CtEDO 10.03.2009 Auto

KOZINA v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
10.03.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOZINA v. SLOVENIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 42788/04 a Consiliului Helena KOZINA împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 martie 2009 ca Camera compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 noiembrie 2004, având în vedere observațiile Guvernului și soluționarea prietenoasă atinsă în ceea ce privește durata procedurii, având în vedere răspunsul reclamantului la observațiile Guvernului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Helena Kozina, este un național sloven care s-a născut în 1944 și trăiește în Radeče. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iunie 1998, dna Kozina a instituit o procedură civilă în Curtea de districtul Nova Gorica privind separarea proprietății comune după divorțul ei de la partenerul ei. Ea a afirmat că 55% din proprietatea lor comună îi aparținea, inclusiv apartamentul în care locuiseră înainte de a pleca. La 26 aprilie 2002, Curtea de District Nova Gorica a emis o hotărâre, în care a stabilit partea reclamantului din proprietatea comună. La 3 iunie 2002, reclamantul a apelat la Curtea Superioră Koper, susținând că instanța de primă instanță nu a evaluat cu exactitate ce parte și ce elemente din proprietatea comună îi aparțin. La 25 martie 2003, Curtea Supremă Koper a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 3 iunie 2004, Curtea Supremă a respins recursul asupra punctelor de drept depuse de reclamant. La 15 iulie 2004, hotărârea a fost judecată împotriva reclamantului. Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja Brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea din 2006” a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: Secțiunea 25 – Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile susținute înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Oficiul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu negocia un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” 10. Dispozițiile relevante privind doar satisfacția prevăd după cum urmează: Secțiunea 15 - Just satisfacție „.... (2) Doar satisfacția va fi furnizată de: i. plata compensației monetare pentru daunele cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată; ii. o declarație scrisă a Oficiului Procurorului de Stat, că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat; iii. publicarea unei hotărâri că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat.” Secțiunea 16 - Compensarea monetară „(1) Compensarea monetară se plătește pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. Răspunderea strictă pentru orice daune cauzate constă în Republica Slovenia. (2) Compensarea monetară pentru cazurile individuale decise în cele din urmă se acordă în sume de la 300 la 5.000 de euro.” Secțiunea 17 – Declarație scrisă „ (1) Având în vedere circumstanțele cazului, Procuratura de Stat poate, prin acord cu partea în temeiul articolului 19 din prezenta lege și ținând seama de criteriile menționate la art. 18 alineatul (1) din prezenta lege, să facă o declarație scrisă fără compensare monetară părții ca compensație pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. În cazul în care dreptul la un proces fără întârziere nejustificată a fost violat în mod grav și la cererea părții, biroul procurorului de stat poate, în plus față de compensația monetară, să facă, de asemenea, o declarație scrisă. (2) Declarația scrisă include datele menționate în art. 5 alin. (2) paragrafele 1, 2, 3 și 4 din prezenta Lege, indicând că a apărut o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată și durata întârzierii nejustificate. (3) Oficiul procurorului de stat face o declarație scrisă în cadrul soluționării încheiate menționate în art. 19 din prezenta Lege. La cererea părții, declarația scrisă se publică pe site-ul Oficiului Procurorului de Stat care acoperă costurile acesteia. Declarația scrisă se publică timp de două luni și, după aceea, se arhivează pe site-ul sau se elimină în termen de 15 zile de la primirea unei cereri de către parte sau majoritatea părților cu privire la declarația scrisă.” COMPLAINTE 11. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile. 12. În principiu, reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu are un remediu intern eficace în acest sens. 13. În sfârșit, reclamantul a susținut că instanța internă nu a evaluat cu exactitate ce parte și care elemente ale proprietății comune îi aparțin, ceea ce a determinat o încălcare a dreptului ei la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și dreptul ei la egalitate dintre soții în temeiul articolului 5 din Protocolul nr. 7 la Convenție. La 18 septembrie 2007, Guvernul contestat a primit notificarea cererii. În plus, au fost solicitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. (a) din Regulamentul de procedură, pentru a confirma dacă art. 25 din Legea de 2006 se aplică în acest caz. În cazul unui răspuns afirmativ, au fost solicitate să prezinte reclamantului o copie a propunerii de decontare făcută în temeiul dispoziției menționate mai sus. 15. În răspuns, Guvernul a informat Curtea că art. 25 din Legea de 2006 a fost aplicat prezentei cereri și a trimis o copie a propunerii de decontare făcute reclamantului. Guvernul a remarcat că reclamantul se plânge, printre altele, de încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Întrucât reclamantul nu solicită compensare pentru prejudiciu moral, guvernul a oferit reclamantului la 18 ianuarie 2008 o declarație scrisă în care ar recunoaște că dreptul reclamantului la un proces a fost încălcat într-un timp rezonabil. Reclamantul a respins oferta de o soluție prietenoasă. 16. La 7 martie 2008, Guvernul a făcut o nouă propunere de soluționare prietenoasă, în care au oferit reclamantului 540 Euro pentru prejudiciu moral. La 24 august 2008, reclamantul a informat Curtea că a acceptat propunerea Guvernului contestat în ceea ce privește încălcarea articolului 6 (lungimea) și a articolului 13 din Convenție și a retras cererea privind aceste articole. 17. În ceea ce privește retragerea parțială a cererii, Curtea se referă la art. 37 din Convenție, al căror parte relevantă prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, necesită.” 18. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern în ceea ce privește încălcarea articolelor 6 și 13 din convenție (art. 37 alineatul (1) litera (b) din convenție). 19. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției) (a se vedea Potočnik și alții c. Slovenia (dec.), nr. 3045/03 și altele, 14 octombrie 2008). Reclamantul s-a plâns în continuare în legătură cu presupusa încălcare a dreptului ei la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și cu dreptul ei la egalitate dintre soții în temeiul articolului 5 din Protocolul nr. 7 la Convenție. 21. Având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a Convenției și că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului § 3 ca fiind manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție, în măsura în care se referă la plângeri privind durata procedurilor în temeiul articolului 6 și lipsa unor remedii eficiente în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție. Președintele grefierului Josep Casadevall

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă