SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 47512/07 prezentată de Muhtar SARIKAYA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 martie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 octombrie 2007, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia parțială din 13 mai 2008, după ce a intenționat să o soluționeze, face următoarea decizie de fapt Reclamantul, Muhtar Sarikaya, este un resortisant turc, născut în 1960 și rezident în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul F. Babao La 11 decembrie 1980, a fost pus în arest provizoriu. printr-un act de acuzare din 10 iunie 1983, o acțiune publică a fost pronunțată împotriva sa de procurorul militar din Adana. Printr-un act de acuzare din 30 iunie 1983 a fost inițiată o a doua acțiune publică împotriva sa. Între timp, Curtea Marțială din Adana a decis să unească aceste două acțiuni. La 17 iunie 1986, Curtea Marțială din Adana l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa capitală pentru tentativa de răsturnare a ordinii constituționale prin forță. La 20 martie 1991, Curtea Militară de Casație a infirmat hotărârea pronunțată. În urma ridicării stării de asediu, cazul a fost deferit Curții de Assese din Ankara. La 10 mai 1991, reclamantul a fost eliberat și nu a mai fost încarcerat de atunci. La 8 iunie 2001, Curtea de Assesie din Ankara l-a condamnat la condamnare pe viață. La 30 octombrie 2003, Curtea de Casație a infirmat din nou hotărârea instanței penale inferioare și a trimis cauza în fața acesteia. În conformitate cu elementele dosarului, cauza ar rămâne în continuare pendinte în fața Curții de Assesie din Ankara la data adoptării prezentei decizii. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Invocând art. 13 din Convenție, el invocă absența unei căi de atac interne pentru a contesta durata procedurii. ÎN DREPT, Curtea a primit următoarea declarație de la guvern: Declar că guvernul turc oferă domnului Muhtar Sarikaya, cu titlu gratuit, suma de 22 500 EUR (28 000 500 EUR) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă În calitate de reprezentant al reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să-i plătească domnului Muhtar Sarikaya, cu titlu gratuit, suma de 22 500 EUR (29 000 500 EUR) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și, de asemenea, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că acest caz este definitiv rezolvat. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Cu toate acestea, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, Curtea consideră că statul pârât ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că această procedură este adusă rapid la o concluzie, asigurând în același timp menținerea unei bune administrări a justiției (a se vedea mutatis mutandis, Yakut c. Turcia (dec.), 9892/07, 8 iulie 2008 și Batmaz Turcia (dec.), nr 34997/06, 1 aprilie 2008). Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
47512/07
présentée par Muhtar SARIKAYA
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 10 mars 2009 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 17 octobre 2007,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire,
Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l'article 41 du règlement de la Cour,
Vu la décision partielle du 13 mai 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, Muhtar Sarıkaya, est un ressortissant turc, né en 1960 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 9 novembre 1980, le requérant fut arrêté pour appartenance à l'organisation illégale
Dev–Yol
(« la voie révolutionnaire ») et pour s'y être livré à des activités tendant à renverser l'ordre constitutionnel turc.
Le 11 décembre 1980, il fut placé en détention provisoire.
Par un acte d'accusation du 10 juin 1983, une action publique fut diligentée à son encontre par le procureur militaire d'Adana.
Par un acte d'accusation du 30 juin 1983, une deuxième action publique fut également engagée à son encontre. Entre-temps, la cour martiale d'Adana décida de joindre ces deux actions.
Le 17 juin 1986, la cour martiale d'Adana condamna le requérant à la peine capitale pour tentative de renversement de l'ordre constitutionnel par la force.
Le 20 mars 1991, la cour militaire de cassation infirma l'arrêt rendu.
A la suite de la levée de l'état de siège, l'affaire fut déférée à la cour d'assises d'Ankara.
Le 10 mai 1991, le requérant fut libéré et n'a pas été incarcéré depuis.
Le 8 juin 2001, la cour d'assises d'Ankara le condamna à la réclusion criminelle à perpétuité.
Le 30 octobre 2003, la Cour de cassation infirma à nouveau l'arrêt de la juridiction pénale inférieure et renvoya l'affaire devant celle-ci.
D'après les éléments du dossier, l'affaire demeurerait toujours pendante devant la cour d'assises d'Ankara à la date d'adoption de la présente décision.
Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ce que sa cause n'a pas été entendue dans un délai raisonnable.
Invoquant l'article 13 de la Convention, il allègue l'absence d'une voie de recours interne pour contester la durée de la procédure.
La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M. Muhtar Sarıkaya, à titre gracieux, la somme de 22 500 EUR (vingt-deux mille cinq cents euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire.
»
La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
En ma qualité de représentant du requérant, je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Muhtar Sarıkaya, à titre gracieux, la somme de 22 500 EUR (vingt-deux mille cinq cents euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). Toutefois, dans les circonstances particulières de la présente affaire, la Cour considère que l'État défendeur devrait prendre toutes les mesures nécessaires pour assurer que cette procédure soit promptement amenée à une conclusion, tout en veillant à préserver une bonne administration de la justice (voir
mutatis mutandis, Yakut c. Turquie
(déc.),
n
o
9892/07, 8 juillet 2008, et
Batmaz
c.
Turquie
(déc.), n
o
34997/06, 1
er
avril 2008). En conséquence, il convient de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente