SPEGLIC v. SLOVENIA

DIRECȚIE DECIZIE nr. 7352/04, 14590/04, 34469/04, 1453/05 și 35036/05 de către Dejan ŠPEGLIČ și 4 alții împotriva Sloveniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere observațiile scrise ale părților, având în vedere ofertele și acceptațiile prietenoase prezentate de părți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți sloveni care locuiesc în Slovenia. Dl Dejan Špeglič a fost reprezentat în fața Curții de către dna Mateja Končan-Verstovšek, avocat practicant în Celje. Dna Eva Štraus și dl Benjamin Mlačnik au fost reprezentați în fața Curții de către Boštjan Vrstovšek, avocat practicant în Celje. Dl Sdjepan Čulig a fost reprezentat în fața Curții de Matjaž Čebular, avocat practicant în Ljubljana. Dl Leopold Kos nu are un reprezentant în fața Curții. Guvernul contestat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Circumstanțele cazului Reclamanții erau partide la proceduri civile care s-au încheiat înainte de 1 ianuarie 2007. Detaliile relevante privind fiecare caz particular sunt indicate în tabelul atașat. Dl Čulig a fost parte la procedurile civile privind separarea proprietăților comune în continuare la separarea partenerului său. Întrucât, în timpul procedurii, el a propus dovezi suplimentare în favoarea sa, după expirarea termenelor pentru acest act procedural, instanța de primă instanță nu a examinat această probă. Curtea de a doua instanță a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere neîntârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Gazette Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile. În plus, dl Čulig a afirmat că, întrucât în cadrul procedurii nu a fost permis să aducă dovezi suplimentare în favoarea sa, drepturile sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind procesul echitabil au fost încălcate. De asemenea, în conformitate cu art. 13 din Convenție, ei se plângeau că nu aveau un remediu intern eficace în acest sens. În cele din urmă, dl Čulig susține că hotărârea instanțelor de a nu lua dovezi suplimentare în favoarea sa a condus la încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul 1 și al articolului 5 din Protocolul 7 la Convenție. La 13 septembrie 2007, 18 septembrie 2007 și, respectiv, 3 iulie 2008, Guvernul contestat a primit notificarea cererilor. ulterior, la datele indicate în tabelul atașat, Oficiul Procurorului de Stat a trimis reclamanților propuneri de decontare în temeiul articolului 25 din Legea 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). În propunerile sale, Procurorul de Stat a recunoscut încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil și „StateNameEnglish” oferită pentru a plăti compensații monetare în ceea ce privește prejudiciile morale și rambursarea costurilor și cheltuielilor legate de caz pentru fiecare solicitant. Sumele oferite reclamanților de către Procuratura de Stat depind de circumstanțele individuale ale fiecărui caz (a se vedea tabelul atașat). În urma primirii răspunsurilor reclamanților, Guvernul a informat Curtea că reclamanții au acceptat propunerile de soluționare. La 11 martie, 13 august, 19 septembrie, 6 octombrie și 21 noiembrie 2008, fiecare dintre reclamanții a informat Curtea, în scris, că cazurile au fost rezolvate la nivel intern și că doresc să își retragă cererile. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern și că reclamanții nu doresc să își continue cererile (art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție). Se constată că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 în amenzi a Convenției). În aceste circumstanțe, cazurile ar trebui eliminate din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; pentru a elimina cererile din lista cazurilor sale. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului nr. App. nr. Denumire Data depunerii cererii Data introducerii procedurilor interne Data deciziei finale Perioada relevantă Data propunerii de decontare a procurorului de stat Costuri și cheltuieli morale Decontare totală Figura 7352/04 Dejan ŠPEGLIČ 19 ianuarie 2004 18 decembrie 1997 18 septembrie 2003 (servit la 3 decembrie 2003) șase ani la trei niveluri de competență 15 noiembrie 2007 450 286.75 736.75 1459/04 Leopold KOS 9 aprilie 2004 27 iulie 1992 14 mai 2004 (servit la 12 august 2004 cel mai devreme) 12 ani și o lună la două niveluri de competență 12 noiembrie 2007 2.880 2.880 34469/04 Stjepan ČULIG 3 septembrie 2004 21 ianuarie 1997 19 februarie 2004 (servită la 17 martie 2004) șapte ani și două luni la cinci cazuri și trei niveluri de competență 10 ianuarie 2008 450 275.40 725.40 1453/05 Eva ŠTRAUS 8 decembrie 2004 15 decembrie 1997 14 aprilie 2004 (serviți la 15 iunie 2004) șase ani și șase luni la două niveluri de competență 15 septembrie 2008 1.800 426.47 2.226.47 35036/05 Benjamin MLAČNIK 13 septembrie 2005 15 februarie 2000 2 martie 2005 (servită la 29 martie 2005) cinci ani și o lună la două niveluri de jurisdicție 26 septembrie 2008 1.440 424.47 1.864,47

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 7352/04, 14590/04, 34469/04, 1453/05 and 35036/05 by Dejan ŠPEGLIČ and 4 Others

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

December 2008 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications,

Having regard to the written submissions of the parties,

Having regard to the friendly settlement offers and acceptances submitted by the parties,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Slovenian nationals who live in Slovenia. Mr Dejan Špeglič was represented before the Court by Ms Mateja Končan-Verstovšek, a lawyer practising in Celje. Ms Eva Štraus and Mr Benjamin Mlačnik were represented before the Court by Boštjan Vrstovšek, a lawyer practicing in Celje. Mr Stjepan Čulig was represented before the Court by Matjaž Čebular, a lawyer practicing in Ljubljana. Mr Leopold Kos did not have a representative before the Court. The respondent Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Lucijan Bembič, State Attorney-General.

A.

The circumstances of the case

The applicants were parties to civil proceedings which terminated before 1 January 2007. The relevant details concerning each particular case are indicated in the attached table.

Mr Čulig was a party to civil proceedings concerning separation of common property further to separation from his partner. Since during the proceedings he proposed further evidence in his favour after the time limits for such procedural act had already expired, the first-instance court did not examine that evidence. The second-instance court upheld the decision of the first instance court.

B.

Relevant domestic law

The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay

(Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja

, Official Gazette, No. 49/2006 – “the 2006 Act”)

became operational on 1

January

2007.

Section 25 lays down the following transitional rules in relation to the applications already pending before the Court:

Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act

“(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest.....

(2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”

COMPLAINTS

1.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings. In addition, Mr Čulig claimed that since in the proceedings he was not allowed to adduce further evidence in his favour, his rights under Article 6 § 1 of the Convention concerning fair trial were breached.

2.

They also complained under Article 13 of the Convention that they did not have an effective domestic remedy in this regard.

3.

Finally, Mr Čulig claimed that the decision of the courts not to take further evidence in his favour resulted in violation of his rights under Article 1 of Protocol 1 and Article 5 of Protocol 7 to the Convention.

THE LAW

On 13 September 2007, 18 September 2007 and 3 July 2008, respectively, the respondent Government were given notice of the applications.

Subsequently, on the dates indicated in the attached table, the State Attorney’s Office sent settlement proposals to the applicants under section 25 of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). In its proposals, the State Attorney’s Office acknowledged the violation of the right to a trial within a reasonable time and «StateNameEnglish»offered to pay monetary compensation in respect of non-pecuniary damage and reimbursement of costs and expenses connected with the case to each applicant. The amount offered to the applicants by the State Attorney’s Office depended on the individual circumstances of each case (see attached table).

Further to the receipt of the applicants’ replies, the Government informed the Court that the applicants had accepted the settlement proposals.

On 11 March, 13 August, 19 September, 6 October and 21 November 2008 each of the applicants informed the Court, in writing, that the cases had been settled at the domestic level and that they wished to withdraw their applications.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court takes note that following the settlements reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicants do not wish to pursue their applications (Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention). It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the applications to be continued (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In these circumstances, the cases should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President

No.

App. No.

Name

Date of lodging

of the application

Date of introduction of domestic proceedings

Date of final decision

Relevant period

Date of the State Attorney’s settlement proposal

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total Settlement Figure

1.

7352/04

Dejan ŠPEGLIČ

19 January 2004

18 December 1997

18 September 2003

(served on 3

December 2003)

six years at

three levels of jurisdiction

15 November 2007

450

€

286.75

€

736.75

€

2.

14590/04

Leopold KOS

9 April 2004

27 July 1992

14 May 2004

(served on 12

August

2004

at the earliest)

twelve years and one month at

two levels of jurisdiction

12 November 2007

2,880

€

/

2,880

€

3.

34469/04

Stjepan ČULIG

3 September 2004

21 January 1997

19 February 2004

(served on 17

March

2004)

seven years and two months at

five instances and three levels of jurisdiction

10 January 2008

450

€

275.40

€

725.40

€

4.

1453/05

Eva ŠTRAUS

8 December 2004

15 December 1997

14 April 2004

(served on 15

June

2004)

six years and six months at

two levels of jurisdiction

15 September 2008

1,800

€

426.47

€

2,226.47

€

5

35036/05

Benjamin MLAČNIK

13 September 2005

15 February 2000

2 March 2005

(served on 29

March

2005)

five years and one month at

two levels of jurisdiction

26 September 2008

1,440

€

424.47

€

1,864.47

€