DEBELAK v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
DEBELAK v. SLOVENIA (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 18422/03 de Jože DEBELAK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 martie 2009 ca secțiune compusă din: Josep Casadevall, președinte, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere acordul de decontare semnat de părți, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jože Debelak, este un cetățen sloven care s-a născut în 1950 și locuiește în Kozje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Verstovšek, avocat practicant la Celje. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 februarie 1999, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva companiei de asigurări Z.T. în Curtea de District Celje (Okrožno sodišče/ Celju ) cererea de daune pentru leziunile suferite într-un accident la locul de muncă. În timpul procedurii au fost desfășurate cinci audieri și părțile au depus mai multe depuneri scrise. La 7 martie 2003, Curtea de District Celje a pronunțat o hotărâre, susținând în parte cererea reclamantului. Pe lângă apelul reclamantului din 7 mai 2003, Curtea Superioră Celje (Višje sodišče v Celju ), la 17 noiembrie 2004, a modificat în parte hotărârea instanței de primă instanță. Ulterior, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, care a fost respinsă de Curtea Supremă la 1 februarie 2007. Hotărârea Curții Supreme a fost judecată la 8 martie 2007. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile și la art. 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA La 10 iulie 2008, Președintele Camerei a hotărât că acest caz ar trebui comunicat guvernului pentru observații privind admisibilitatea și meritul acesteia. La 24 octombrie 2008, Guvernul și-a prezentat observațiile și a informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare reclamantului. Prin acordul de decontare semnat de Oficiul Procurorului de Stat și de solicitant, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamantului 1.080 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și 292,43 euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli. Reclamantul a acceptat suma ca o compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii procedurii de mai sus și a renunțat la orice alte cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere. Din partea sa, la 23 octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la o înțelegere cu Procuratura de stat și că dorește să retragă cererea prezentată în fața Curții. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea. Este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.