3ra-297/23 — Anularea actulului administrativ

La 21 ianuarie 2022, Octavian Marian a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, terț Andrian Liulca și Camil Turcan solicitând: - anularea pct. 3 și 5 de la rubrica – Lista birourilor de serviciu a SUP IP Botanica din Anexa nr. 1 aprobată prin ordinul Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție mun. Chișinău nr. 30 din 7 decembrie 2021 „Privind aprobarea Listei cu birourile de serviciu și angajații repartizați în aceste birouri în cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al DP mun. Chișinău”; - obligarea emiterii actului administrativ individual prin care biroul de serviciu nr. 23 din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica să fie repartizat pentru șeful adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Botanica, comisar Octavian Marian; - încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție a mun. Chișinău nr. 30 din 7 decembrie 2021, s-a aprobat Lista birourilor de serviciu cu angajații repartizați în aceste birouri, conform anexei nr.1.

A indicat, că conform anexei nr. 1, biroul de serviciu nr. 14 a fost repartizat pentru șeful adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Botanica a Direcției de Poliție al mun. Chișinău, comisar Octavian Marian, iar biroul de serviciu nr. 23 a fost repartizat ofițerilor de urmărire penală Andrian Liulca și Camil Turcan.

Analizând circumstanțele de fapt și normele legale în baza căruia a fost emis ordinul contestat, constată că ordinul enunțat urmează a fi anulat, menționând că, la 8 noiembrie 2021, ora 16:10, exercitându-și atribuțiile de serviciu la locul de muncă, în biroul acestuia, au intrat șefa SCO a Inspectoratului de Poliție Botanica și șeful Inspectoratului de Poliție Botanica, iar ultimul, fără careva motive întemeiate, i-a ordonat reclamantului să elibereze biroul de serviciu și să treacă în alt birou la discreția acestuia. 1

A evidențiat că biroul nr. 23 reprezintă spațiul în care își exercită atribuțiile de serviciu încă din anul 2016, acesta fiind destinat expres șefului adjunct al SUP al Inspectoratului de Poliție Botanica, și nu altui angajat al Inspectoratului.

Pentru buna desfășurare a activității de serviciu, biroul respectiv a fost dotat cu mobilier personal și alte accesorii care îi aparțin reclamantului cu drept de proprietate. Totodată, mobilierul existent este adaptat condițiilor și dimensiunilor biroului nr. 23, nefiind compatibil cu un alt birou de dimensiuni mai reduse, în special biroul nr. 14 indicat prin ordinul contestat.

În aceste condiții, reclamantul nu va avea posibilitatea de a amplasa și depozita în mod corespunzător actele de serviciu, mapele, registrele și alte materiale necesare pentru evidența activității desfășurate în cadrul SUP al IP Botanica al DP mun. Chișinău, inclusiv în cadrul Grupei nr. 2 pe care o conducere.

Prin urmare, mutarea forțată în alt birou riscă să afecteze în mod direct activitatea procesual-penală desfășurată de reclamant și exercitarea corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu.

A susținut, că șeful Inspectoratului de Poliție Botanica, în colaborare cu șeful SUP al Inspectoratului de Poliție Botanica, fac tot posibilul să pericliteze activitatea de serviciu a reclamantului, care este exercitată cu cinste zi de zi.

A menționat că, în urma adoptării ordinului contestat, doar reclamantului urmează să-i fie schimbat biroul de serviciu, fapt ce demonstrează caracterul tendențios, arbitrar și ilegal al ordinului. Totodată, potrivit procesului-verbal de inventariere a birourilor din 6 decembrie 2021, în cadrul Inspectoratului exista un birou liber, și anume biroul nr. 53, care însă nu a fost repartizat niciunui angajat, motivându-se că acesta ar urma să fie atribuit unor persoane în curs de angajare. Astfel, deși exista un birou disponibil, reclamantului i s-a impus eliberarea biroului nr. 23 pentru repartizarea acestuia altor doi angajați, sub pretextul lipsei spațiilor de serviciu, ceea ce denotă caracterul vădit arbitrar al acțiunilor șefului Inspectoratului de Poliție Botanica. De asemenea, procesul-verbal menționat conține concluzia că doar biroul reclamantului ar fi suficient de spațios pentru doi angajați, fără a fi efectuată o analiză similară și în privința celorlalte birouri din cadrul Inspectoratului.

A notat, că careva măsurări a spațiului fiecărui birou nu a fost efectuat și în actele administrative asemenea informație nu se regăsește, astfel concluziile privitor la faptul că doar biroul nr. 23 ar fi spațios şi ar permite amplasarea la doi angajați, nu sunt întemeiate pe careva măsurări, etc.

A mai invocat că, ulterior înaintării acțiunii în instanța de contencios administrativ, în baza ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 55ef 2 din 4 februarie 2022, a fost sancționat disciplinar cu retrogradare din funcție, ordin care a fost contestat în ordinea stabilită, iar o soluție pe caz nu există.

Respectiv, în eventualitatea anulării ordinului contestat, există riscul ca reclamantul să nu revină în biroul de serviciu nr. 23 din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție al mun. Chișinău, odată ce acesta a eliberat acel birou, motiv pentru care, instanța odată cu admiterea acțiunii urmează să oblige Inspectoratul de Poliție Botanica al Direcției de Poliție al mun. Chișinău să emită un act administrativ individual prin care biroul de serviciu nr. 23 din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție mun. Chișinău să fie repartizat pentru șeful adjunct al Secției urmărire penală a IP Botanica a DP mun. Chișinău, comisar Octavian Marian.

Totodată, în opinia reclamantului, la emiterea ordinului contestat, Inspectoratului de Poliție Botanica a încălcat prevederile legislației în vigoare, și-a exercitat dreptul discreționar cu abateri de la prevederile legale și a omis să motiveze actul administrativ individual emis.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut ca fiind eronată soluția primei instanțe de declarare a acțiunii ca admisibilă.

A notat prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e), art. 5, art. 10 alin. (1), art. 15 din Codul administrativ și a menționat că, pentru a pune în mișcare o 3 acțiune, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut, precum ar fi: respectarea competenței jurisdicționale, existența capacității procesuale, revendicarea unui drept încălcat, etc.

A subliniat că, ordinul nr. 30 din 7 decembrie 2021, legalitatea căruia constituie obiect de examinare în cadrul prezentului proces, reprezintă o operațiune administrativă și nicidecum un act administrativ individual defavorabil.

Totodată instanța de apel, verificând ordinul contestat prin raportarea acestuia la dispozițiile art. 10 Cod administrativ, a constatat că, prin ordinul contestat nu este reglementat un caz individual în domeniul dreptului public, dar, este reglementat un aspect de organizare a activității Inspectoratului de Poliție Botanica, aspect ce nu întrunește elementele caracteristice unui act administrativ individual defavorabil.

În ce privește cerința lui Marian Octavian privind obligarea emiterii actului administrativ individual prin care biroul de serviciu nr. 23 din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica să fie repartizat pentru șeful adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Botanica, comisar Octavian Marian, Completul judiciar a conchis că aceasta urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul prevederilor art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ.

A menționat că, actele cauzei atestă că în temeiul cererii prealabile, Octavian Marian a solicitat doar anularea ordinului nr. 30 din 7 decembrie 2021, însă, prin cererea prealabilă depusă, Octavian Marian nu a solicitat autorității publice pârâte și emiterea unui act administrativ individual favorabil prin care biroul de serviciu nr. 23 din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica să fie repartizat pentru șeful adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Botanica, comisar Octavian Marian.

A concluzionat că, acțiunea în obligare depusă de Octavian Marian urmează a fi declarată inadmisibilă pe motivul nerespectării procedurii prealabile, soluție prin care nu este lezat dreptul de acces liber la justiție al apelantului.

Menționează că, motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei, astfel, în pct. 24 din decizia recurată, instanța de apel a indicat: „Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanții la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră apelul drept întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea hotărârii primei instanței şi emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii depuse”, însă, în dispozitivul deciziei, instanța de apel a indicat că, pe cauza dată se dă o încheiere prin care se declară inadmisibilă acțiunea înaintată de Octavian Marian împotriva Inspectoratului de Politie Botanica al Direcției de Politie a mun. Chișinău privind anularea actului şi încasarea cheltuielilor de asistență juridică. Situația respectivă denotă în mod evident o contradicție între motivarea deciziei și soluția adoptată, ceea ce relevă faptul că cauza a fost examinată superficial.

De asemenea invocă că, la data de 14 februarie 2023 a înregistrat 3 (trei) cereri în cancelaria Curții de Apel Chișinău, prin care motivat a solicitat: amânarea ședinței de judecată din data de 15 februarie 2023 orele 11.00; anexarea la materialele cauzei a unor înscrisuri și reclamarea probelor. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 15 februarie 2023, instanța de apel, prin încheieri protocolare a respins toate cele 3 (trei) cereri, fără a oferi careva motive în vederea susținerii soluțiilor de respingere a cererilor, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil.

Mai mult notează că, soluția instanței de apel este contrară prevederilor art. 240 Cod administrativ. Or, instanța de apel casând integral decizia primei instanței poate emite o nouă decizie, şi nu are împuterniciri de a emite decizie prin care s-ar da o încheiere prin care acțiunea s-ar declara inadmisibilă.

Relevă că, din interpretarea prevederilor art. 207 alin. (1) şi art. 224 alin. (1) din Codul administrativ, rezultă cert că, după examinarea fondului instanța nu are împuterniciri de a se expune pe inadmisibilitate prin încheiere. Astfel, consideră că, din start decade posibilitatea pronunțării unei încheieri de inadmisibilitate după examinarea fondului or, acest fapt contravine împuternicirilor instanței de apel stabilite în art. 240 Cod administrativ, care expres şi exhaustiv prevede că, examinarea apelului se finalizează doar prin decizie. 5

Referitor la argumentele instanței de apel potrivit căreia, la caz, s-ar constata că prin acțiunea depusă de Octavian Marian se contestă un ordin care nu întrunește elementele caracteristice actului administrativ individual şi care este apreciat ca fiind o operațiune administrativă, menționează că aceste argumente sunt neîntemeiate.

Subliniază că, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) și art. 15 din Codul administrativ, ordinul Inspectoratului de Politie Botanica al Direcției de Poliție mun. Chișinău nr. 30 din 7 decembrie 2021 „Privind aprobarea Listei cu birourile de serviciu şi angajații repartizați în aceste birouri în cadrul Inspectoratului de Politie Botanica al DP mun. Chișinău”, constituie act administrativ individual defavorabil, ori acesta impune reclamantului Octavian Marian obligația și sarcina de a-si schimba biroul de serviciu, tot odată acest ordin îi afectează drepturile legitime a reclamantului în exercitarea atribuțiilor sale procesuale.

Comunică că la caz, activitățile de pregătire a ordinului Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție mun. Chișinău nr. 30 din 7 decembrie 2021 „Privind aprobarea Listei du birourile de serviciu şi angajații repartizați în aceste birouri în cadrul Inspectoratului de poliție Botanica al DP mun. Chișinău” constituie operațiuni administrative şi anume: ordinul nr. 29 din 3 decembrie 2021, procesul-verbal privind efectuarea inventarierii birourilor de serviciu din cadrul IP Botanica al DP mun. Chișinău, etc.

Deși ordinul nr. 30 din 7 decembrie 2021 a fost adoptat arbitrar şi tendențios, cu încălcarea dreptului discreționar, exclusiv în scopul schimbării biroului de serviciu al reclamantului Octavian Marian şi periclitării activității procesuale a acestuia exercitată cu cinste zi de zi, acesta la fel a fost adoptat contrar prevederilor ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 226 din 18.07.2016 „Cu privire la aprobarea procedurii operaționale privind regulile de inițiere, elaborare, avizare şi promovare a proiectelor de acte normative şi legislative în cadrul Inspectoratului General al Poliției”, care nu a fost coordonat cu organul ierarhic superior, în cazul de față Direcția de poliție a municipiului Chișinău (Secția resurse umane, Secția juridică, Secția logistică, etc.).

Astfel, constată că concluziile instanței de apel, precum că ordinul Inspectoratului de Poliție Botanica al Direcției de Poliție mun. Chișinău nr. 30 din 7 decembrie 2021 „Privind aprobarea Listei cu birourile de serviciu şi angajații repartizați în aceste birouri în cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al DP mun. Chișinău”, nu ar constitui un act administrativ individual defavorabil sunt neîntemeiate şi au fost formulate în urma interpretării în mod eronat a legii.

Mai indică că, instanța de apel la soluționare litigiului, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, or instanța de apel nu a aplicat prevederile 6 art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, iar ca rezultat a adoptat o hotărâre neîntemeiată legal.

Totodată, consideră că instanța de apel nu şi-a executat în deplină măsură obligația legală de a motiva hotărârea luată, precum și a fost încălcat dreptul de a fi auzit.

Menționează că instanța de apel s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei şi probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe.

De asemenea, consideră că aprecierea dată de instanța de apel este una arbitrară, prin interpretarea eronată a legii și în contradicției cu circumstanțele pricinii.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Octavian Marian a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023, și anume la 27 februarie 2023, prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) statuează că: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum şi deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.” 7

Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că: (1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.a)-f) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei a instanței de apel și copia deciziei integrale a fost notificat participanților la proces la 16 februarie 2023 și 2 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă extrasul anexat la dosar (f.d.198, 203 V-I).

Astfel, recursul a fost depus de Octavian Marian, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 1 septembrie 2023).

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate şi în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs 8 care nu prezintă o motivare suficient de serioasă şi care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din admisibilitatea cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar şi cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esențiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare şi întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă şi din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ şi anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Cu referire la argumentul recurentului precum că motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul deciziei, este considerat irelevant, or, din conținutul hotărârii contestate rezultă cu suficientă claritate raționamentul instanței și soluția pronunțată, astfel încât susținerile recurentului nu relevă existența vreunei contradicții esențiale care să afecteze legalitatea ori temeinicia actului judecătoresc. Eventualele neconcordanțe de redactare, omisiuni sau formulări imperfecte existente între partea motivată și dispozitivul hotărârii nu echivalează, prin ele însele, cu o încălcare esențială a normelor de drept material sau procedural, de natură să atragă casarea actului judecătoresc, în măsura în care asemenea neconcordanțe nu afectează claritatea soluției adoptate, acestea reprezintă erori susceptibile de remediat pe calea corectării erorii.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui 9 recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a declara inadmisibil recursul depus de Octavian Marian.

În conformitate cu prevederile art.230 și art.246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Octavian Marian. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10