Trnovsek împotriva Sloveniei

Decizia nr. 6685/03 a Srečko TRNOVŠEK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 3 martie 2009 în calitate de cameră compusă de: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 februarie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, având în vedere acordul de decontare semnat de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Srečko Trnovšek, este un cetățean sloven care s-a născut în 1962 și locuiește în Velenje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Verstovšek, un avocat practicant în Celje.

Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, procuror general. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 octombrie 1999, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva companiei de asigurări Z.T. și a minei de cărbune Velenje ( Premogovnik Velenje ) în Curtea de District a Celje ( Okrožno sodišče / Celju ) în căutarea unor daune pentru rănile suferite într-un accident la locul de muncă. În timpul procedurii s-a desfășurat o audiere și părțile au depus mai multe cereri scrise. La 12 februarie 2003, Curtea de District Celje a pronunțat o hotărâre, susținând în parte cererea reclamantului. Pe lângă recursul reclamantului din 7 mai 2003, Curtea Superioră Celje ( Višje sodišče/ Celju ), la 4 noiembrie 2004, a modificat în parte hotărârea instanței de primă instanță.

Vrhovno sodišče ) la 18 ianuarie 2007. Hotărârea Curții Supreme a fost judecată asupra reclamantului la 2 martie 2007. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și la art. 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. La 10 iulie 2008, președintele Camerei a hotărât că cazul ar trebui comunicat Guvernului pentru observații cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. La 27 octombrie 2008, Guvernul a prezentat observațiile și a informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare reclamantului. Prin acordul de decontare semnat de Oficiul Procurorului de Stat și, respectiv, reclamantul la 24 și 28 octombrie 2008, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamantul 1.080 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și 284,13 euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli.

Reclamantul a acceptat suma ca compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii procedurii de mai sus și a renunțat la orice nouă cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere. La 29 octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la o soluție cu Procuratura de stat și că dorește să retragă cererea depusă în fața Curții. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea. Este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Stanley Naismith Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 6685/03 by Srečko TRNOVŠEK against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 March 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 February 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having regard to the settlement agreement signed by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Srečko Trnovšek, is a Slovenian national who was born in 1962 and lives in Velenje.

He was represented before the Court by Mr B. Verstovšek, a lawyer practising in Celje. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 October 1999 the applicant instituted civil proceedings against the insurance company Z.T. and the Velenje coal mine ( Premogovnik Velenje ) in the Celje District Court ( Okrožno sodišče v Celju ) seeking damages for injuries sustained in an accident at work. During the proceedings one hearing was held and the parties filed several written submissions. On 12 February 2003 the Celje District Court delivered a judgment, upholding the applicant's claim in part.

Further to the applicant's appeal of 7 May 2003, the Celje Higher Court ( Višje sodišče v Celju ), on 4 November 2004, modified in part the first-instance court's judgment. Subsequently, the applicant lodged an appeal on points of law, which was rejected by the Supreme Court ( Vrhovno sodišče ) on 18 January 2007. The Supreme Court's judgment was served on the applicant on 2 March 2007. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard. THE LAW On 10 July 2008 the President of the Chamber decided that the case should be communicated to the Government for observations on its admissibility and merits.

On 27 October 2008 the Government submitted their observations and informed the Court that they had made a settlement proposal to the applicant. By the settlement agreement signed by the State's Attorney's Office and the applicant on 24 and 28 October 2008 respectively, the former acknowledged a violation of the right to a trial within a reasonable time and accepted to pay the applicant 1,080 euros (EUR) for non-pecuniary damage and 284.13 euros (EUR) for costs and expenses. The applicant accepted the amount as full compensation for the damage sustained due to the length of the above proceedings and waived any further claims against the Republic of Slovenia in respect of this complaint. On 29 October 2008 the applicant informed the Court that he had reached a settlement with the State's Attorney's Office and that he wished to withdraw his application introduced before the Court.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant does not wish to pursue his application.

It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President