3ra-290/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-290/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Dașchevici, A. Bostan, M. Guzun

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Butescu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Valeriu Butescu împotriva Direcției de Poliție a mun. Chișinău, persoană

terță Inspectoratul de Poliție Centru cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Valeriu Butescu și s-a menținut hotărârea din 04

iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 02 octombrie 2018 Valeriu Butescu a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Direcției de Poliție a mun.

Chișinău, prin care a solicitat declararea ilegalității și anularea răspunsului nr. B-

923/18 din 20 iulie 2018 a Direcției de Poliție a mun. Chișinău, răspunsului nr. B-

987/18 din 24 iulie 2018 a Inspectoratului de Poliție Centru și răspunsului nr. B-

1288/18 din 10 septembrie 2018 a Direcției de Poliție a mun. Chișinău, precum și

declararea ilegală a refuzului de a răspunde la cererea nr. B-988/18 din 26 iunie

2018.

În motivarea acțiunii reclamantul Valeriu Butescu a indicat că prin petiția nr.

B-987/18 din 26 iunie 2018, adresată Comisariatului de Poliție sect. Centru, a

informat că pe data de 21 iunie 2018 a intrat într-un conflict cu vecinii săi. A cerut

să se efectueze o investigație de serviciu cu luarea măsurilor de rigoare.

La data de 23 iunie 2018 a primit răspunsul nr. 9323, cu care nefiind de acord,

l-a contestat la Direcția de Poliție a mun. Chișinău la 10 iulie 2018 cu nr. B-923/18.

La data de 20 iulie 2018 cu nr. B-923/18 și la 26 iulie 2018 cu nr. B-987/18,

a recepționat răspunsuri formale și indiferente la petițiile sale.

Reclamantul a menționat că la data de 08 august 2018 cu nr. B-1657/18, a

depus petiție și la Ministerul Afacerilor Interne, urmare a redirecționării, a primit

răspunsul Direcției de Poliție a mun. Chișinău nr. B-1288/18 din 10 septembrie 2018

cu conținut formal și indiferent.

1

Prin încheierea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a atras în proces în calitate de persoană terță Inspectoratul de Poliție Centru. (f.d.

76-77)

Prin hotărârea din 04 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu Butescu împotriva

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, persoană terță Inspectoratul de Poliție Centru

cu privire la contestarea răspunsului nr. B-923/18 din 20 iunie 2018 emis de către

Direcția de Poliție a mun. Chișinău, răspunsului nr. B-987/18 din 24 iulie 2018 emis

de către Inspectoratul de Poliție Centru și răspunsului nr. B-1288/18 din 10

septembrie 2018 emis de către Direcția de Poliție a mun. Chișinău, precum și

declararea ilegală a refuzului de a răspunde la cererea nr. B-988/18 din 26 iunie

2018, ca fiind neîntemeiată. (f.d. 130,136-144)

La data de 26 iunie 2020 Valeriu Butescu a depus apel motivat, conformându-

se prevederilor legale cu privire la termenul de depunere a apelului.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către Valeriu Butescu și s-a menținut hotărârea din 04 iunie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 188, 189-195)

Instanța de apel și instanța de fond în motivarea soluției sale au reținut că la

caz sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din Legea cu privire la petiționare nr.

190 din 19.07.1994 (în vigoare până la 01.04.2019), care indică că prezenta lege nu

se extinde asupra modului de examinare a petițiilor, prevăzut de legislația de

procedură penală, de procedură civilă, de procedură de executare, cu privire la

contravențiile administrative, precum și de legislația muncii, precum și art. 26 alin.

(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000 (în vigoare până

la 01.04.2019), care prevăd că instanța de contencios administrativ nu este

competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Instanțele ierarhic inferioare au menționat că circumstanțele expuse în petiția

din 26 iunie 2018 vizează acțiunile angajatului Inspectoratului de Poliție Centru,

manifestate prin neprofesionalism în cadrul examinării adresărilor și comiterea

acțiunilor de protecționism, răspunderea pentru astfel de circumstanțe fiind cea

disciplinară, reglementată de legislația muncii. Prin urmare, petiționarul nu este în

drept să insiste asupra modului și rezultatului examinării petiției sale, ci doar asupra

examinării petiției în termen legal.

Referitor la obligațiile autorității publice vis-a-vis de petiția din 26 iunie 2018

și contestația ulterioară, instanțele au stabilit că acestea au fost examinate în

termenul prevăzut de lege, iar petiționarul a fost informat despre rezultatul

examinării, prin răspunsurile nr. B-987/18 din 24 iulie 2018 și nr. B-1288/18 din 10

septembrie 2018. Răspunsurile au fost fundamentate pe materialele examinate din

perspectiva legislației relevante, în conformitate cu rigorile art. 14 alin. (2) din Legea

cu privire la petiționare.

Totodată, instanțele au reținut că prin răspunsul nr. B-923/18 din 20 iulie

2018, petiționarul a fost informat despre faptul înregistrării petiției din 26 iunie

2018, repartizarea acesteia spre examinare persoanei responsabile și stadiul

2

examinării. Astfel, acest răspuns nu produce efecte juridice și, pe cale de consecință,

nu poate fi anulat pe cale judecătorească, având un conținut pur informativ.

Instanța de apel a reținut concluzia instanței de fond despre lipsa elementelor

de abuz sau semnelor de arbitrariu în comportamentul autorității publice la

examinarea adresărilor petiționarului Valeriu Butescu.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Valeriu Butescu a depus recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi decizii. (f.d. 202-205)

În motivarea recursului recurentul Valeriu Butescu a invocat că instanțele

ierarhic inferioare au ignorat argumentele și probele prezentate în confirmarea

temeiniciei pretențiilor sale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului se reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 04 noiembrie 2020.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa lui Valeriu Butescu copia deciziei

motivate, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire a actului judecătoresc nr. 2-

18193841-02-3a-22072020 din 27.11.2020 (f.d. 198), fiind recepționată la data de

03 decembrie 2020, dovada fiind avizul de recepție nr. DS8000603159AS. (f.d. 200)

Valeriu Butescu a depus recurs motivat la data de 15 decembrie 2020, prin

intermediul poștei. Astfel, obligația de contestare în termen a fost îndeplinită. (f.d.

202-208)

La 29 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Direcției

de Poliție a mun. Chișinău copia recursului motivat declarat de către Valeriu

Butescu. (f.d. 213)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

3

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

4

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Valeriu Butescu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5