție a municipiului Chișinău, a fost sancționat disciplinar cu mustrare.

Potrivit ordinului, prin ordonanțele din 22 octombrie 2021 a șefului Secției urmărire penală, cauzele penale nr. 2018970441 și nr. 2021420354 au fost retrase din procedura ofițerului anterior și repartizate reclamantului spre continuarea urmăririi penale. Acesta a refuzat primirea și exercitarea urmăririi penale în cauzele respective. Refuzul a fost confirmat prin explicațiile angajaților, conținutul procesului-verbal al ședinței din 26 octombrie 2021 și lipsa semnăturii reclamantului în registrele de evidență. Totodată, s-a constatat că acesta nu a contestat ordonanțele conducătorului organului de urmărire penală în termenul și condițiile prevăzute de art. 57 alin. (4¹) din Codul de procedură penală și nici nu a formulat declarație de abținere.

În cadrul anchetei de serviciu, reclamantul nu a recunoscut fapta, 4 invocând existența unui conflict cu procurorul de caz. Argumentele acestuia au fost apreciate critic, reținându-se că vinovăția sa rezultă din probele administrate.

În consecință, pentru încălcarea obligațiilor de serviciu constând în nesubordonarea și refuzul nejustificat de a executa dispozițiile superiorului, reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a mustrării.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 05 mai 2022, acțiunea înaintată de Octavian Marian împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea ordinului nr. 530 ef. din 24 noiembrie 2021 a fost declarată inadmisibilă, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) Cod administrativ, pe motivul omiterii termenului legal de contestare. S-a explicat reclamantului că declararea acțiunii ca inadmisibilă exclude posibilitatea adresării repetate în judecată cu aceeași acțiune.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2022, recursul declarat de Octavian Marian a fost respins, fiind menținută încheierea primei instanțe.

Completul de judecată a reținut că fapta pentru care apelantul a fost sancționat prin ordinul nr. 530 ef. din 24 noiembrie 2021 s-a consumat la acea dată.

Ulterior, la 25 noiembrie 2021, în temeiul rezoluției șefului Secției urmărire penală, cauzele penale au fost din nou transmise apelantului pentru continuarea urmăririi penale, însă acesta a refuzat repetat primirea lor în procedură.

Prin urmare, nu este vorba despre aceeași faptă, întrucât refuzurile au fost manifestate la momente diferite și în circumstanțe distincte, ceea ce relevă caracterul repetat al abaterii disciplinare constând în nesubordonarea și refuzul nejustificat de a executa dispozițiile superiorului.

În cadrul anchetei de serviciu au fost stabilite circumstanțele comiterii repetate a abaterii disciplinare de către Octavian Marian.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1), 2, 8, 13 alin. (1) lit. a) din Lege privind statutul ofiţerului de urmărire penală nr. 333 din 10 noiembrie 2006, art. 50 lit. lit. b), d) și e) Legea privind funcționarul public cu statut,. pct. 7 subpct. subpct. 2), 4), 5), 8) și 19) al Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond privind existența abaterii disciplinare imputate lui Octavian Marian.

În calitate de funcționar public cu statut special din cadrul MAI, acesta avea obligația de a respecta cu strictețe normele legale și exigențele funcției deținute. Or, prin conduita sa, manifestată prin refuzul nejustificat de a executa dispozițiile superiorului, a încălcat obligațiile profesionale ce îi reveneau, fapt ce constituie abatere disciplinară și aduce atingere imaginii autorității publice din care face parte.

Referitor la pretinsa încălcare de către autoritatea publică a principiului motivării actului administrativ individual, prevăzut de art. 31 din Codul administrativ, instanța de apel a concluzionat că ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare emis în privința lui Octavian Marian este suficient motivat.

Ordinul contestat cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare, fiind indicate circumstanțele concrete reținute, normele legale încălcate și argumentele ce au justificat măsura dispusă. Exigența motivării nu presupune reproducerea exhaustivă a tuturor probelor și concluziilor din ancheta de serviciu, ci expunerea clară a raționamentului autorității, condiție 5 care, în speță, este îndeplinită.

Prin urmare, la emiterea ordinului nr. 32 ef. din 25 ianuarie 2022, Inspectoratul General al Poliției a respectat prevederile art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, indicând abaterea disciplinară reținută, circumstanțele relevante și legătura dintre faptele imputate și sancțiunea aplicată.

În ceea ce privește susținerea apelantului referitoare la neexplicarea modului de exercitare a dreptului discreționar, instanța a menționat că autoritatea a apreciat gravitatea faptei în raport cu statutul special al funcționarului public din cadrul MAI și cu obligațiile ce îi reveneau, stabilind sancțiunea în limitele competenței legale. Simplul dezacord al apelantului cu aprecierea autorității nu echivalează cu lipsa motivării actului administrativ.

Faptele reținute în sarcina lui Octavian Marian constituie abatere disciplinară, pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară a mustrării aspre. Din materialele cauzei rezultă că apelantul a încălcat disciplina muncii, precum și prevederile legislației speciale care reglementează statutul ofițerului de urmărire penală, funcția publică cu statut special din cadrul MAI, Statutul disciplinar și obligațiile prevăzute în fișa postului.

Completul a reținut că dreptul la muncă nu are un caracter absolut, exercitarea acestuia fiind supusă condițiilor și limitărilor prevăzute de lege, inclusiv celor ce țin de răspunderea disciplinară.

Din concluziile anchetei de serviciu rezultă că, la individualizarea sancțiunii, au fost avute în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, împrejurările comiterii faptei, precum și elementele ce țin de persoana funcționarului. Sancțiunea a fost stabilită în raport cu gravitatea abaterii și cu responsabilitatea inerentă funcției deținute.

Totodată, procedura disciplinară s-a desfășurat cu respectarea principiilor transparenței și participării persoanei vizate, apelantul beneficiind de posibilitatea de a-și expune poziția.

În aceste condiții, constatarea încălcării disciplinei de muncă exclude reținerea unei pretinse vătămări a dreptului la muncă imputabile angajatorului.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă în rezultatul încălcării esențiale a normelor de drept material, interpretării în mod eronat a legii și aprecierii arbitrare a probelor, totodată concluziile instanţei de apel expuse în decizie vin în contradicţie cu circumstanţele de fapt ale cauzei. Astfel, de către instanța de apel nu au fost luate în considerare toate circumstanțele ce au importanță pentru examinarea justă a cauzei

Susține că la caz, este absolut arbitrară motivarea instanței de apel, precum că pentru refuzul lui Marian Octavian de a primi în procedură cauzele penale nr. 2018970441 și nr. 2021420354, a fost sancționat prin Ordinul șefului IGP nr. 530ef. din 24 noiembrie 2021, respectiv abaterea s-a consumat la 24 noiembrie 2021. 6 Ulterior, la 25 noiembrie 2021, pentru refuzul repetat de a primi în procedură aceleași cauze penale, s-a comis o abatere disciplinară repetată. Aceste concluzii ale instanței de apel sunt arbitrare și nu au suport legal, ori Legea nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017 și Fișa postului, nu stipulează și nu reglementează comiterea repetată a unei încălcări disciplinare. Indică că atunci când funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne realizează două sau mai multe acţiuni/inacţiuni identice sub dominaţia unei singure intenţii, va exista o singură abatere disciplinară, în formă prelungită.

Acesta a reiterat că angajarea răspunderii disciplinare presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența calității de funcționar public, săvârșirea unei abateri disciplinare prevăzute de lege, producerea unui rezultat prejudiciabil și existența legăturii de cauzalitate între faptă și rezultat. În opinia sa, lipsa oricăruia dintre aceste elemente exclude răspunderea disciplinară.

La caz, în urma acțiunilor lui Marian Octavian, nu a fost produs careva rezultat periculos, iar în ordinul contestat nici nu se regăsește o asemenea informație, respectiv acesta nu putea fi atras la răspundere disciplinară. În speță, contrar celor menționate, prin ordinul contestat, reclamantul în mod ilegal a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră.

Recurentul constată că prima instanţă și instanța de apel nu au dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi incorect a aplicat normele de drept material şi procedural, adoptând hotărâri neîntemeiate.

Prin referința din 20 noiembrie 2023 Inspectoratul General al Poliției a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.” 7

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului): „recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție

Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată prin poșta electronică recurentului la data de 03 octombrie 2023 (f.d 105). Prin urmare, motivarea recursului prezentată la 27 octombrie 2023 (f.d. 106) este în termen.

Din analiza prevederilor art.246 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de 8 recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Marian Octavian, reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ