TALIJANCIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TALIJANCIC v. CROATIA (CtEDO, 2009)
Prima secțiune decizia nr. 55642/07, de către Ivan TALIJANČIÑ împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 12 martie 2009 în calitate de cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 19 noiembrie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ivan Talijančić, este un național croat născut în 1971 și trăiește în Split. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Barbir, avocat practicant la Ploče. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 2002, reclamantul a adus o acțiune civilă împotriva statului și a Centrului Makarska pentru Protecția Socială, provocând concedierea de muncă, la Curtea Municipală de Makarska ( Općinski sud u Makarskoj În urma plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii, la 22 martie 2007, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil, i-a acordat 2.000 de kunas croate (HRK) în compensare, precum și a ordonat Curtea Municipală Makarska să decidă cazul în termen de șase luni de la publicarea hotărârii Curții Constituționale în Jurnalul Oficial. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție cu privire la durata procedurii civile și la lipsa unei soluții eficace în acest sens. HOTĂRÂREA din 29 ianuarie 2009 Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Croației oferă să plătească ex gratie 3.850 euro dlui Ivan Talijančić în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației sunt dispuși să plătească ex grația suma de 3.150 euro către dl Ivan Talijančić, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.